Pământul nu este rotund
Nu cred că pământul are
Marginile lui rotunde
Că în lumea asta mare
Dai de colțuri pe oriunde.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dragostea și căsnicia
Cel ce le pricepe
Nu le prea îmbină:
Când a doua-ncepe
Prima se termină.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei femei
Cu bărbatu-s în război:
M-a bătut, din nou, aseară.
Ia pe unul dintre noi
Doamne, eu mă mut la țară.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amantul
Prin pădurea lumii, deasă,
Ca un cuc din pom în pom,
Ca să-și facă sieși casă,
Sparge casa altui om.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui leneș
Stă în racla cea de gheață
În poziția culcat,
Cel ce a plecat din viață
Obosit de-atâta stat.
epitaf epigramatic de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Goana după glorie
Dus-a în război o țară
Cu întregul ei popor,
Mii și mii de inși să moară,
Că se vrea nemuritor.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Egalitatea bărbat femeie
După obiceiuri noi
Azi egali sunt amândoi,
Drepturi au acum la fel,
Doar acasă Ea e El.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cauza infidelității bărbaților
Noi, bărbații, de aceea
Hoinărim prin noaptea-albastră:
Să găsim de fapt femeia
Care are coasta noastră.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără scăpare
În zadar ți-e rugămintea,
Parcă este un făcut,
Când iubirea-ți prinde mintea
... ești pierdut.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei cântărețe frumoase, dar cu voce stridentă
Ea vrea să cucerească
Cu inima ei largă,
Pe-a ta să ți-o zdrobească,
Timpanul... să ți-l spargă.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Jupiter și Alkmene
Să-i intre-n grații dumneaei
Ca soțul ei s-a deghizat,
Dar semănând cu soțul ei
L-a refuzat.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Iubește-ți aproapele" (și femeia)
Crede și în Dumnezeu,
Crede și în horoscoape;
Se iubește mai mereu
Cu acel ce-i mai aproape.
epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e un ecou etern
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!
Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.
Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.
Lumea e un ecou etern!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că totul este posibil. Nu cred că lumea e albă sau neagră. Cred că se petrec atât de multe în ea că noi nici măcar nu avem habar. Am ales să cred asta și nu am nevoie de date științifice ca să cred ceva.
citat din Carrie-Anne Moss
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris "român". Nu credeți că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?
citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometrie
Sunt mascul de fițe grele,
Cum nu poți vedea oriunde:
Am pe burtă pătrățele,
Dar... rotunde...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie
S-a ales această dată
La femeia de oriunde.
În picioare sau culcată
Are formele rotunde!
epigramă de Viorica Găinariu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moustache: Așa afli despre lumea în care trăim. Dragostea e ilegală; ura, nu. Ura poți s-o exprimi oriunde, oricând, față de oricine. Dar dacă ai nevoie de puțină afecțiune, puțină tandrețe, un umăr pe care să plângi, un zâmbet care să te consoleze, trebuie să cauți în cele mai întunecate colțuri. Precum un criminal.
replică din filmul artistic Irma cea dulce, după Alexandre Breffort (5 iunie 1963)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă mai întreb de ce există atâția oameni răi în lumea asta, oriunde.
citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea este un mare accident, așa că oriunde ajung, cred că e tot accidental.
citat din Kathryn Hahn
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestații, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală și din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal și originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franța). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.
Gerard Denizeau în Să înțelegem și să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!