Criza

se dedulcise lumea din bucate,
tot omul îmbuca pe săturate,
dar veni criza şi sistă ospăţul
şi-n toată lumea se opri dezmăţul.

de-acuma nimeni nu va îndrăzni
să mai trăiască doar pe datorii,
cu vile, jacuzi, amante şi case,
căci criza flămândă pe toate le rase.

când în necazuri iară am intrat,
am dat în clocot toţi cu un oftat
şi, săturându-ne de-aşa ospăţ,
rămas-am, ca-n poveşti, cu traisa-n băţ.

de-acum vom duce iar o viaţă tristă,
suflând necazul tot într-o batistă,
şi vom avea un bonus consolare,
când bate vântul gol prin buzunare...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

iubito, vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în fereşti.

un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
şi se -mpletesc cu dulci romanţe
din tinereţea vieţii noastre.

când luna –nnebunea pe cer
şi noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopţi întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
şi zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât poveşti
şi-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din poveşti,
aş vrea să dăm ceasu-napoi
şi, Doamne, să ne-ntinereşti!

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza locurilor din grădiniţe

Criza trebuie rezolvată,
Lumea este disperată,
Şi au găsit alternative:
Le-au oferit... prezervative.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza şi noi

Pe toate le-a-ndurat românul
Oricât de sus s-ar fi pus miza
Pân' s-a găsit anume unul
Ce-a născocit de-o vreme... criza!

epigramă de Gheorghe Gurău (13 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se mai vinde

Vezi anunţuri, prin ziare,
Vile, case de vânzare...
Dar cumpărători, se pare,
Că lipsesc, e criza mare...
Cumpără din bani ce "pică"
Doar ce bagă... la burtică...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza economică

E suflul nou - care socot
Că se întinde peste tot,
Ca maladie trecătoare,
Implementată-n buzunare!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza

Criza devenind activă
Şi de circumstanţă
Cu politica distructivă
Fiind în concordanţă.

epigramă de Mircea Ursei din revista revista "Cugetul" (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi moartea e o poartă închisă

nu se mai moare ca-n alte dăţi când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere şi
tristeţile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu

nu, nu se mai moare ca-n alte dăţi
şi nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nişă
criza ne-a afectat şi sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare şi
nimeni nu ne mai promite când şi cum...

de aceea daţi-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur şi
din când în când să iubesc

uite, cât de greu e să mori!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne ocoleşte criza

De criza asta se tot scrie
De-un timp încoace-n epigramă,
Dar criza nu va fi-n vecie
La-njurăturile de mamă.

epigramă de Elis Râpeanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unei corporaţii este o chestiune de criză. Criza de creştere, criza de dezvoltare, criza de lichidităţi, de supralichidităţi... Niciodată nu operezi liniar.

Dinu Patriciu în Lidero, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu criza ne-a adus aici, minciuna da. Acuma că criza îi făcută pe baza minciunilor, poate. Dar criza îi provocată în primul rând de oameni. Concluzia ar fi atunci, că omul mincinos provoacă dezastre şi rodul bun le îndură. Dar şi ăla dacă nu le îndură într-un mod ecleziastic nu se va mai salva nici el.

Alexandru-Daniel Cenuşă
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenuşă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toţi ceilalţi, trăind prin el însuşi şi cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viaţă de plăceri egoiste şi trecătoare. Omul fascismului nu este decât naţiune şi patrie; o lege morală care uneşte indivizii şi generaţiile într-o tradiţie şi într-o misiune, suprimând instinctul de viaţă închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viaţă superioară, liberată de limitele timpului şi ale spaţiului, o viaţă în care individul prin abnegaţie de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existenţă pur spirituală care face valoarea sa de om.

Benito Mussolini în Fascismul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a afectat criza

Când toate ne cam merg pe dos
Şi-naintăm cu chiu, cu vai,
Nădejdea noastră e-n Hristos,
De n-o fi criză şi în Rai!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache (aprilie 2009)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza 2

Criza vine pe pământ
Şi nu intru în detalii,
Când ne face nouă vânt
Şi se-mbogăţesc şacalii!

epigramă de Constantin Păun (2010)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza

Toţi suntem băgaţi în priză
Toată lumea strigă "Criză!"
Este criză de avere?
Nu! E criză de putere.

epigramă de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii anunţă că vine iar criza

Cred că ei nu au habar
De ce spun, şi-s supărat!
Cum să vină criza iar,
Când ea nici nu a plecat?!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate merg

Când toate merg de-a alandala
Şi vine criza planetară,
Chiar dac-ai să cotrobăi şcoala
Rar vei găsi o domnişoară.

Ocări ce nu suportă coala
Suportă dascălii la şcoală,
Când toate merg de-a alandala
Şi vine criza mondială.

La rochii le lipseşte poala,
Mămici devin elevele,
Fiind gata şi cu temele
Şi... bineînţeles cu şcoala,

Când toate merg de-a alandala!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşti o pasăre albastră

Când întâlneşti o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Priveşte florile din glastră,
şi-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ţi spune:
păstrează-ţi lacrimile.
Vor veni şi vremuri bune
şi-ţi vor şterge patimile.
Glasul ei îţi va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
şi oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îţi mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde eşti plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reuşită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
şi-n viaţă, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
şi vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înţelept.
Vei înţelege lumea noastră.
Asta de la tine-aştept.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza modei

Criza este evidentă,
Constatarea e recentă,
Că femeile mai toate
Umblă mult prea dezbrăcate.

epigramă de Gheorghe Enăchescu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri şi toţi

Sfârşim mizeria, începem criza,
Puteam trăi şi noi cum se cuvine,
Şi omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără maşini, fără curent la prize,
N-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleaşi crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veşnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!