Epitaf unui volum de carte
Și-a pornit volumu-n lume
Să-și trăiască singur viața,
Însă timpul, pus pe glume,
I-a lăsat atât: prefața.
epitaf epigramatic de George Zarafu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Epitaf
Zace-aici un casier
(Șters recent din protocoale)
Ce-a urcat grăbit la cer
Și-a lăsat trei case goale!
epitaf epigramatic de George Zarafu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui pompier
A ajuns sub brazde-întinse
Cel ce-a stins incendii, mii,
Însă a lăsat nestinse
Mult mai multe datorii!
epitaf epigramatic de George Zarafu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei mame
Cum e mamă inventivă
Și-a convins și bărbățelul,
Să-și țină la creșă pruncul
Și-n apartament cățelul.
epigramă de George Zarafu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet cu prefață solidă la volum
Deținând prefața tare,
A mai scos o carte bardul.
Dar acum propteaua pare
Mai solidă decât gardul!
epigramă de George Zarafu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă timpul să-și trăiască timpul, lasă viața să-și facă datoria.
citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui George Zarafu
Am să fac eu ce-am să fac
Ca să scap cumva de drac...
Până nu se-alege prafu',
Tot scap eu și de Zarafu!
epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Adam
Și-a dat cu nonșalanță coasta,
Dar se închină altui zeu,
Că el nu și-a ales nevasta
Ci i-a dat-o Dumnezeu!
epigramă de George Zarafu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când singur
Când singur iar mă revăd
Și trece curând al meu nume,
Și-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Și când, aproape, nimic nu mai ești,
Când cauți că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
poezie celebră de George Bacovia din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea
(cugetări versificate)
"Tinerețe, leagăn dulce care legeni har și soare,
Cine știe-n lumea asta să te prețuiască oare!"
Traian Dorz
Iute ca un gând ea trece
Tinerețea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.
Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinerețea însă zboară.
Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrânește.
Însă trebuie să știe
Viața cum să o trăiască
Vezi ce spune unul ție
Care dă să-și amintească.
"Nu deplâng nimic pe lume
Decât eu că nu -am știut
Tinerețea și a ei nume
Până ele au trecut".
Bucură-te-n tinerețe
De întreaga copilărie
Nu- îți dau alte povețe;
Să o trăiască cine știe?
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
La o policlinică dentară
M-am dus la un dentist odată
(Avea un cabinet cu plată),
Am stat trei ceasuri, poate patru...
Și am pornit spre psihiatru.
epigramă de George Zarafu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Cei din vechime au întemnițat timpul într-o clepsidră cu nisip și au considerat că au făcut un lucru fenomenal. Însă a venit Hristos, a spart clepsidra, a scos timpul din temnița clepsidrei și l-a lăsat să curgă în veșnicie, iar pe om l-a pus, prin Înviere, pe aripa veșniciei.
Omul ar fi vrut să rămână fiul timpului, nu al veșniciei. Sunt unii oameni azi care ar dori să-și cumpere încă o tinerețe, însă nu doresc să-și cumpere veșnicia.
Ei încă n-au ieșit din clepsidră."
✨Înaltpreasfințitul Ioan-mitropolitul Banatului
citat din IPS Ioan al Banatului
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Burlacii înlocuiesc sentimentele cu tabieturi. Acest sistem moral îi face nu atât să-și trăiască viața, cât să treacă prin viață.
citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final... - partea a doua
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata fată
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui și,, soața''
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu e singur pe pământ...
Dacă vrei să uiți, prin glume,
Viața fără sens, posaca,
Vei găsi în astă lume
Buni amici... să-ți taie craca!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Gheorghe Zarafu, autorul cărții "Lumea prin care am trecut"
Fiindcă nu mă țin de glume,
Îți zic, Maestre, cu temei:
- Mai bine c-ai trecut prin lume
Și n-ai rămas în gura ei!
calambur epigramatic de Laurențiu Ghiță din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final - partea a II-a
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr,
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata față...
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui, la,, soața''.
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârșit știe răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... și-a aprins o lumânare...
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului George Zarafu
Din Ploiești la Potigrafu,
De la mare pân la mic,
Oamenii știu că Zarafu
Ia dobândă pe nimic.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gri
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
"I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri...
Și de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
I.L. Caragiale
A dojană și-a mirare
Ne privește permanent,
Că eroii din "Scrisoare"
Au ajuns în Parlament!
epigramă de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia
Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Și s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Și ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Și sunt singur...
Un ultim pescăruș,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un țărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înțeles,
Doar ploaie
Și singurătate...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!