Numele

Zori pure. Orizontul
Pleoapele-şi deschide
Să vadă. Ce? Vechi nume.
Stau calme pe patina

Lucrurilor. Şi astăzi
Roza se cheamă încă
Tot roză, şi-amintirea
Trecerii sale, grabă.

Zor de-a trăi mai mult.
Spre lungi iubiri ne-avântă
Această forţă aspră
A Clipei cu pas sprinten

Care-atingându-şi ţinta
Fuge strigând: Nainte!
Atenţie! Atenţie!
Voi fi! Voi fi! Voi fi!

Şi rozele? Pleoape
Închise: orizontul
Final. Poate nimicul?
Dar numele rămân.

poezie celebră de Jorge Guillen din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce cerem altora, e ceva ce nu ne acordăm noi singuri. În cazul atenţiei, persoana care se plânge că nu primeşte atenţie de la partener, este persoana ce nu îşi acordă ei atenţie şi altfel, transmite un mesaj către lume: "Eu nu merit atenţie, nici măcar eu nu mi-o acord." Un alt om niciodată nu îţi va oferi ceva ce tu spui că nu meriţi prin comportamentele şi atitudinea ta. Ce înseamnă să îţi acorzi tu ţie atenţie? Depinde de fiecare. Poate să îţi acorzi mai mult timp pentru pasiunile tale, poate să mergi la sală, poate să te dezvolţi personal, să înveţi o limbă străină, sau orice altceva. Ce se întâmplă când tu îţi acorzi ţie atenţie, când devii o persoană mai bună, mai valoroasă, mai evoluată? Începi să atragi oameni ca şi tine în jurul tău. Cei din jur încep să îţi acorde mai multă atenţie. La final, ce crezi că va face partenerul tău când vede că te ocupi de tine, că alţi oameni îţi acordă atenţie şi ai devenit o persoană interesantă? Cel mai probabil, îţi va acorda mai multă atenţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, pelerini ai deşertului

noi, pelerini ai deşertului
cu trupuri tremurând în contururi
umbrele ne preced în mersul pustiitor
în veghea lui difuză
e însetat deşertul
orizontul e atât de aproape
orizontul e pretutindeni
orizontul setei
noi, pelerinii deşertului
- orizontul setei ne cheamă -
ecourile preced vocile noastre uscate
umbrele se reîntorc mereu
ecou-haos care se întoarce pe propriile urme
lumina se concentrează
şterge umbrele
vocile se concentrează
ştergând ecourile
rămân
ecoul luminii
umbra vocii
imensa vocala atonă - deşert

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafrul... zâmbeşte

S-a trezit devreme trandafirul
din amorţeala lui nocturnă,
îşi spală ochii-n firele de brumă
să s-aştearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceaţă,
cu razele subţiri ca firele de aţă
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puţin, spre miezul zilei
trandafirul înveşmântat roşu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbeşte larg şi dulce crizantemei...

La sfârşitul zilei, înainte de amurg
Soarele şi roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceaţă mare,
din noapte liniştea şi pacea curg...

poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi doreşti sincer să câştigi bani mai mulţi decât la ora actuală, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să înveţi să acorzi mult mai puţină atenţie lucrurilor pe care le spun sau le fac cei din jurul tău şi mult mai multă atenţie "micuţei voci" care îţi vorbeşte în sinea ta.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Eu şi banii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct final

Zarea ţine orizontul
Pe oase nevăzute.
Dealuri călătoare
Prin ochiul meu trec.
Tu porţi cobiliţa
La fântâna trăiniciei
Din care curcubeul
Îşi soarbe culorile.

La cascada inimii
Orizontul se întreabă
Până unde ţine
Imaginaţia mea
Definită ca un
Punct final
Sprijinit
Pe oase nevăzute!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că viaţa este mult mai frumoasă decât o percepem noi. Eu spun că frumuseţea este ea însăşi o percepţie subiectivă şi că oricât de mult s-ar rafina această percepţie, oricât de generoasă ar deveni, oricât şi-ar lărgi orizontul, tot în limitele ei rămânem. Nu mă refer doar la ceea ce se poate sesiza prin cele cinci simţuri fizice şi cu ajutorul gândirii, ci mai ales la ce se poate cunoaşte sau se poate trăi prin reflectarea în conştiinţă a propriei noastre fiinţe, a propriei vieţi în această lume.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul cu porţi de piatră

Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
şi rodeşte în ploi

zămislind fiinţa din lutul sterp.

Atunci se naşte lumina,
aura de botez a capului meu
primeşte duhul
şi se înalţă cu el în picioare.

Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porţi de piatră,

Drumuri prin gânduri trecând...

De înalţ mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe braţele tale,

Semne de pământ se desfac.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă ochii în jur

să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc şi mentă

aruncă ochii pe definiţiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea

vede că nimic nu vede cu ochii
aruncaţi după primul colţ şifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenuşa ultimei iubiri secrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima este un adversar cu adevărat inconstant. Poate da naştere la atenţie, forţă, chiar şi hotărâre.

citat din Eric van Lustbader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să existe în toate colegiile cursuri de metafizică. Metafizica rezumă înţelepciunea secolelor, această antică ştiinţă predată de-a lungul veacurilor în India, Egipt şi Grecia. Hermes Trimegiste a fost marele Maestru al Egiptului. Înţelepciunea sa, păstrată cu grijă, ne parvine după mai mult de zece secole. El trăia în Egipt când rasa umană actuală era încă în copilărie. Dar dacă citiţi "Xybalionul" cu atenţie, veţi descoperi că el preda ceea ce noi învăţăm astăzi. El afirma într-adevăr, că orice stare mentală este însoţită de vibraţii şi că te uneşti cu ceva spre care vibrezi. De aceea, ne vom armoniza de acum înainte vibraţiile cu cele ale succesului, fericirii şi abundenţei.

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i roza?

Ce-i roza? Doar o adunare
De spini, de frunze şi o floare?
Întâi, când am ales-o-n zori
Din rondul plin de alte flori,
m-am întrebat, ce-i trandafirul?
Unde povestea-ncepe firul?
.............
Iar el mi-a spus: ca o mandala
mi-am arătat întâi petala!
Simbol pentru perfecţiune,
Aşa ieşit-am din genune,
Din apele primordiale,
Am răsărit cu cinci petale!
Sunt cupa vieţii, a iubirii,
A inimii şi-a nemuririi.
Am fost născut să fiu potir
Al mult iubitului Martir
Şi simbol rozacrucian
Şi altul mistic, feciorian.
Din rosul sânge m-am transpus
Venind la voi de la Iisus.
Ca simbol al peceţii Sale
Pus pe destinele astrale.
El, semn al revenirii Sale
M-a presărat pe-a lumii cale.
..............
Numele roză mi s-a dat
Din roua-ros ce-a fost odat`.
Culoarea mea trandafirie
Din sânge sfânt a fost să fie.
Căci m-am născut din albul pur,
Frunze şi spini având contur.
Şi te anunţ că sunt dual,
Înţep, dar sunt şi senzual.
Ca semn al dragostei curate
Şi sentimente ce-s furate,
Din calde inimi de codane.
Dar pot să stau şi la icoane!
Mă vezi la ceasul înserării
Ca simbol pur regenerării.
.............
Asta mi-a spus minunea albă
Şi eu l-am prins apoi în salbă
Iubitei, plin de gând curat,
Azi, trandafirul ce-am furat.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce persoană va recunoaşte că atunci când spune "eu" - arătând spre corp - în fapt, acesta e doar un sac de mâncare/şuncă presată. asta ca să nu spun o maşină de făcut rahat turcesc şi caramelizat? Persoana este obsedată de atenţie pentru că vrea să i se ofere atenţie, astfel îşi va valida ego-ul în continuare falsa-i existenţă. Dorinţa ta de a primi atenţie se va mula foarte uşor pe prostia tâmpă cu atenţia la prezent, pentru că o astfel de născocire e ca o mântuire pentru ego.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este puţin cam bizar... M-am obişnuit să primesc mereu acest tip de atenţie. Nu sunt sub microscop, ca alţii, deci cred că pot aluneca sub radar un pic mai mult, dar să nu primesc deloc atenţie ar fi cu totul nou pentru mine.

citat din Xavier Samuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Atenţie!
Pe viitor planeta
poate deveni
insuficient de verde
şi mai puţin albastră
din cauza poluării excesive
planeta poate să dea
într-o boală
extrem de gravă
care va contamina
fauna şi flora
atunci să strigăm
atenţie!
de pe acum
să reverbereze ecoul
în timp util.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoul se hrăneşte cu atenţie. Dacă unui ego nu i se acordă atenţie, atunci el suferă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul se hrăneşte (şi) cu atenţie. Dacă unui ego nu i se acordă atenţie, atunci el suferă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Se-negreşte orizontul,
Negerşit vine furtuna,
Scânteiază fulgere întruna,
La pământ s-apleacă plopul.

El prevesteşte că-i potopul,
Frunze-i pică câte una,
Se-negreşte orizontul,
Negreşit vine furtuna.

Furtuna vine ca diluviu,
E rupere de nori, urgie,
Se umflă balta în câmpie
şi râul pare ca un fluviu...
Se-negreşte orizontul.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie

Să fiţi, la clasele primare,
Cu ochii-n patru-nvăţători:
Din foarte slabii la dictare
Se recrutează dictatori!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sa fie

Înserarea din noi nu are nume.

Sfârşit de gând,
singurătate impusă,
calendar cu amintiri rupte
la timp,
album cu imagini din zâmbetul nostru.

Cândva, nu demult,
această clipă
avea numele tău,
numele meu,
avea identitate
în timp.

Vom fi din nou
o zi nerostită încă.

În numele tău, în numele meu,
e să fie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul fermecat

Visam privind în fundul paharului cu ceai
Şi-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,
Eu m-am văzut pe gânduri ţinând în mână-o roză,
Subt un portic de aur cu bolta de email.

Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,
Pe-un cer mai roz ca roza care-o ţineam în mână,
Un domn se profilează, şi-acum văd o fântână,
Spre care o caretă se-ndrumă cu alai...

În zgomote de-alămuri şi tropote de cai
A stat acum, şi iute descinde o cadână,
Lumini multicolore s-aprind şi-o albă mână
Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai.

Scânteie doi ochi negri... şi roza mea de mai
Miroas-aşa de tare când i-o arunc... "Stăpână",
S-aude-un glas şi iată că surugiul mână
Şi nu mai văd careta... O! tu, cine erai?

Cine-ai fost tu...? răspunde, din ce metempsichoză,
Ai revenit spre mine în tropote de cai
Ca să dispari pe urmă cu roza mea de mai,
Cu cea mai de pe urmă şi mai frumoasă roză?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!