Celui care mă citeşte

Ţi-o spun (şi nu cu titlu de reproş)
Privind aceste versuri, mai ales:
De câte ori mi le arunci la coş,
Îmi dai dovadă că le-ai înţeles!

epigramă de Stelian Filip din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Un reproş are femeia
Şi întemeiat, se pare.
Începând cu vârsta treia
Începe şi „Postul Mare”.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip: Sigur ţi-l aminteşti pe Ahile şi legenda Troiei.
Tânărul Alexandru: E preferatul meu.
Filip: De ce?
Tânărul Alexandru: Pentru că l-a iubit pe Patrocle, şi i-a răzbunat moartea. Pentru că a dus o viaţă fără frică.
Filip: Unii spun că a fost un prost impulsiv, care lupta pentru sine şi nu pentru Grecia.
Tânărul Alexandru: Dar a fost un erou! Cel mai mare din Troia.
Filip: Şi destinul care i-a fost?
Tânărul Alexandru: Să moară tânăr, în plină glorie.
Filip: A avut de ales?
Tânărul Alexandru: Oh, da. Ar fi putut avea o viaţă lungă, dar lipsită de glorie.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie bahică

Zice el: "Vă spun pe şleau
De ce fac mereu prăpăd:
Unde dau de vin, îl beau
Pentru că... nu pot să-l văd".

epigramă de Stelian Filip din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii (epigramă inspirată după Stelian Filip)

Scriitorii de n-ar scrie
Proză, teatru, poezie,
Criticii – aceste poame,
Sigur ar muri de foame.

epigramă de George Budoi (8 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să vă spun....

N-am să vă spun pe cine am iubit,
N-am să vă spun câte păcate am făcut,
N-am să vă spun numele si vârsta păcătosului
Pentru care mi-am întristat Mângâietorul in fiecare ceas.

N-am să vă spun ce nume a primit de sus,
N-am să vă spun de crede in Isus Hristos,
N-am să vă spun câte dureri am scris şi înălţat
Pentru acest nebun-frumos iubit de Dumnezeu prin mine.

Daa, prin mine!!! Am murit şi-am înviat în versuri
O mie de poeme am tot scris plângând,
Am unit de-atâtea ori pământul cu doi ochi albaştri
Ucigându-mi rând pe rând din mine anotimpuri.

În ele era tot-viu Hristos şi îngerii înlăcrimaţi
Martori la fiecare respiraţie şi recele pumnal,
Înfipt de mii de ori în dragostea Lui Dumnezeu
Cu ploi de lacrimi nesfârşite şi-amarele oftaturi.

N-am să vă spun pe cine am iubit,
N-am să vă spun de merita a-mea iubire,
Dar recunosc că am ucis din mine bucuria
Vărsată de-al meu Tată cu minunatul Har.

Daa, în mine a turnat răbdare şi iubire,
Uitare şi iertare pentru toate câte-am scris,
Lungi versuri in care mi-am ucis pacea şi timpul
Două daruri de la Dumnezeu ce-mi ţine viaţa.

N-am să vă spun pe cine am iubit,
Dar ştiu că sunt şi alţii rămaşi la fel ca mine,
Blânzi păcătoşi ce-şi scriu şi-acum iubirile pierdute
Cu lacrimi nesfârşite şi mâini închinătoare spre Hristos.

N-am să vă spun pe cine am iubit.... nu are importanţă!
E-un păcătos la fel ca mine! E tristul ce mă plânge pe ascuns
Cu inima, cu amintirile, cu ochii, dar nepriceput
A se-nchina în versuri spre Cel ce a născut Iubirea.

N-am să vă spun pe cine am iubit, dar am iubit!
Iubesc şi nu am vindecare! Iubesc şi sunt un trecător
Un trecător bolnav ce a murit şi-a înviat în mii de versuri
Un neiubit în ochii pământenilor cu inimile reci.

N-am să vă spun pe cine am iubit!
Dar azi am înţeles că prima mea iubire
A fost mâna dreaptă ce-a slăvit Mângâietorul
Închinându-se cu Unul, din Sfânta Treime.

poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Când ai făcut maimuţa, Doamne,
Ma iartă, dar Ţi-o spun cinstit
Cum Tu mă ştii de-atâtea toamne:
Cu ea ai fost tare zgârcit,

Căci, de la data respectivă
Până-n prezent, e constatat
Că dumneaei, chiar dimpotrivă,
Un pas n-a mai evoluat,

Nu mă refer la maniere,
Cătând şi azi ce a ascuns,
Cu deştu-n nas şi prin unghere
Unde lumina n-a pătruns,

Şi nici de faptul că, banana,
De câte ori ea şi-a furat,
Nu s-a gândit că-i va fi blana
În saramură vreodat',

Iar când e vorba de bătaie,
Scandal prin junglă, tărăboi,
O face tot mereu de oaie,
Sărind ea prima la război,

Şi-apoi, nu-s alte dobitoace,
Nici pe departe cum e ea:
Ce... una spune, alta face,
Gândind cu totul altceva,

Că, de-aia-Ţi spun, ca bun Părinte,
De i-ai fi dat atunci, în pom,
Un gram măcar, în plus, de minte,
... nici azi nu ştie că e om!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să-ţi spun

Vreau să-ţi spun să nu arunci timpul preţios
petrecut alături de mine şi să admiri din nou peisajul
ce-l laşi în urmă.
Vreau să-ţi spun că totul e real şi nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidenţă o fotografie în mişcare cu noi.
Vreau să-ţi spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca şi cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ţi spun să uiţi totul din trecutul dureros
şi să te gândeşti la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ţi spun că nu merită să te comporţi la fel ca în trecut
şi să fii tu, fără remuşcări, ca să poţi schimba destinul.

poezie de Eugenia Calancea (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ei... (Let's Do it, Ro!)

Peste tot şi peste toate, zburăm cu o tonă de acte.
Ne acoperim cu ele, când e frig, şi când se cere.
Ca să dovedim oricui, că trăim în ţara nimănui.
Nu-i uşor, dar nici nu-i greu, când ai foarte mult tupeu.
Mai nou, adunăm gunoaie... Ca să avem ce scrie pe foaie.
De aceea eu vă zic, faceţi câte o facultate... şic.
Hai să o facem şi pe asta, poate, te iartă nevasta...
Că, îţi place mult televizorul, şi ai dezbinat poporul.
Dacă vrei să fi prieten cu prostul,
Ai grijă unde-i arunci osul! Care-i rostul?
Nu-l arunca în apă, că e prost, şi se îneacă!
Aruncă-l într-o ciorbă bună că se satură o lună.
Sunt suflete hidoase ce au caractere jegoase.
Pentru asta eu vă spun, folosiţi mai mult săpun!
Aceste versuri, vrei nu vrei, sunt pentru ei...
Politică românească de doi lei... Nişte derbedei!

poezie satirică de Ovidiu Kerekes (15 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala şi vindecarea

dedicată kinetoterapeutului Adrian Sora - blogger

Am să-nţeleg odată că nu loc suficient pentru mine
Dar pentru tine ai timp?
De stat de vorba cu sufletul tău?
De înţeles ceva din reprospectivă şi trecut?
Nu ai, ai doar treburi de făcut.
"Probleme" cum spun unii.
Vă raspund eu căci cheia vindecării trupeşti
Este înţelegerea cauzelor ce au dus la boală.
O boala sufletească ce apoi se transmite corpului.
Un kinetoterapeut trebuie să fie un bun medic, psiholog,
Adi are aceste calităţi...
E un canal ce te ajută să te eliberezi de gânduri... de trecut.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul pus pe glume

Pe un cuc,
Intr-un zavoi,
L-a-ntrebat
Un pitigoi:
- Cucule,
Hoinar prin lume
Pentru ce motiv
Anume,
Printre ramuri,
Ca naucu'
Strigi tot timpul "cu-cu! cu-cu!"
Si vestitul
Trubadur
I-a raspuns
Privind in jur:
- Pentru ca
Am eu o teama:
Daca tac,
... Uit cum ma cheama.

poezie de Stelian Filip
Adăugat de Stelian Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte versuri

Câte versuri de amor
Eu am scris pătruns de dor
N-aş vrea-n lume ca să zboare —
Lumea-i prea nesimţitoare.
Aş vrea, una să le ştie,
Numai una, dragă mie
Şi când singuri noi vom sta
Să le cânte draga mea
S-ascult glasul ce iubesc
Ş-ascultând să o privesc.

poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori

De câte ori să îţi mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerşesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Şi umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să ştii
Chiar şi atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi şi noapte
Mă rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Şi nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Copacii ţipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...

Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...

Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.

Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înţeles din priviri
şi ai prins orice gând,
în culcuşul palmei,
ca pe un ghem de aur...

Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, om frumos!

Ţi-aş spune ceva, dar,
Poate n-ai să mă crezi,
O fi oare-n zadar?
Dar o voi face, azi,
Iţi spun, omule, TE IUBESC!
Oricine şi oriunde-ai fi,
Poezia mea ţi-o dăruiesc,
Căci am primit-o-n darul
Sfânt al gândului ceresc.
Ţi-am înţeles suferinţa
Când mi-am văzut neputinţa,
De-a te iubi aşa cum eşti.
Am fost un suflet gol
De propria-mi iubire,
Dar forţa dragostei a-nvins
In mine, răutatea,
Iartă-mi nedreptatea!
Te voi iubi, nu doar cu vorbe,
Ci cu iubire-n versuri vii,
Învăţat-am din propria-mi dezamăgire
Că ceea ce dai, aceea vei primi.
Iţi voi dărui prietenie şi poezie,
Cu inima deschisă, de vei vrea
Sinceritatea ta a-mi da.

poezie de Gabriela Docuţă (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-am înţeles
ce este ales
e greu de cules
şi-n gând înţeles

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere greşită

Dacă odată am ales
Să n-ving singurătatea,
Oare de ce n-am înţeles
Cât mi-e de crudă soarta?

Dacă mereu am tot ales
Să fiu cinstit în viaţă,
Oare de ce n-am înţeles
Că cinstea nu răsfaţă.
............................
Dac-aş avea din nou de-ales,
Aş vrea să fie ca n-ainte,
Oare când am să n-ţeleg
Că toată lumea minte?

poezie de Ion Rotaru (2005)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Când la mormânt sosi în zori,
Strigă spre soţul decedat:
Dacă ştiai că o să mori,
De ce nu te-ai asigurat?

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

În pat, o fătucă spre moş...

monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti faimos, tot ce arunci devine relicvă.

aforism de Cornel Stelian Popa (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!