Unuia - care mă tot sâcâie cu epigrame
Atâtea alea ți-am citit,
Mă aflu într-o stare plânsă!
De astăzi înainte, însă,
Răspund - dar cu răspuns plătit!
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unei foste mari proprietărese
De, cucoană Hariclia
O știu azi până și pruncii:
Una-i Zarea - știi - moșia
Și-alta-i astăzi câmpul... muncii!
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui leneș
Viața nu-ți dă mari probleme,
Dormi adânc, te scoli târziu.
- Știu,
Însă mă culc devreme.
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul de pe vremuri
N-am o casă, n-am ogradă,
Însă după moartea mea,
Voi avea o-ntreagă stradă
(Doar cu numele pe ea!)
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți introduce doar atât de multe cuvinte într-o carte poștală, doar atâtea într-o convorbire telefonică, doar atâtea într-un spațiu înainte să uiți că, uneori, cuvintele sunt folosite doar pentru a umple golurile.
citat din Sarah Kay
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Proprietarului meu
Eu ți-am promis, în chip firesc,
Că nu mă mut pân-nu plătesc!
Și cum respect tot ce discut...
Nu ți-am plătit și nu mă mut!
epigramă de Ion Pribeagu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mult mai dură acum. Înainte mă simțeam așa izolată și singură; puteam să mă aflu într-o încăpere plină de oameni, însă ceva mă făcea să mă simt foarte singură. Acum mă simt iarăși iubită.
citat din Siobhan Donaghy
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am plătit singur drumul de la Bruxelles până la New York ca să dau audiția la Juilliard School. Înainte, am fost la decanat și-am întrebat: Câți candidați sunt? 45, mi s-a răspuns. Și locuri? Unul.
Christian Badea în interviu (30 decembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

O dulce așteptare promisă
Într-o lume pe muchie de cuțit
echilibrul nu se taie,
tot mai des se-ntâmplă să cazi
în taina împlinirii depline,
lumina-ți dăruie gustul fructului.
Din interior scapără flăcări
ce aprind dorințele mute,
timpul se joacă și focul arde
tot ce a trecut în uitare.
Mirosul înoată în aburii cafelei,
tristețea e ca o vioară plânsă
pe corzi albastre în tremur
într-o inimă cuprinsă de fior,
o dulce așteptare promisă.
Sub patima nopții înstelate
încep aripi să prindă iubirea,
o stare de îmblânzire
a femeii norocoase,
naște viață din fructul oprit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Nicolae Crevedia, tatăl lui Eugen Barbu
Cică-a fost la noi odată
Una foarte tare-n tată,
Însă azi pe unu-l știu
Care-i foarte tare-n fiu.
epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Savantul istoric
Domnul Nicolae Iorga
E un om atât de mare,
C-a lui umbră se întinde
Până și peste hotare!
madrigal de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ți-am văzut decât ochii. Erau atât de limpezi, că ți-am citit tot sufletul.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Pâinea-i stăpân peste stăpâni! E în stare să deschidă atâtea guri!
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o altă stare
Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.
Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale cetății necunoscute
unde intră caii cu trăsurile vântului stelar
fără să știe unde se duc.
Dacă totul trebuia să se întâmple așa
nimeni nu știe,
durerea filtrată-n suferință își râde-n crez
cum umbrele îmbracă haine de vitejie
și fug la nevoie.
Refacerea simțurilor căzute prea jos
ridică trupul la silueta avută înainte
și-l face să trepideze din interior
pentru o perioadă de timp
neștiută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

Miresele se întorc în alb
ban pe ban
tot avutul femeii sacrificate
era tânără
s-a plătit
era frumoasă
s-a plătit
era pură
s-a plătit
era a ei
s-a plătit
strigă vornicul
pentru toate s-a plătit
dar miresele sunt făcute din nimic
și se întorc în alb
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus odată...
- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aștept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai ști că vorbit-ai drept...
Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ți-am răspuns: Vorbești prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...
Și-ai avut mare dreptate!
Viața-ți dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit și toate,
Păcatele le-am plătit...
Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ți-am făcut-o eu, nătângă,
Neștiind ce-i dragostea...
Și doare! Of, tare doare,
Lacrima-mi urlă pe-obraz,
Mă-ntreb, cum ai putut oare,
Să înduri așa necaz?
Să mă lași să plec în pace,
Fără-o clipă să-ți răzbuni,
Sternul trist și plin de ace?
- Căci cei ce iubesc sunt buni.
-Da, dar cum ai făcut față,
Acestor dureri atroce?
Dacă poți, te rog, mă-nvață,
Vor sufletul să-mi sufoce...
- Nu, uitarea nu se-nvață,
Nu-i o lecție... o formulă,
Nu-i niciun șir lung de ață,
Îl rupi și iubirea-i nulă...
Uitarea? Nerealistă...
Nu poți uita ce-ai iubit,
Cât amintirea există...
Doar că... te-ai obișnuit.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Aș încerca din nou, a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc, tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva, acolo, sunt visele mele,
Între Almaach și Ursa Mare.
De mii de ani misterios și rece,
Ești o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viața-mi trece, tu
Șirag de perle ca un împărat!
Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule, o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Și mă voi stinge tot neștiutor!
poezie de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prea multă vreme...
Ți-am deschis zăvorul porții c-o dorință în cuvânt,
N-ai vrut să-mi dai ascultare, am plecat tăcut, înfrânt,
Un răspuns îl așteptam, că tăcerea nu te iartă,
M-am retras, n-ai spus nimic, ți-am lăsat dorința-n poartă.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un gând legat de tine,
Gândului n-ai dat crezare, te-ai opus, nu mi-a fost bine,
Cu priviri rătăcitoare căutai în altă parte,
Ți-am lăsat gândul în poartă, mi l-ai dus în hău, departe.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un dor uscat de plâns,
L-ai trimis spre alte locuri, mi-l țineam la pieptu-mi strâns,
N-ai dorit să mi te-apropii, nici măcar să-mi dai o veste,
Ți-am lăsat dorul în poartă, s-a pierdut într-o poveste.
Dorul, gândul și dorința, toate-acum sunt pe sfârșite,
Nu vor să se mai deschidă zăvoarele ruginite,
Tu mă vrei să vin la tine, zici că am calea deschisă,
A trecut prea multă vreme... Poarta-i rece și închisă...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorului Gheorghe Șchiop, la volumul "Madrigrame"
Nu fac nici caz, nu fac nici drame,
Dar, doctore, precum observi,
Eu ți-am citit din "madrigrame",
Și-acuma mă tratez de nervi.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Două mâini și un deget...
O mână a trecut amestecând vise
Peste clipele vieții
Venite să îmi mângâie inima
Cu versul poeziei...
O altă mână de gânduri
A cernut visele mele peste viața clipelor,
Voind să lase poezia în inimă.
Un deget alerga de la stânga la dreapta
Pe fiecare literă fermecată de vise
Aducând la lumină fiecare gând.
Într-o zi m-au strigat toate visele,
Eu de atunci le răspund
Cu un ecou perelung de gânduri,
Amesecând în mirul poeziei, zorii.
În altă zi m-au strigat gândurile
Și le-am răspuns cu glas duios
Pe toate limbile mângâietoare
Din veșmântul însorit al viselor.
Astăzi mă strigă amândouă
Cu glas suav de harpă...
Le răspund repetat... Cu muzica
fermecată pe pânza poeziei.
poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!