Soacra

Apucându-l disperarea,
Soacra-n mare şi-a zvârlit
Şi-i drept, ea a amuţit,
Dar de-atuncea urlă marea!

epigramă de Aurelian Păunescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care strigă ajutor că i-a căzut soacra-n fântână şi-i apa prea mică

Eu ţi-aş depăna cu-ncetul
Adevărul gol goluţ:
Te va blestema Făgetul
C-ai zvârlit otrava-n puţ.

epigramă de Constantin Deneş din ziarul "Viaţa Buzăului" (21 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maiorului X, autor dramatic

Maioru-a scris o tragedie,
Din epoca romano-dacă
Şi-i ordin dat pe Baterie:
Să placă!

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aici doarme Păstorel,
Dar ce crudă ironie:
I-au sădit la groapă flori
Şi-a ieşit... viţă de vie!

epitaf epigramatic de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului Dr. Nini Niculescu, cu ocazia unei conferinţe

Ştiam eu că sunt... deştept,
Dar acum Nini-i de vină:
Am intrat Doctor în drept
Şi-am ieşit... în medicină!

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Far

Perfidă,
Marea stă gata
Să-mi ucidă
Farul minuscul de seară
Zvârlit în nisip:
Banalul muc de ţigară.

poezie de Mihail Mataringa (25 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani de ţară

Carpaţii ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
ţara asta n-are oameni
ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
ţara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii
ţara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensaţie

L-au trădat prietenii în masă
Însă a crezut în zodie,
Şi de-atuncea creşte câini de rasă
Şi-i tratează de jigodie.

epigramă de Gheorghe Dachin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea e toată albastră

Marea e toată albastră.
Marea e toată calmă.
Doar inima mea toată urlă
de bucurie. Şi totul e calm.

poezie clasică de Sandro Penna din Antologia Poeţi italieni din secolul XX (1939), traducere de Marin Mincu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avocat care argumentează fals

E drept, Justiţia e oarbă,
Însă decât să mai absoarbă
Argumentarea ta absurdă,
Ar prefera să fie surdă.

epigramă de Aurelian Păunescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care şi-a pierdut frumuseţea emblematică şi nu a încercat să o completeze cu alte valori este ca un pianist care şi-a pierdut degetele sau ca o soprană care a amuţit.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ

Cum şi-a dorit-o de mireasă
Şi "Da!" i-a spus sub jurământ,
Acela i-a rămas în casă
De-atuncea ultimul cuvânt.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui inspector răutăcios

I-am zis şefului cu mapă:
- Nu mă fierbe fără apă!
M-a lăsat, ce-i drept, în pace,
Dar de-atuncea mi-o cam coace!

epigramă de Ilie C. Iancu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filatelist

Mult şi-a mai dorit un timbru
Cu faimosul cap de zimbru
Şi speranţa lui e mare.
(Coarnele deja le are!)

epigramă de Aurelian Ghelase din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat

S-a întâlnit -în cale cu destinul
Ce prin hazard, eşec l-a desemnat-
O victimă, la alţii; trist-festinul...
Se înfrunptând din el, cel vinovat.

Fără putinţa răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ţinut răspunzător de drame, fără scene;
E veşnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.

Rămas fără de casă şi soţie
Nenorocitul, paria, un ratat
Sălăşuind tenebre, nici nu ştie
Că chiar nefiind povară, e vinovat.

E fericitul ce are şi-un copil
-Odor crescut, ce-n multe şcoli a dat-
Plecat demult... E-n robă de edil
Cu vilă scumpă... fără loc, de vinovat.

În greutăţi, curajul şi-a pierdut
Să ceară drept de-o pensie, la Stat
Şi viaţa tot muncind şi-a petrecut,
La sonde, hămălind, eternul vinovat.

Avea o boare de avut de-o viaţă
-Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Şi-i ştie, i-au spus mulţi, ce-au fost de faţă-
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.

Târâş îşi duce sufletul, cu greu;
Nu plânge, e cu soarta resemnat
Printre injurii... Închină rugi la Dumnezeu...
L-a părăsit şi el, pe-al lumii vinovat?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu, preşedinte al României între 2004-2009, 2009-2014, cel mai mare demagog al tuturor timpurilor (pamflet)

Spunea, pe drept, un sociolog,
Că e pe-obrazul ţării-o pată
Şi-i cel mai mare demagog
Din câţi au existat vreodată.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr avocat care nu putea pleda "din cauza dosarului prea mare"

Toată lunga pledoarie
Nu conduse la nimic.
Nu că e dosarul mare,
Ci... că-i avocatul mic.

epigramă de Aurelian Păunescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui perfid

E-o fiinţă ordinară
Şi-i mai rău ca orice fiară,
Nu cunoaşte remuşcarea
Şi-i perfid cum este marea.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (17 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul des mi-ascundea disperarea

Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinţi...
C-o tristeţe, imensă ca marea,
Am sfârşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus, într-o noapte cu lună –
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,

Şi-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!