Betty Warren (din cel de-al doilea editorial al lui Betty): Fetele măritate de la Wellesley au devenit chiar experte in a găsi un echilibru între obligaţiile pe care le au. Se aud comentarii precum – eu sunt în stare să ung friptura cu ulei cu o mână şi să-mi subliniez fragmentele esenţiale dintr-o lucrare cu cealaltă. Toate acestea în timp ce mamele noastre au fost obligate să muncească pentru sfânta libertate. Este datoria noastră - ba nu, obligaţia să ne revendicăm poziţia în familie şi să îngrijim copiii ce ne vor duce mai departe tradiţiile. Trebuie să ne oprim pentru o clipă şi să reflectăm la motivul pentru care, Katherine Watson, profesoară de istoria artei, a decis să declare război sfintei taine a căsătoriei. Metodele ei subversive, cu tentă politică de a preda, le încurajează pe fetele de la Wellesley să refuze rolurile pe care s-au născut îndeplinească.

replică din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Betty Warren: Dragă Betty, am venit la Wellesley pentru că am vrut să fac diferenţa. Dar a te schimba pentru ceilalţi înseamnă să te minţi pe tine. Profesoara mea, Katherine Watson, îşi conducea viaţa după propriile ei concepţii şi nu ar fi compromise asta niciodată, nici măcar pentru Wellesley. Dedic acest ultimo editorial al meu unei femei extraordinare, care a trăit prin prisma propriului exemplu şi ne-a îndemnat pe toate să privim lumea cu alţi ochi. În clipa în care tu citeşti aceste rânduri, ea navighează deja spre Europa, unde cred că va găsi noi obstacole pe care să le dărâme şi va avea idei noi cu care să le înlocuiasă pe cele vechi. Am auzit de atâtea ori spunându-se despre ea că este o laşă pentru că a decis să plece şi, totodată, un pribeag fără ţintă. Însă nu toţi cei care rătăcesc, nu au un scop, mai ales aceia care caută adevărul dincolo de tradiţii, dincolo de definiţii, dincolo de imagine. Nu te voi uita niciodată.

replică din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: De când te-ai căsătorit, ai lipsit de la şase cursuri, de la o lucrare şi de la un parţial.
Betty Warren: Am plecat în luna de miere şi apoi a trebuit să mă ocup de amenajarea casei. Ce vrea de la mine?
Katherine Watson: Prezenţă.
Connie Baker (cu sfială): Majoritatea profesorilor se fac că nu văd atunci când studentele căsătorite lipsesc de la două-trei cursuri.
Katherine Watson: Atunci de ce nu vă măritaţi încă din anul întâi? În felul ăsta aţi putea abolvi fără ca măcar să fi trecut vreodată prin campus.
Betty Warren: Nu desconsidera tradiţiile noastre doar pentru că dumneata eşti împotriva lor.
Katherine Watson: Nu trata cu lipsă de respect acest curs doar pentru că eşti măritată.
Betty Warren: Nu mă trata pe mine cu lipsă de respect doar pentru că dumneata nu eşti.
Katherine Watson: Vino la curs, fă-ţi temele, sau nu vei trece.
Betty Warren: Dacă nu trec, vor fi consecinţe.
Katherine Watson: Mă ameninţi?
Betty Warren: Te educ.
Katherine Watson: Asta e meseria mea.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Betty Warren: Katherine Watson nu a venit la Wellesley pentru a se integra. Ea a venit aici pentru că a vrut să schimbe ceva.

replică din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (referindu-se la o vacă desenată copilăresc): Acum 25 de ani cineva a considerat acest desen ca fiind genial.
Betty Warren: Mama mea. Am desenat asta de ziua ei. Următorul diapozitiv. Aceasta e mama mea. Poate fi numită artă?
Susan Delacorte: Este o fotografie.
Katherine Watson: Dacă ţi-aş spune că a fost făcută de Ansel Adams, ar schimba ceva?
Betty Warren: Arta nu este artă până când nu spune cineva că este.
Katherine Watson: Asta este artă!
Betty Warren: Persoanele avizate.
Katherine Watson: Şi cine sunt acelea?
Giselle Levy: Betty Warren! Suntem atât de norocoase să avem o astfel de persoană printre noi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (arată clasei un tablou ce înfăţişează un animal în descompunere): "Carcasa de vită", de Soutine, 1925. E reuşit? Haideţi, domnişoarelor, nu există răspuns greşit. Şi nici nu există vreun manual care să vă spună cum să gândiţi. Nu e chiar aşa de simplu, nu?
Betty Warren: Într-adevăr, nu e. Nu este reuşit. De fapt, eu nici nu aş numi aşa ceva artă. E grotesc.
Connie Baker: Există vreo regulă care interzice ca arta să fie grotescă?
Giselle Levy: Eu cred că are o tentă de agresivitate. Chiar de erotism.
Betty Warren: Pentru tine, totul e erotic.
Giselle Levy: Totul este erotic.
Susan Delacorte: Nu există nişte standarde?
Betty Warren: Ba sigur că există! Altfel un goblen de prost gust ar putea fi considerat la fel de bun ca un Rembrandt!
Connie Baker: Hei, unchiul meu, Ferdie, are două goblenuri de prost gust. Adoră clovnii ăia.
Betty Warren: Există standarde! Tehnică, compoziţie, culoare, chiar şi tematică. Aşa că, dacă sugeraţi că o bucată putrezită de carne este artă, cu atât mai puţin artă "desăvârşită", atunci noi ce vom mai învăţa?
Katherine Watson: Exact asta. Tocmai ai scos în evidenţă noua noastră materie de curs. Betty, mulţumesc. Ce este arta? Ce anume o face bună sau de proastă calitate şi cine decide asta?

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Încă de la începuturile omenirii, oamenii au avut impulsul de a crea artă. Îmi poate spune cineva ce este asta?
Joan Brandwyn: "Bizon rănit", Altamira, Spania, în jur de anul 1500 Î. C.
Katherine Watson: Foarte bine, Joan. În ciuda vechimii acestor picturi, din punct de vedere tehnic, ele sunt foarte sofisticate...
Joan Brandwyn: Datorită umbrelor şi a grosimii liniilor ce accentuează cocoaşa bizonului, nu-i aşa?
Katherine Watson: Exact. Următorul diapozitiv. E posibil să nu ştiţi foarte bine ce este aceasta. A fost descoperită de arheologi în...
Betty Warren (pe un ton sec): 1879, Lesco, Franţa, datează din anul 10.000 Î. C., se deosebeşte de celelalte prin fluenţa liniilor care înfăţişează mişcarea animalului. (Clasa râde.)
Katherine Watson: Impresionant. Numele?
Betty Warren: "Turmă de cai".
Katherine Watson: Mă refeream la numele tău.
Giselle Levy: Noi îi spunem Căluţul.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Fetele astea! Sunteţi mândră, doamnă preşedinte Carr?
Preşedinta Jocelyn Carr: Da, de fapt, chiar sunt.
Katherine Watson: Cred că ar trebui să fiţi. Jumătate dintre ele sunt deja căsătorite, iar cealaltă jumătate, ei, bine, mai daţi-le o lună! Vreau să spun că e doar o chestiune de timp! Pentru că ele asta fac aici, îşi ocupă timpul până când cineva le va cere în căsătorie!
Preşedinta Jocelyn Carr: Acum o sută de ani era de neconceput pentru o femeie să fie absolventă de colegiu! Cred că ar trebui să priveşti în urmă pentru a vedea cât de departe am ajuns!
Katherine Watson: Îmi pare rău, dar din punctul meu de vedere, ăsta nu e decât un altfel de corset.
Preşedinta Jocelyn Carr: Ce pot să spun, toate avem nevoie de puţin sprijin.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan Brandwyn: Am să-ţi spun un secret. Am fost admisă mai devreme la Facultatea de Drept de la Yale.
Betty Warren: Unde? De ce? Tu nu îţi doreşti să devii avocat!
Joan Brandwyn: Poate că îmi doresc.
Betty Warren: Tu care nu îţi schimbai tipul de cremă fără să mă întrebi, acum ai aplicat la Drept?
Joan Brandwyn: Fără să clipesc. Noi nici nu credeam că voi reuşi.
Betty Warren: La cine te referi când spui "noi"?
Joan Brandwyn: La domnişoara Watson. Practic ea a completat formularul de înscriere în locul meu.
Betty Warren: Cred că glumeşti. Ce drept avea? Tu urmează să te căsătoreşti!
Joan Brandwyn: În primul rând, pe degetul meu nu se află niciun inel. În al doilea rând, pot să le fac pe amândouă. Chiar pot!
Betty Warren: Eşti atât de aproape de a obţine tot ce ţi-ai dorit vreodată. Şi atât de aproape să pierzi totul.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Puteţi confirma aşteptările pe care le au ceilalţi de la voi sau...
Betty Warren: Ştiu. Sau putem fi noi înşine.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Sunt şapte facultăţi de Drept la o distanţă de 45 de minute de Philadelphia. Poţi să mergi la cursuri şi să pui cina pe masă la ora cinci.
Joan Brandwyn: E prea târziu.
Katherine Watson: Ba nu, unele din ele mai fac înscrieri în ultimul moment! Acum să ştii că m-am supărat. Când Tommy a venit la mine la bal şi mi-a spus că a fost acceptat la Universitatea Penn, m-am gândit "O, Doamne, soarta ei e pecetluită! A muncit atât de mult, cum poate să renunţe la tot?" Dar nu trebuie! Poţi să le faci foarte bine pe amândouă! E perfect!
Joan Brandwyn: Ne-am căsătorit! Am fugit în weekend. Se pare că era îngrozit de ideea unei ceremonii aşa că a fost o decizie luată din impuls. A fost foarte romantic. (Katherine este şocată.) A fost alegerea mea să nu merg la facultate. El m-ar fi susţinut.
Katherine Watson: Dar nu trebuie să alegi!
Joan Brandwyn: Ba da! Îmi doresc o familie, un cămin! Şi nu voi sacrifica asta.
Katherine Watson: Nu-ţi cere nimeni să sacrifici nimic din toate astea, Joan. Vreau doar să înţelegi că le poţi face pe amândouă.
Joan Brandwyn: Credeţi că mă voi trezi într-o bună zi şi voi regreta faptul că nu sunt avocat?
Katherine Watson: Da, mi-e teamă că da.
Joan Brandwyn: Nu la fel de mult cât aş regreta ideea de a nu avea o familie, de a nu fi acolo să-mi cresc copiii. Ştiu exact ceea ce fac, iar asta nu-mi ştirbeşte cu nimic inteligenţa. Cred că dumneavoastră vi se pare ceva îngrozitor.
Katherine Watson: Nu am spus asta.
Joan Brandwyn: Ba da. Mereu aţi spus-o. Staţi în faţa noastră la curs şi ne îndemnaţi să privim dincolo de imagine, dar dumneavoastră nu faceţi asta. Pentru dumneavoastră, o femeie casnică este o persoană care şi-a vândut sufletul pentru a avea o casă în stil colonial în centrul oraşului. Ea nu are profunzime, nici inteligenţă sau vreun interes. Dumneavoastră sunteţi cea care aţi spus că pot face tot ce-mi doresc. Asta este ceea ce îmi doresc.
Katherine Watson (o îmbrăţişează pe Joan): Felicitări. Să fii fericită.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii timpurilor noastre

Suntem copiii timpurilor noastre;
aceastea sunt timpuri politice.

Cât e ziua de lungă, toată noaptea,
toate lucrurile şi acţiunile – ale voastre, ale noastre, ale lor –
sunt lucruri şi acţiuni politice.

Fie că îţi place, fie că nu,
genele tale au un trecut politic,
pielea ta, o formă politică,
ochii tăi, o căutătură politică.

Orice ce spui, reverberează,
orice nu spui, vorbeşte pentru el însuşi.
Aşa că, oricum, tu discuţi politică.

Chiar când mergi în pădure,
tu faci paşi politici
pe un teren politic.

Poemele apolitice sunt, de asemenea, politice,
iar deasupra noastră luminează o lună
nu chiar pe de-a-întregul selenară.
A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea;
şi chiar dacă îţi afectează digestia,
este o întrebare, ca întotdeauna, politică.

Pentru a ajunge la un înţeles politic
nu este nici măcar nevoie să fii o fiinţă omenească.
Materiile prime vor îndeplini asta pentru tine,
sau proteinele, sau ţiţeiul,

sau un birou pentru conferinţe, pentru ale cărei forme
s-au purtat dezbateri luni de zile;
cum trebuie să arbitrăm viaţa şi moartea,
la o masă rotundă sau la una patrată?

Între timp, oamenii pier,
animalele mor,
casele sunt arse,
câmpurile se înţelenesc
ca în vremurile de demult, imemoriale
şi mai puţin politizate.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa devreme

Ceva care nu a mai fost niciodată,
care este acum
şi care apoi, iarăşi, nu va mai fi,

căruia îi sunt observator
(observator care, de asemenea, nu va mai fi) –
dar care observă parcă din eternitatea
cea fără de timp
momentul de acum:

vânzătorul care a încheiat o afacere,
femeia tânără care l-a plătit,
fetele de liceu cu buze roşii, îndrăzneţe, un pic timide,
fetele de la ghişeu în pauza pentru cafea,
barbaţii macho;

toţi bătând maşinal
apa în piua celorlalţi,
inconştienţi de mâna timpului

care face ca toate lucrurile să dispară, să pălească,
să cunoască schimbarea.
Iar ei trăiesc astăzi ca şi cum sunt eterni,
deşi sunt aici doar pentru o zi.

Iar eu observ – şi sunt ca ei
doar pentru o zi.

poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (despre nunta lui Betty): Ăsta e chiar evenimentul anului. Sunt surpinsă că am fost invitată.
Bill Dunbar: Păi, priveşte în jur. (Obosit.) Cine n-a fost?

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţiile pe care le avea înainte căsătoria s-au depreciat acum. Statutul social, banii, sexul, chiar şi copiii – toate acestea există în societatea contemporană şi în afara căsătoriei, şi de aceea tinerii spun adesea: "La ce-mi trebuie mie căsătoria? Se poate şi fără ea, ba chiar mai bine!". Ba nu se poate mai bine, fiindcă lumea s-a schimbat nu doar în sensul deprecierii căsătoriei, ci şi în sensul că oamenii, în ansamblul lor, au devenit mai indiferenţi unul faţă de celălalt, nu reuşesc să construiască relaţii profunde. De regulă, acum îi leagă afacerile şi ocupaţiile, nu relaţiile interumane. Intrăm într-o lume în care singurătatea psihologică devine o adevărată epidemie, şi numai în căsătorie rămâne posibilitatea de a găsi acea apropiere spirituală care nu ne lasă să ne simţim singuri. Lucrul acesta trebuie ţinut minte.

citat din Andrei Kurpatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copiii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copiii lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor Edward Staunton: Sunt curios să aflu subiectul dizertaţiei tale. Propui titlul "Picasso va face pentru secolul al XX-lea ce a făcut Michelangelo pentru Renaştere"?
Katherine Watson: În ceea ce priveşte influenţa asupra unui curent artistic.
Doctor Edward Staunton: Aşadar, pânzele astea pline de vopsea picurată şi aruncată pe ele merită la fel de mult atenţia noastră precum Capela Sixtină a lui Michelangelo?
Katherine Watson: Dar eu nu le compar.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu e un lucru de sine stătător. E mai repede un echilibru dobândit între mai multe componente ale existenţei tale precum înţelegere interioară, familie, sănătate, ceea ce faci şi alte lucruri care contează pentru tine. Nici măcar un lucru dintre acestea luat în mod singular nu îţi va aduce fericire deplină. Trebuie să iei şi să le amesteci de unul singur până vei găsi proporţiile potrivite pentru tine. Nu uita că aici tu eşti cel care stabileşte, nimeni nu poate să o facă pentru tine. Nu are rost să încerci să trişezi copiind de la altcineva sau aplecând urechea la unu' şi la altu' - te păcăleşti de unul singur. Eu aleg să îmi fac propria reţetă. Dar voi, aţi găsit-o?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

putere politică

Puterea politică este capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat să-şi îndeplinească obligaţiile pe care le impun obligaţiile colective, mobilizând resursele societăţii în vederea atingerii obiectivelor propuse.

definiţie de Jean Claude Lugen în Elemente de analiză a sistemelor sociale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!