
Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.
Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oare cine a făcut horile, cântecele pe lume? Nimeni nu poate ști. Vin din glasul păsării care își modulează țipătul și anunță răsăritul soarelui? Din zbierătul copilului lăsat în fașă de mama lui?" Cine-o fi făcut horile/Are ochii ca Zorile/Și fața ca florile." Are dragoste.
Grigore Leșe în Acum știu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: Veți observa că ceea ce căutăm atunci când ne îndrăgostim e un paradox foarte ciudat. Paradoxul constă în faptul că, atunci când ne îndrăgostim, urmărim să regăsim câteva sau toate persoanele față de care eram atașați în copilărie. Pe de altă parte, le cerem celor dragi să îndrepte toate greșelile pe care părinții sau frații le-au pus pe seama noastră. Astfel că dragostea include următoarea contradicție: încercarea de a ne întoarce în trecut și aceea de a repara trecutul.
replici din filmul artistic Delicte și fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă
mamă
eu mi-aș dori să mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau să mă ții în brațe
mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă
mamă
toți arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi
și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
că suntem trup comun acum
cu trunchiul lor
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi copii
Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
Să nu uitați niciodată,
Că printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
Să-i ajutăm să aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
E frumos să stai iarna afară
Când vezi că a nins iară,
Stai lângă brazi și privești
Cum un peisaj de vis gândești.
Mă gândesc la copilaria mea mamă,
Mi-ai fost alături ca o comoară.
La fel pe tata il zăresc,
Dar acum e un înger ceresc.
Aș vrea să fiu în locuri multe
Și-mi vin în gând lucruri mărunte.
Viața mea a fost cu-n rost
Și la tot ceea ce-a fost,
Copii în viață ce-am avut
Mi-au fost dragi și mi-au plăcut.
I-am învățat tot ce-i frumos,
Să fie-n viață de folos.
Acum la nepoți mă gândesc
Că am unul și-l iubesc.
Aș vrea mult să am parte
Acum de sărbători, de sănătate,
Că aș vrea să mai trăiesc,
Lucruri bune să înfăptuiesc,
Visuri multe să-mplinesc,
Cadouri multe să dăruiesc,
Celor dragi pe care-i iubesc.
poezie de Eugenia Calancea (3 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dănilă Prepeleac era tovarăș de copilărie cu Ion Creangă și cu el pleca iarnă la săniuș.
perlă din examen
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La "Găina"
Cântecul lui Avram, din tulnice,
Pe dealuri istorice răsună
Și frații din țară și-i cheamă.
Răspund viorile lui Enescu și Ciprian,
Taragotul de aur al lui Fărcaș,
Naiul fermecat al lui Zamfir,
Cântând nemuritoare balade,
Ciuleandra din vale
Și sârbele Mariei Tănase.
Iar din munții Cindrelului,
Vine a Ardealului perlă,
Frumoasa Lucreția Ciobanu
Purtând în dăsagi țesături
Din Învârtita și Doina sibiană.
Uite! vine Achim Nica și Drăgan Munteanu,
În fruntea doinelor și-n haina lor faină.
Vin și Frații Petreuși cu maramureșenii
Tropotind făloși,
Rupând arcușul zongorei, chiuind voioși.
Și toți frații din țară,
Pe muntele Găina se întrec cântând,
Alături de Maria, Lia Ciocârlia
Și multe alte perle populare,
Cum numai la noi sunt.
Sărbătoarea se încinge,
Cu veselie mare, prietenii și joc,
Sau poate și căsătorii,
Căci e sărbătoare de pomină, nu glumă,
Pentru românii de fală
Și românescul lor port.
poezie de Valeria Mahok (10 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, mama, haide, tata
Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.
Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.
Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.
Cand mi-e jale, cand mi-e teama,
Ma gandesc la tine, mama,
Cand mi-e viata tulburata,
Ma gandesc la tine, tata.
Haide, mama, haide, tata,
Mai claditi-ma o data,
Fara nume si avere
Numai liniste v-as cere.
Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste,
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.
Ca nici unul n-avem parte,
De la nastere la moarte
De o viata linistita
Frunza-n plop mereu se- agita.
Inapoi la tine ia-ma,
Sa ma stergi de lacrimi, mama,
Lasa-ti mana sa ma bata,
Sa ma nveti cu viata, tata.
Bune, rele-amestecate,
V-ati obisnuit cu toate.
Creste noapte, creste iasca
Pe iubirea pamanteasca.
Bate vantul dinspre viata,
Si eu lacrimi simt pe fata,
Dinspre moarte bate vantul,
Lacrimeaza si cuvantul.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a doua ediție, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate femeile-s frumoase
Că sunt sau nu-s capricioase,
Toate femeile-s frumoase,
Dar tre' să știți, dragi bărbăței,
Că-i fiecare-n felul ei.
madrigal de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (28 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toți băieții care poartă azi în glorie numele echipei Steaua, sunt mai prieten cu: Bumbescu, Lăcătuș, Stângaciu, Bărbulescu, dar îmi sunt dragi cu toții (cad în suspine când îi văd cât de tineri sunt) pentru clipele de mare frumusețe pe care ni le dăruiesc.
Fănuș Neagu în Interviu, revista Steaua Fotbal (1988)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama nu mai putea de obosită și se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieții, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, înghețat de frig și plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Și el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la "baba-oarba", ne ridica în grindă, zicând: "'tâta mare!" și ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noi scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau și ne stupeau ca pe noi.
Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ,
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Mă zgâriam pe brațe urcând în corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș,
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști,
Te duci, copilărie, și devenim mai triști.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vine iarna
Iată vine iarna dragi copii
Peste dealuri și câmpii,
Peste pomii din livezi
Și chiar peste casa celor trei iezi.
Vine cu fulgi mari pufoși,
Vine iarna în galoși.
Cu zăpadă pănă la brâu
A venit și peste un mic pârâu.
Chiar și crengile de tei!
Au fost îmbrăcate în haina ei.
Albă ca laptele de mamă
Moale ca o năframă.
Hai fuga să ieșim în prag!
Să o întâmpinăm cu mult drag
Pe zâna cea frumoasă
Care învelește totul în alb.
poezie de Vladimir Potlog (7 decembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile.
Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Case frumoase și triste...
Case frumoase și triste,
pe dealuri împrăștiate,
nimeni nu vă locuiește,
sunteți case-nsingurate...
Pe dealuri împrăștiate,
case frumoase și triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...
În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecați în alte țări...
Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toți cei dragi,
adunați la aceeași masă...
Cum că ar asculta cucul,
în pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...
Căci averea pe pământ
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..
Nu mai chinuiți copiii,
care plâng rămași în țară!
Niciodată nu uitați:
Ei sunt singura Comoară...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinții
Mama și tata, cele mai sacre nume,
Cele mai dragi persoane din lume.
distih de Alina-Georgiana Drosu (6 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt așa cum sunt
Sunt așa cum sunt.
Sunt făcută-așa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i același?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt așa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Așa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei și-apoi
Ce treabă-aveți voi?
Sunt așa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveți voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiți?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
poezie celebră de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă stelele variabile își schimbă strălucirea în câteva ore, zile sau luni de zile, trebuie să fie o cauză însemnată, deoarece știm bine că toate acele puncte luminoase sunt în realitate tot atâția sori, sori cari în mare parte sunt mult mai mari decât cel care ne dă nouă lumină, căldură, viață.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi urmăriți pe cât posibil să învățați ceva nou, atât despre voi, cât și despre ființele pe care le iubiți. În fiecare zi focalizați-vă, măcar din când în când, cât mai stăruitor, atenția și urmăriți să deveniți cât mai conștienți de toate cele care sunt atât de frumoase, atât în cei dragi care vă înconjoară, cât și de toate cele bune și frumoase care se află în universul vostru lăuntric. Vegheați și nu-i lăsați niciodată pe cei sceptici sau pe cei cu sufletul mort, care sunt perverși și răuvoitori, să vă convingă prin sugestiile lor calomnioase, viclene și veninoase, de contrariu.
Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înțelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!