Esenţa infinitului însuşi este fără sfârşit.

Rabbi Simeon ben Yohai în Zoharul - Cartea splendorii
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Zoharul - Cartea splendorii", de Rabbi Simeon ben Yohai şi fiul său, Rabbi Eleazar: o carte egoistă pentru oameni generoşi. Cu sine. Cu dragostea.

Costel Zăgan în Lecturi perpendiculare: Zoharul - Cartea splendorii (16 iunie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele privind trăsăturile feţei nu sunt cunoscute decât înţelepţilor care pătrund în adâncul înţelepciunii.

Rabbi Simeon ben Yohai în Zoharul - Cartea splendorii
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, numai după sosirea lui Abraham în grotă îşi găsesc Adam şi Eva liniştea... Înaintea sosirii sale, ei nu putuseră să intre în paradis.

Rabbi Simeon ben Yohai în Zoharul - Cartea splendorii
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsăturile transmise de mamă formează patru tipuri generale: chip de om, chip de leu, chip de bou, chip de vultur.

Rabbi Simeon ben Yohai în Zoharul - Cartea splendorii
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană este singura din Univers care gândeşte, aspiră şi se războieşte cu infinitul, ori nu poţi gândi acest infinit, dacă nu faci parte infinitului, însuşi. Se poate deci afirma că omul este sinteza finitului şi infinitului, că este infinitul, sub formă finită.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

post

Postul este doctorul sufletelor noastre. Îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de toate lipsurile vieţii sale.

definiţie de Sfântul Simeon Noul Teolog
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crea, indiferent ce (fiinţe, lucruri, emoţii), este un act religios în sine. Asta este esenţa universului. Asta este esenţa lumii. Asta este esenţa omului. În ultimă instanţă, asta este esenţa lui Dumnezeu, care este şi creatorul, şi creaţia sa, şi actul creaţiei.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele meu, anii mei, casa mea

În sfârşit am aflat numele meu –
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârşit am aflat numele meu.

În sfârşit am aflat anii mei.
Anii mei – pagina Infinitului.
În sfârşit am aflat anii mei.

În sfârşit am aflat casa mea –
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârşit am aflat casa mea.

poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

E-n esenţa noastră lipsa vieţii,
Să murim, să re-nviem şi iarăşi
Să cădem în mrejele tristeţii,
Morţii, oferindu-ne, tovarăşi.

E-n esenţa noastră decăderea,
Tot ce ne orbeşte, fără milă.
Renunţăm la miere şi bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!

E-n esenţa noastră neştiinţa,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conştiinţa —
Când ne-mpiedicăm de răstignire.

E-n esenţa noastră ofilirea,
Da'-n esenţa noastră-i şi minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar şi-atunci când ne-a-nghiţit genunea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao este vid creator, dar acţiunea sa este fără de sfârşit. Este un abis esenţial unde se poate vedea izvorul tuturor energiilor şi fiinţelor lumii. Îşi îmblânzeşte duritatea, se desface din haos, îşi temperează strălucirea, se identifică celor mai mici atomi. O! Neprihănire! Fiinţarea sa este veşnică. Nu ştiu al cui fiu ar putea să fie. El este mai dintr-un început decât însuşi Domnul Cerurilor.

Lao Tse în Tao Te King, 4
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă, fără fapte, nu există.

citat din Sfântul Simeon Noul Teolog
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea nu reprezintă o cale către sfârşit. Este însăşi sfârşitul. Este scopul său însuşi.

citat din Ayn Rand
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu se experimentează pe el însuşi în propria ta extincţie, în propria ta dispariţie. Când absolut totul dispare, când "eu-l" dispare fără urmă, Dumnezeu apare fără de început şi fără de sfârşit. Ce delicios şi cât e de înalt acest paradox! Cât de eliberator poate să fie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sfârşit

Dincolo de sfârşit
O poarta se arta
Şi se deschide ca un drum
Fără sfârşit,
Şi fără margini.

Şi fără ruga implorare
Nu poţi intra,
Nu poţi deschide
O uşă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morţii.

poezie de Alexandru-Eusebiu Ciobanu din ziarul Ziarul de Vrancea (15 iunie 2016)
Adăugat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evangheliile trebuiesc arse, căci păgânismul este mai puţin periculos, pentru credinţa jidovească, ca creştinismul.

citat din Rabbi Tarphon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare dintre miracole este că mâine nu vom mai fi ce suntam astăzi, dar putem fi mai buni dacă ne folosim potenţialul pe care ni l-a dat Dumnezeu.

citat din Rabbi Samuel M. Silver
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi înţeles greşit; petrolul nu este esenţa mişcării, ci esenţa mişcărilor.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao

Tao este drumul şi drumeţul. Drumul fără început şi fără sfârşit pe care îl bătătoresc toţi muritorii, dar pe care nimeni nu l-a creat, căci drumul acesta este viaţa însăşi. El este totul şi nimic. Din el purced toate, toţi trec pe aici, îndreptându-se spre acelaşi infinit, se adaptează lui, ca să se întoarcă tot acolo de unde au plecat. Este un pătrat fără colţuri, un sunet pe care auzul nu-l poate percepe, o imagine cu forme neînchegate. Este o plasă imensă ale cărei ochiuri sunt largi ca nesfârşitul mărilor, şi totuşi nimic nu se poate strecura printre el. Este sanctuarul unde îşi găsesc cu toţii refugiu. Nu este nicăieri, dar nu e nevoie să te uiţi pe fereastră, ca să-l vezi lângă tine. De la el înveţi taina să nu mai doreşti dorinţe, ci să laşi lucrurile să-şi urmeze cursul lor. Este cel care se umileşte pentru a se mântui, căci cel ce se umileşte se va înălţa şi trufaşul se va umili. Decăderea este însăşi esenţa succesului, iar succesul nu este el însuşi decât o intermitenţă a decăderii, căci cine ţi-ar putea spune dinainte clipa când înfăţişarea unui lucru va întoarce cealaltă faţă. Cel care tânjeşte după dragoste, o va găsi în liniştea şi inocenţa începutului. Blândeţea asigură izbânda celui care atacă şi mântuire celui care se apară. Ca să fii puternic, va trebui să-ţi înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri.

definiţie de W. Somerset Maugham în Fumul amăgirilor, XLVIII
Adăugat de Oana Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da cerşetorului doar bani, iar apoi să pleci, fără să-i recunoşti esenţa. Dacă vrei să-i dai bani, fă-o. Dar nu trece mai departe fără să-i recunoşti esenţa deoarece el nu are nevoie de bani, ci de dragoste ta, de binecuvântarea ta, de recunoaştere din partea ta.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Brâncuşi a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni aşezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenţie nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
şi temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moştenire,
ordonată geometric cu desăvârşire.
Să dovedească suprem că Brâncuşi
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Ţăran zămislit din pământ românesc
care a înălţat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent şi acel care vine.
Invenţia Brâncuşiană, desfăşurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însuşire fără sfârşit
a minţilor,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără ţăran inventiv,
scormonitor în vatră
şi cioplitor în piatră
nu se poate!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!