Rose (amintindu-şi de trecut): Secvenţe din propria-mi viaţă mi-au trecut prin faţă de parcă le-aş fi trăit. Un şir nesfârşit de petreceri şi serate dansante, yachturi şi meciuri de polo. Întotdeauna aceeaşi oameni limitaţi si aceeaşi sporovăială absurdă. Simţeam că mă aflu pe marginea unei prăpastii imense, fără ca cineva să mă poate ţine ca să nu cad, fără ca vreunuia să îi pese sau să îşi dea seama.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă te iubesc

Dor îmi e de ai mei cei dragi
Seceraţi de tăvălugul nebulos
Fă minune doamne ca să dregi
Timpul a trecut de mine nemilos

Du-mă pe drumul vieţii anevoios
Toate le-am trecut prin viaţă
Bătrâneţe parcă n-am prisos
Ochii mei sunt numai ceaţă

Picioarele mi-au obosit
De-aş putea să -mi iau o pâine
Spune-mi cât am de trăit
Mult îmi pare până mâine

O lumină ce apare n prag
Deschid uşa mare ce să fac
Casa-i locuită d-un pisoiul drag
Intr- o vază florile de mac

Intrăm în normal trece an
Sulfeţel îmi toarce eu împletesc
Tractoraşu-mi sună la timpan
Viaţă eşti frumoasă te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi roşii

Zburând mereu prin viaţă
Frunza verde s-a uscat
Timpul a lăsat urme pe faţă
Fără sevă sufletu-i secat

Chiar de-ar fi să se fărâme
Frunze alte-or înverzi
Sufletele sunt legate cu parâme
Îngerii din ceruri le-or trezi

Inimi roşii două grăgăriţe
Poposind pe aceeaşi frunză
Suflete curate şi micuţe
Cu hăinuţe din aceeaşi pânză

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spaţiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălţat şi mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârşit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi acelaşi strigăt
de neputinţă
aceeaşi inconsistenţă socială
azi va fi aceeaşi singurătate densă
pe care o poţi tăia cu cuţitul
aceeaşi falsă declaraţie de dragoste
aceeaşi tăcere îngrozitoare
care aproape că îţi vorbeşte
spărgându-ţi timpanele

mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotaţie nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste neţărmurită
mâine va fi pregătită o nouă reţetă
pentru singurătatea mondială

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot prezentul nostru trece prin trecut. Nu putem face un pas, nu putem lua o gură de aer, nu putem privi cerul fără să ne întoarcem în trecut. Avem un trecut în suflet, un trecut în inimă, un trecut în ochi, Doamne, atâtea trecuturi şi tot atâtea poveri.

Marius Tucă în Astenii de buzunar
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut

sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut,
ca şi cum eu l-aş fi făcut,
ca şi cum eu l-aş fi sculptat
cu propriile mâini. n-am făcut-o.
acest trecut era acolo şi mă aştepta
când am apărut,
un făt diform – fără nume;
iar eu cu instinctul unei mame
l-am luat la sân
şi i-am dat numele
Istorie.
ea a devenit acum ceva mai umană,
învăţând zilnic limbi străine,
amintindu-şi feţe, nume şi date.
când va deveni îndeajuns de puternică pentru a călători
neînsoţită, vă avertizez, o va face.

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnica noapte ne absoarbe ca un "black-hole", fără a ne mai oferi posibilitatea de întoarcere în aceeaşi viaţă banală, dar râvnită şi căutată. Şi împinşi către periferia gloriei, căutam veşnica odihnă, devenind prezent, viitor şi trecut totodată.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că Stravinski poate fi considerat un fel de Henry James al compozitorilor. Aceeaşi psihologie a exilului, aceeaşi perfecţiune ireproşabilă, aceeaşi manifestare a unui anumit temperament artistic, aceeaşi lipsă de contact direct cu lumea din jur.

citat din Aaron Copland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acum s-a făcut lumină, am înţeles cum trebuie să fie iubirea şi, pentru prima dată în viaţă, am recunoscut-o şi am primit-o în viaţa mea fără teamă. Aşa cum trebuie ea să fie. Fără îndoieli şi fără ascunzişuri. Fără trecut şi fără gelozii. Fără pretenţii şi fără ambiţii. Iubirea pură, în care eu şi el vom fi întotdeauna singuri pe pământ, neînvăţaţi în ale amorului, gata să ne căutăm şi să ne descoperim unul pe celălalt. Pentru totdeauna.

Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeiţe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă

Parcă a trecut o veşnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.

Parcă a trecut o veşnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când gândul ascuns că eşti ce-am aşteptat
te-a făcut să te gândeşti mai bine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când aşteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.

Parcă a trecut o veşnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.

Parcă a trecut o veşnicie
şi tot nu ştiu dacă-ţi scriu ţie,
sau îmi scriu mie.

poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vieţii

Oglinda vieţii-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună şi fac roată.
Se-nvârte roata-n falnicul decor,
mai necuprins decât se-ntinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune şi cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrăţişate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înţeleg cum am trecut prin viaţă,
dar timpul să aştepte nu mai vrea,
din visul meu rămâne doar o ceaţă.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele şi răul
în inimă împart aceeaşi casă.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vieţii

Oglinda vieţii-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună şi fac roată.
Se-nvârte roata-n miticul decor,
mai necuprins decât cuprinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune şi cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrăţişate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înţeleg cum am trecut prin viaţă,
dar timpul să aştepte nu mai vrea,
în visul meu rămâne doar o ceaţă.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele şi răul
în inimă împart aceeaşi casă.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea şi compasiunea faţă de toate vieţuitoarele este semnul unei societăţi civilizate. Dimpotrivă, cruzimea, fie împotriva oamenilor, fie împotriva animalelor, nu ţine exclusiv de o anumită cultură sau de o anumită comunitate de oameni. Rasismul, lipsurile econimice, luptele cu câini şi luptele cu cocoşi, luptele cu tauri şi rodeo sunt desprinse din aceeaşi ţesătură: violenţa. Numai atunci când vom deveni nonviolenţi faţă de orice formă de viaţă, vom fi învăţat să trăim bine la rândul nostru.

Cesar Chavez în scrisoare
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă): Au trecut 84 de ani...
Brock Lovett: Este în regulă. Încercaţi să vă amintiţi ceva. Orice.
Rose: Vreţi să auziţi ce am de spus, domnule Lovett? Au trecut 84 de ani, dar încă mai simt mirosul vopselei proaspete. Porţelanurile nu au fost folosite niciodată. În cearceafuri nu dormise nimeni. Titanicul era supranumit "Vaporul de Vis". Şi chiar aşa şi era.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (amintindu-şi de trecut): O mie cinci sute de oameni au ajuns în ocean când Titanicul s-a scufundat cu noi. Erau douăzeci de bărci care pluteau alături şi doar una s-a întors. Una. Şase persoane au fost salvate din apă, printre care şi eu. Şase... din o mie cinci sute. Până la urmă, cei şapte sute de oameni aflaţi în bărci nu aveau decât să aştepte. Să aştepte să moară, să aştepte să trăiască, să aştepte iertarea care nu mai avea să vină.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum eşti, cine eşti, că eşti frumos, că eşti urât, că eşti bogat, că eşti sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Şi nu pot trăi, pur şi simplu nu respiră, nu au aer. Au senzaţia că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârşitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viaţă. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.

Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiere

Eu stau pe marginea unei ferestre,
de fapt e intrarea în labirintul păzit
întotdeauna de Înţeleptul
care-mi interzice să caut centrul.
Dar în noaptea aceasta el a plecat undeva.
Aşa că intru, ştiind preţul pe care-l voi plăti:
până în centru voi pierde jumătate de viaţă,
de-acolo, înapoi, cealaltă jumătate.
Prima zi nici n-am ştiut că a trecut.
A doua zi am rămas fără mâncare şi fără apă.
În a treia zi am ajuns în centru:
eram sleit, aproape de descompunere,
şi m-am prăbuşit la picioarele Înţeleptului.

M-a luat pe braţe
şi l-am auzit plângându-mă
şapte zile şi şapte nopţi
ca Ghilgameş pe Enkidu.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate mă fraieresc

să mă îndrăgostesc din nou
cu aceeaşi pierdere de memorie
şi după aceea voi sta trist
undeva departe
poate într-o amintire pe pragul
unei nebunii efemere

poate mă apucă din nou nebunia
să iubesc încă odată cu aceeaşi
pasiune să alerg pe dealuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rug nesfârşit

eu cred că poate am trăit cândva
pe aici, pe undeva
azi râd şi plâng
de mine, de lume, de toate
o viaţă de câine
la gât am urme
cureaua mă strânge
la cap am pus o cruce
pentru timpul ce trece, se duce
o viaţă între două semne de întrebare
un rug nesfârşit, un trup chinuit
mi-e sufletul rană ce plânge
în faţă un drum sfârşit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
şi tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

liniştea scrijeleşte adânc

s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
şi într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc

eu voi privi din tăişul unei lacrimi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!