Proverbială
Pretenții am de umorist
Dar viața zâmbetul îmi curmă:
De-atâția ani mereu sunt trist,
Tot așteptând să râd... la urmă.
epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rondel pentru mine
Îmi dau cu stângu-n dreptu' mai mereu
Sunt umorist de mâna stângă
Râd unii ca în loc să plângă
Acesta sunt, acesta-i felul meu...
Mă situez ca stil pe lângă
Mai marii umoriști, ce sunt la greu
Da-mi dau cu stângu-n dreptu' mai mereu
Sunt umorist de mâna stângă...
Iar de aș scrie făr' de Dumnezeu
Mi-ar spune-amica mea cu tângă
Nu asculta de muza ta nătângă
Fii tu același umorist, dar eu...
Îmi dau cu stângu-n dreptu' mai mereu!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui umorist
Ics ajunse umorist
Dintr-un lucru foarte trist:
Biata-i soață, la necaz,
I-a strigat: -Știi că ai haz?
epigramă de Angela Chiuaru din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui umorist
De-o lume întreagă a râs,
Acest confrate, umorist,
Dar azi, în fine, e de plâns,
Căci alții râd și el e trist.
epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâția ani
De-atâția ani stă Domnul tău,
în pragul casei tale
iar tu-L respingi și-alungi mereu
cu multele-ți greșale!
Așteaptă haru-n ușa ta
iartarea Lui să-ți deie
tu nu-L primești, Îl lași așa
de-atâția ani să steie.
Te-așteaptă fericirea-n prag
să-ți umple viața-ntreagă
tu gol și trist suspini pribeag
păcatul greu te leagă.
Iertarea stă și pacea vrea
în viața ta să vină
să-ți umple-ntreagă viața ta
cu cântec și lumină.
Dar tu te împietrești mereu,
ah, nu-ți e teamă oare
că s-o sfârși și harul Său
și lunga Sa răbdare?
C-aceasta poate-n ușa ta
e ultima-I bătaie
și că apoi va mai urma
doar veșnica văpaie?
Ah, nu te temi c-această zi
sfârșitul o să-ți fie
și noaptea care va veni
va fi pe veșnicie?
Când glasul Lui te cheamă iar
iubitul meu, ascultă,
primește al iertării har
căci vina ta e multă.
Căci va veni un ceas amar
și-o vreme de obidă
când ușa marelui Său har
pe veci o să se-nchidă.
Iar tu vei rămânea pe veci
în focul de afară,
în plânsul nesfârșit să-ți treci
a vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu și-amar
va fi încredințarea
c-a fost și pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suficiență
De-atâția ani el n-are știre
Decât de... Cartea de citire.
distih de Ion Bindea din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuplu
Ea-și duce traiul cu cei mari,
Pe euro și cu dolari,
Iar lui îi dă de-atâția ani,
Ghiciți?... Punguța cu doi bani.
epigramă de Ion Bindea din Alte epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aude trist și sunetul viorii
Se scutură acum petala florii
La început senin de primăvară,
Se-aude trist și sunetul viorii
Ce-odată ne cânta seară de seară.
Suferința mea nu se mai curmă,
Numai viața mea încet se stinge,
Și voi lăsa de dor numai o urmă
A lacrimei ce sufletu'-mi atinge.
Nu au mai ieșit de sub zăpadă
Nici ghioceii albi și minunați,
Singurătatea nu vor să îmi vadă,
Și veșnic au rămas tot îngropați.
Și iarna pare că nicicând nu trece
Și eu rămân aici tot înghețat,
În dorul greu, pustiu și tot mai rece,
De-o simplă amintire agățat.
Se scutură de dor toți trandafirii,
Și flori în glastra veche nu mai sunt,
Inima îmi scutur de praful iubirii,
- Iubirea-i doar un simplu amănunt!
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața
E un bun de căpătâi,
Ce începe cum se curmă:
Cu pupicul cel dintâi
Și sărutul de pe urmă.
epigramă de Mihai Sălcuțan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbește, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai ști să zâmbești.
citat celebru din Mahatma Gandhi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un vis
Trecutul și prezentul, împreună,
pe margine de timp nedespărțite,
pe zi ce trece-n cuget îmi adună
păreri de rău în haine de ispite.
Aud cum vin pe bocet de sibile
și mă cuprind îndată ca o teacă,
încerc să le alung dar sunt ostile,
cu amăgiri prezentul mi-l îneacă.
Îmi amintesc de viața mea trecută,
de toate-n urmă câte au-mai rămas,
pe margini de legendă nevăzută,
ascunsă-adânc în gânduri fără glas.
Iar chipurile voastre neuitate,
cândva iubite doar întâmplător,
în spațiul meu, avid de libertate,
revin mereu pe-o aripă de dor.
Dar nu mai sunt cum mă știați odată,
nu mă priviți cu ochi dojenitori!
sunt mai bătrân, dar inima-mi curată
și-acum tresaltă, prinsă de fiori.
Aștept sărutul vostru, cel din urmă,
veniți pe rând în brațe să vă strâng!...
Dar, vai! - cum aș putea să vă ajung?
că-i doar un vis care în zori se curmă.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăția și faima pier fără o urmă, dar te zbați să le ai și te stingi pe pământ, într-o glorie-n pantă, care viața îți curmă.
U Ting-Zi în Întâmplări din lumea cărturarilor
Adăugat de madalina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un umorist talentat și când e trist face haz.
aforism de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Trist și obositor. Umorist fără umor.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea târziu
De simți că viața ți se curmă
Și vezi că ți-e nevasta acră,
Regreți, cu mintea de pe urmă,
Că n-ai privit atent la soacră.
epigramă de Ion Coteț din ziarul "Viața Buzăului" (24 februarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul salinei Cacica
Sunt umorist și-atunci un pic de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.
Săgețile-n salină le-am murat
Mergând pân' la Cacica-ntr-o plimbare.
Apoi precum Achile m-am scăldat
În alba saramură protectoare.
Sunt umorist și-o platoșă de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.
Uitându-mă în jur din zare-n zare,
La mine în oraș am constatat
Ce viguros și sprinten dom' primar e,
Căci omu-n permanență e-nțepat
De-un umorist... și-atunci tot timpul sare.
rondel de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră
De-atâția ani te am cu mine,
Atâția ani, atâtea zile...
De-atâta timp încerc a-ți spune
Ce simt, ce vreau anume,
Iubirea mea pierdută-n lume...
De-atâția ani, o știi prea bine,
Iubirea-mi și dorul de tine, tristețea,
Strigă-al tău nume...
De-atâta timp în visul meu iluzie efemeră,
Te simt al meu, te știu mereu dorita mea himeră...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluție
Tot mereu, mereu numiri,
Revocări, destăinuiri,
Poți să nu tot schimbi măgarul
Ci să-i ușurezi samarul!
epigramă de Ion Bindea din ziarul "Viața Buzăului" (24 ianuarie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
și gândul meu se curmă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Quijote trist
Atâtea panglici vouă, nouă
Ni le scotea un scamator pe gât
Ca să ne treacă de urât
Și copacii începeau să plouă;
Tu te uitai mereu la mine
Așteptând să-ți spun ce-a zis Licurg -
Din păsările cerului se scurg
În vitrină, albe manechine
Numai Don Quijote trist
Aștepta o telegramă
Pe când coborau din ramă
Sunete de ametist
Și atunci, ce violetă
Arborai un fluture naiv!
Redingota rogvaiv
Flutura dintr-o manșetă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!