Holly Kennedy: Nu, nu o să funcţioneze. Mă simt de parcă aş proba nişte pantofi pe care îmi doresc foarte mult să îi cumpăr, doar că nu mi se potrivesc. Îmi pare rău.
William: Bine, atunci ce zici dacă am merge desculţi pentru un timp? (O sărută.)

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerry Kennedy (după ce s-au sărutat în Irlanda): Unde pleci?
Holly Kennedy: Rămâi pe loc.
Gerry Kennedy: Dar porţi jacheta mea.
Holly Kennedy: O păstrez în cazul în care ne vom mai întâlni, dacă nu, atunci acela a fost cel mai frumos sărut dintre doi străini.
Gerry Kennedy: Pun pariu că ne mai întâlnim.
Holly Kennedy: Ai face bine să câştigi pariul, pentru că în acest fel acela va fi sfârşitul.
Gerry Kennedy: Sfârşitul?
Holly Kennedy: Sfârşitul vieţii noastre de până atunci.
Gerry Kennedy: Eu cânt într-un...
Holly Kennedy: Şşş, dacă se întâmplă să intru în pub-ul potrivit din oraşul potrivit.
Gerry Kennedy: Cum te numeşti?
Holly Kennedy: Nu.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tip deghizat în spiriduş: Tu eşti Holly Kennedy?
Holly Kennedy: Dacă îţi spun că sunt vei începe să cânţi?
Un tip deghizat în spiriduş: Da.
Holly Kennedy: Nu, nu sunt.
Un tip deghizat în spiriduş: Te rog, nu face din asta o problemă gravă. Eu trebuie să cânt şi să livrez o scrisoare.
Holly Kennedy: O scrisoare? Cum se numeşte cântecul?
Un tip deghizat în spiriduş: "Da, voi fi acolo."
Holly Kennedy: O, te rog, nu cânta, dă-mi doar scrisoarea.
Un tip deghizat în spiriduş: Aş putea fi sancţionat!
Holly Kennedy: De cine? De sindicatul spiriduşilor?
Un tip deghizat în spiriduş: Ştii, eu am jucat într-o piesă de Broadway cu Al "dat naibii" Pacino, aşa că nu am chef de toată tevatura asta. Vrei sau nu baloanele?
Holly Kennedy: Nu.
Un tip deghizat în spiriduş: Bine!

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Mamă?
Patricia: Ce s-a întâmplat?
Holly Kennedy (plângând): Când a plecat tata eu aveam 14 ani şi am spus atunci..."Gata, niciodată, niciun alt bărbat." Şi apoi l-am cunoscut pe Gerry. Acest bărbat minunat îmi iese în cale şi apoi moare. Care mai e rostul?
Patricia: Te înţeleg.
Holly Kennedy: Sunt atât de furioasă că aş fi în stare să ucid. Sunt singură şi nu contează ce slujbă am sau ceea ce fac sau nu, sau ce prieteni am, el nu este aici. Vreau să spun că eşti singură orice ar fi.
Patricia: Aşa este.
Holly Kennedy (încă plângând): Doamne. N-am venit aici ca tu să-mi dai un afurisit de răspuns sincer. De ce nu mă poţi minţi şi pe mine măcar o dată?
Patricia: Îmi pare rău, scumpa mea.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerry Kennedy: Dragă Holly, nu mai am mult timp. Nu mă refer la faptul că nu mai am mult de trăit, ci la faptul că tu tocmai ai ieşit să cumperi îngheţată şi te vei întoarce în curând acasă. Dar am sentimentul că asta va fi ultima mea scrisoare, pentru că nu mai am decât un singur lucru să-ţi spun. Nu va trebui să te întorci în trecut, sau să cumperi o lampă, poţi foarte bine să-ţi porţi de grijă şi fără ajutorul meu. Vreau doar să-ţi spun cât de mult m-ai schimbat. Iubirea ta m-a transformat într-un bărbat puternic, Holly. Şi pentru asta îţi voi mereu recunoscător... la propriu. Dacă ar fi să-mi promiţi ceva, promite-mi că ori de câte ori eşti tristă, sau nesigură, sau îţi pierzi încrederea, vei încerca să te priveşti prin ochii mei. Îţi mulţumesc pentru onoarea de a fi soţia mea. Sunt un bărbat lipsit de regrete. Cât sunt de norocos. Tu ai fost viaţa mea, Holly. Dar eu nu sunt decât un capitol din viaţa ta. Vor urma şi altele. Îţi promit. Şi acum, lucrul cel mai important. Nu-ţi fie teamă să te îndrăgosteşti din nou. Fii atentă la acel semn care va însemna că viaţa ta de până acum va lua sfârşit. P. S. Te voi iubi mereu.

replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Tot ce ştiu este că dacă nu reuşeşti să îţi faci un rost în viaţă şi nu contează dacă realizezi opere de artă sau taco sau chiar o pereche de şosete, vei rămâne un om obişnuit! Creează ceva... nou şi astfel rămâne o parte din tine în lumea asta, o parte a ta pe care o poţi vedea, auzi, citi sau simţi... şi astfel afli mai multe despre... tine. Puţin mai mult decât ştiu ceilalţi despre ei înşişi... Are vreun sens ce spun?
Gerry Kennedy: Da... ceea ce spui tu e că vrei să pictezi şosete.
Holly Kennedy (entuziasmată): Poate!

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Eu nu vreau să greşesc.
Gerry Kennedy: Atunci nu faci parte din specia potrivită. Transformă-te într-o raţă.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel Connelly: Am impresia că eşti puţin cinică. Adică, mă aduci la un monument dedicat foametei din Irlanda... în timp ce noi măncăm sandvişuri cu şuncă de vită. Nu e o dovadă de respect.
Holly Kennedy: Gerry era de părere că acesta e cel mai bun mod de a le aduce un omagiu celor dispăruţi... să le arătăm cât de bine ne merge.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Voi călări eu în locul lui.
Roland: Care este numele tău, William? Te rog pe tine, William Thatcher, să-mi răspunzi care este numele tău? Nu este Sir William. Nu este contele sau ducele William. Şi cu siguranţă nu este regele William.
William: Ştiu foarte bine lucrul ăsta.
Roland: Trebuie să ai origini nobile pentru a putea concura!
William: E doar un amănunt. Imaginea de ansamblu este mâncarea. Vrei să ai ce mânca sau nu?
Roland: Dacă ceilalţi nobili din turnir află cine eşti, vor fi mai răi ca diavolul ce vine să-ţi cumpere sufletul.
William: Atunci să ne rugăm să nu afle.

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Şi dacă asta e totul, Gerry? Dacă asta este toată viaţa noastră? Trebuie să ai un plan. De ce trebuie să fiu eu adultul responsabil care îşi face griji? De ce nu pot fi şi eu tipu' irlandez, lipsit de griji şi drăguţ care cântă mereu?
Gerry Kennedy: Pentru că tu nu poţi să cânţi fără să faci câinii să latre?

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii beau prea mult pentru că îşi permit, iar mulţi consideră că băutul este o plăcere care le aduce bucurie. Atunci când beau sunt fericiţi. Când îşi revin însă se simt rău. Asta nu e fericire. De asemenea, unii fumează şi în acel moment se simt bine. După aceea apar probleme de sănătate din cauza fumatului. Unii ajung să încerce şi alte "plăceri", cum ar fi drogurile. Atunci când iau droguri, ei simt că pot face tot ce doresc, se simt fericiţi. După aceea se simt foarte rău şi vor din nou să ia droguri. Astfel apare dependenţa. Dacă analizezi bine bucuriile datorate acestor "plăceri" vei realiza că ele nu reprezintă adevărata fericire. Adevărata fericire provine din interiorul tău. Fericirea adevărată este pacea interioară.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu pantofi pictaţi

pantofii de mireasă se pictează
pe talpă
cu cuvintele: fericire
sau cu cuvintele: bucurie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: ce-o vrea să fie!

pantofii de călătorie se pictează
pe talpă
cu cuvintele: drum bun
sau cu cuvintele: cea mai frumoasă călătorie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: anulată pentru altădată.

pantofii de serviciu se pictează
pe talpă
cu cuvintele: datorie
sau cu cuvintele: job să fie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: hai sictir!

nu mai ştiam ce pantofi doream
să-mi cumpăr
am hotărât să umblu
desculţă
o vreme

până când într-o zi
am fost oprită şi întrebată
dacă nu vreau să-mi citească în talpă
contra cost
ca într-o cană de cafea consumată

mult prea mirată
de propunerea de plată
mi-am privit tălpile
nu mai erau roz
nu mai erau fine
aveau cicatrici
nu arătau bine

m-am dus la magazinul de pantofi
şi mi-am cumpărat
pantofi roz
foarte moi şi fără toc
am avut noroc
nu era nimic
pe talpă pictat
pictorul de pantofi era plecat
la mare
pentru un curs
de perfecţionare

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Adică... Vrei să spui că tu găteşti?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că eşti totuşi comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot aminteşti acest amănunt, ştii prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcţia pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o – acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac şi nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potriveşte sau nu. Aşteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pacheţelul.
Sonya: De acord, te aştept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguţă nava ta. E o ambianţă plăcută, deci nu trebuie să-ţi faci probleme din cauza mea, ţi-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simţi bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aştepţi prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îţi place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunţa la el, chiar dacă aşa aş vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ţi-aş cere să renunţi la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboţi, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poţi să-mi trimiţi chiar şi pe unul dintre roboţii tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată şi curăţă-te! Nu mai întârzia! Ce aştepţi?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un amic farmacist care, între hapuri şi unguente, găseşte timp să şi rimeze şi face şi piese de teatru. Sunt foarte curios să văz pentru ce o să concureze; pentru văpseaua pe care o doresc eu, sau pentru piesa pe care o cere Teatrul Naţional? Dar cum e un băiat foarte activ, o să concureze poate pentru amândouă... Atât mai bine! De n-ar greşi numai adresa: te pomeneşti că vine la mine cu cine ştie ce tragedie lungă si la Teatru merge cu văpsea de păr internă.

finalul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i întreba pe părinţii tăi: "Cât de mult vreţi să stau sau cât de des ar trebui să vorbim?" În schimb, întreabă-te cât de mult timp şi cât de multă atenţie eşti dispus să le acorzi. Nu există reguli bătute în cuie. Unii oameni se simt bine dacă vorbesc cu părinţii lor în fiecare zi, alţii o dată pe lună. Poate că vorbind mai rar, dar purtând discuţii mai încărcate de sens, înseamnă mai mult decât nişte convorbiri telefonice scurte, obişnuite, doar pentru a întreba: "Ce mai faci?" Mergi pe soluţia care funcţionează pentru tine.

Nigel Cumberland în 100 de paşi pentru o viaţă de succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatru am ajuns căutând filmul. A fost o revelaţie a omului conştient, care trece de la copilărie la maturitate. Atunci mi s-a părut că au devenit foarte conştiente şi raţionale lucrurile acelea. M-am gândit aşa: nu voi putea face şi pian şi film foarte bine în acelaşi timp. Îmi place filmul foarte mult, îmi place şi muzica foarte mult. Ce pot să fac mai bine? Am avut mai multă încredere în mine că pot să fac film – spun film pentru că atunci nu ştiam că o să fac şi teatru – şi să răzbesc prin mine făcând film.

citat din Medeea Marinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să fac cumpărături după ce închei o relaţie proastă. Nu ştiu de ce. Îmi cumpăr nişte haine noi şi lucrul ăsta mă face să mă simt mai bine. Uneori, când văd nişte haine nemaipomenite, mă despart de cineva pentru a mi le cumpăra.

citat din Rita Rudner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă văd o pereche de pantofi pe care o ador, nu contează dacă au în mărimea mea. Le cumpăr oricum.

citat din Keira Knightley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoşteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ţi-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubeşti, chiar şi acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ţi-am spus, de atâtea ori... Şi dacă aş fi ştiut că şi tu... Uff... Totul este atât de greu şi nu ştiu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubeşti sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situaţia asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru că am aflat astfel că erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaşte personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred că eşti minunată. Şi te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să ştii că, odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Şi mă abţin să-ţi fac complimente, pentru că ştiu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aş înceta cu complimente la adresa ta. Pentru că eşti... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea aşa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Şi nici n-aş fi crezut că vreo persoană ar putea deţine controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut nişte colegi care să te fi cunoscut din timp şi să mi te fi descris amănunţit, altminteri aş fi păţit acelaşi lucru ca şi tine. Adică, m-aş fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubeşti? Încă?! Şi acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă deosebită

Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutăţii,
Deşi toţi se mişcau acolo cu tăria de a răbda răutăţi ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează pentru tine cu tot atacul din rău.

Aşa de mult ai rămas în încet încât nu mai vezi nici o picătură de bine,
Iar mica ta răutate pare bunătate de nota zece.
Şi a primi un bine e un bine... deşi te sperie lipsa lui de umbră,
Deşi te sperie frumuseţia fără glamur şi plină de linişte.

Ai gustat din zona ta şi pare că doar gustul acesta există.
Dar gustă şi din zona de dincolo... şi nu prin oameni de aici.
Nu merge în zona de bine dacă nu vrei... nimeni nu cere asta.
Dar probează bunătatea nu numai o zi... şi nu de la cei ce se dau buni.

Ci chiar de la Izvorul ce a ajuns şi la uşa ta.

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Poţi să-mi explici şi mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ţi-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ţi spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Nişte somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuţa asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanţă...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Şi acum... Poţi să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Eşti cumva inconştient când procedezi astfel, ţi-ai pierdut complet minţile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Eşti anormal, sau cum?!
Lucian: Nu ştiu...
Stela: Nu ştii?! Nu te simţi bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunţa la toate prostiile astea... Vorbeşte odată! De ce taci?! Încă aştept explicaţii din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aş putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îţi pare rău, nu?! Şi cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Eşti complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu ştiu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!