Juristului Ionel Gologan

Instanţă. Jude - Gologan.
Situaţie exasperantă.
Sentinţa nu se dă de-un an,
Maestrul negăsind o poantă.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 2. Să nu-ţi faci chip cioplit

Cum nici maestrul Cincinat
"Statui" nu prea a ridicat,
Urmaşii săi în poantă fină
Le sapă de la rădăcină.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui epigramist

Moartea lui extravagantă
N-o luaţi în zeflemea:
Dîndu-şi sufletul pe-o poantă,
Odihneşte lângă ea.

epitaf epigramatic de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

medicament

Medicamentele

Cât ar fi de radicale
Sunt, în ultimă instanţă,
Cunoştinţe medicale
Ambalate în speranţă!

definiţie epigramatică de Mircea Trifu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 8. Să nu furi

De "iei" vreo poantă trufanda
Şi-o prelucrezi mai grijuliu,
Să nu te miri, într-un târziu,
C-a fost, la început, a ta.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 4. Să cinsteşti ziua de odihnă

Când epigrama nu-i picantă
Fii calm: ai scuza de rigoare
C-ai scris-o chiar în ziua-n care
Te odihneai şi tu la poantă.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Dacă vrem să ţinem cont
De esenţa ei picantă,
Epigrama e un pont
Ce trăieşte dintr-o poantă.

epigramă de Mircea Trifu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui maestru al combinaţiilor

Când mort, maestrul se visează,
Un gând neliniştea i-o scurmă:
Şi-acolo oare se-aranjează
Ca-n viaţă, toate, pân-la urmă?

epigramă de Mircea Trifu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indignarea bigamului în instanţă

Când Curtea pronunţă sentinţa,
Privi în jur, ca imbecilii:
- Cum asta e recunoştinţa
Că-ntemeiai două familii?

epigramă de Constantin Sachelaride din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui nehotărât

Cum din fire şovăia,
Că aşa-i fusese felu',
Mort de-un ceas, se tot codea:
- La "Cenuşa"... ori la "Bellu"?

epitaf epigramatic de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf bolnavului închipuit

În lunga sa peregrinare
Mânat de-un demon maladiv,
A nimerit şi-un doctor, care
L-a vindecat definitiv.

epitaf epigramatic de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afluenţă de presupuşi epigramişti

De-un timp, genetica proclamă
Că s-a născut o spiţă rară,
Ce moare pentru epigramă...
Da-n prealabil, o omoară!

epigramă de Mircea Trifu din Unde nu e cap, e vai de picioare (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În instanţă

- Unde ţi-e apărătorul?
Întrebă judecătorul.
- N-am, răspunse cel vizat,
Eu nu mint cu avocat.

epigramă de Mircea Ursei din revista revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea cel... etern

Toţi cinstim azi cu onoare
Pe acel ce-a fost pontifu'
Epigramei literare
Şi rămâne: Mircea Trifu.

madrigal de Sorin Finchelstein din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea este ca o instanţă de judecată care aduce faţă în faţă cauza şi efectul şi pronunţă sentinţa.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Descoperiri (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Leonardo: Iar acum ia încearcă mărul acesta.
Eva: Vai, nu se poate! Din acest copac nu se cade să mâncăm fructe.
Maestrul Leonardo: Eva, ascultă ce-ţi spun! Eu de multă vreme am cunoscut toate tainele raiului. Şi ţie am să-ţi spun câte ceva.
Eva: Spune, te ascult.
Maestrul Leonardo: O să asculţi de mine?
Eva: Da, n-o să te supăr cu nimic.
Maestrul Leonardo: Şi nici n-ai să mă spui cuiva?
Eva: Nu cred... Crede-mă!
Maestrul Leonardo: Dar dacă totuşi se va afla?
Eva: Nu de la mine.
Maestrul Leonardo: Ei bine. Te cred. Ai trecut printr-o şcoală bună.

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Leonardo: Eva, aş vrea să ştii că te iubesc.
Eva: Ştiu eu? Şi ce înseamnă asta, te iubesc?
Maestrul Leonardo: Chiar nu ştii?
Eva: De unde, mă rog, să ştiu?
Maestrul Leonardo: Tu mă uimeşti de-a binelea.
Eva: Vai, ia priveşte ce hazliu s-a suit fazanul pe fazană!
Maestrul Leonardo: Iată anume aceasta şi este ceea despre ce-ţi spuneam eu.
Eva: Ce anume?
Maestrul Leonardo: Iubirea.

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul verbal nu e un proces, nici ultima instanţă nu e o instanţă. Totuşi, în ultimă instanţă e bine să-ţi faci procese de conştiinţă!

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul meu

Avere dacă nu am strâns,
Urmaşii n-au motiv de plâns,
Căci n-am trăit în viaţă-n van:
Tot le-am lăsat un... Gologan!

epigramă de Ionel Gologan din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurica: Onorată instanţă! Clientul meu nu poate fi achitat. A scris poezii subversive...
Judecătorul: Câte a scris?
Aurica: Multe. Noi, la dosar avem trei...
Judecătorul (se uită nervos la ceas): Aurica! E târziu. Trebuie să plecăm...
Aurica: Trebuie să citiţi sentinţa!
Judecătorul: Ai dreptate... Sentinţa... (Tare.) Toată lumea, cu excepţia mea, în picioare... Citesc sentinţa... Tribunalul poporului, completul mobil de judecată, îl condamnă pe inculpatul puncte puncte la trei an de temniţă. Câte un an pentru fiecare poezie...
Aurica (energic): Trei ani e puţin! Sunt avocatul inculpatului. Mă simt obligată să fac recurs...
Judecătorul: Recurs? Eşti nebună!
Aurica: Trei ani e prea puţin pentru clientul meu!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa crează refularea, iar situaţia temută instinctual este provocată, în ultimă instanţă, de o situaţie exterioară periculoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!