Cu fructul acesta amar în palma întinsă am intrat în lume, prin gangul umed, plin de necazuri şi taine, al casei cu nebuni, copleşit fără să înţelege, simţind adevărul în mine ca un spin murder de toată murdăria ce ma înconjuară.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar sufletul acela crud, tăvălit prin toată mocirla vieţii, fărâmiţat de toate emoţiile tari, desfigurat de măscăriile unui trai comun în mascara unică a casei cu nebuni şi strepezit de aceste nopţi de coşmar şi de sfâşiere, nimeni n-ar mai fi fost în stare să-l apere.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al IV-lea - "Un suflet crescuse răsucit şi strâmb"
Adăugat de Bejinaru Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am avut necazuri cu femeile... Când am încetat să am necazuri cu ele, simţeam în inima mea că cineva întotdeuna va avea necazuri cu ele, aşa că am continuat să scriu acele blues-uri.

citat din Muddy Waters
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toată viaţa am avut necazuri cu femeile...
Când am încetat să am necazuri cu ele,
simţeam în inima mea că cineva, undeva,
întotdeuna va avea necazuri cu ele,
aşa că am continuat să scriu acele blues-uri.

poezie de Muddy Waters
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi nebuni

Am fost şi prin nelinişti sau tristeţe,
Am căutat, am încercat: n-a mers!
M-am îndreptat atunci spre frumuseţe
Şi am găsit-o deghizată-n vers.

Am alergat bezmetic prin înalturi
Şi am privit din ceruri spre pământ,
Apoi, prin nori, în fericite salturi,
Am început, cu glas timid, să cânt.

Era frumos când auzeam ecoul
La un poem ce se ducea spre zări,
Iar eu eram privit precum eroul
Ce-a cutezat să zboare peste mări,

Să uite de amarul ce, prin lume,
Se-agaţă de atâţia disperaţi
Ce nu mai ştiu de bucurii, de glume,
Sau de iubire, de părinţi sau fraţi.

Zburam neobosit, în zbor frenetic,
Cântându-mi bucuria de-a trăi,
Iar ea a apărut din vis, profetic,
Şi plină de dorinţa de-a iubi.

Era iubita mea din altă lume,
Din altă viaţă, din alt univers,
Era a zecea muză, fără nume,
Atrasă către mine de un vers?

Dar, cui îi pasă? – a venit la mine
Îmbujorată toată şi timid,
Din zone-ndepărtate, clandestine...
Şi o privesc, de dragoste avid.

Iubirea noastră nu mai vrea cuvinte,
Ci simţuri moştenite din străbuni,
Ne-am rupt de legi, ne-am rupt de cele sfinte
Şi râdem fericiţi, ca doi nebuni.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spre casă

Tăunul acesta a venit ţintă
spre mine...
Avea un zar
dintr-o boltă cerească
şi m-a întrebat
Zi sau noapte?
Iar eu am zis la repezeală...
zi!
Atunci e stângul!
Şi a intrat în ochiul meu stâng
mai repede decât noaptea
atras de floarea cenuşie
din spatele ochiului meu.
Tăunul acesta
se lovea de tâmple
împrăştiind lumina minţii.
Cu aripa lui stângă
prin nara mea dreaptă
cu aripa lui dreaptă
prin talpa mea stângă
zbura
în defileul inimii
aruncând din burta lui largă
larve
de zbor!
Eu cu trenul în spate
cu trenul în faţă
cu Dunărea în braţe
şi cu şinele stelei marfar
la picioare
mă prefăceam
în larvă
de tăun
pe dealul din spatele casei
printre crengile de prun
într-o prună de cătun...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe nebuni!

Lumea-i plină de nebuni
Cum e marea de barbuni,
Ca pădurea de stejari,
Lemnul putred plin de cari.

Doamne,-Ţi fac închinăciuni,
Ocroteşte-i pe nebuni!
Chiar de sunt nebuni şi răi,
Şi ei, Doamne,-s tot ai Tăi.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (8 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul frunzei mă cheamă

din mine voi pleca un timp
absenţa mea o las aici
va fi o mobilă înghiţită de casă
cu geamul închis
printre grămezi de lucruri
cu ochiul eliminat din vedere

voi curge afară plutind în aerul acela de taină
decapitat de lume
rezemându-mi inima de muzica ploii
sunetul vântului
luminile din valuri de nisip
umblând neîntrebată prin albastru
luând cuvintele cu mine
cu cele din trecut voi împodobi drumul ratat
rămas sub o arcadă îndoită amar
stând întinsă pe timp

cele din prezent mă pot trăda
alergându-mi inima spre roşu
şi paşii prin verde
de aceea le voi face ostatice
până la supunerea lor oarbă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oceanul acesta plin de amar, un strop de fericire şi îmi e de ajuns.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă primăvară

S-a copleşit pământul
De-un reavăn de parfum,
E-o adiere vântul,
Sunt zâmbete pe drum.

E-un tril nestăpânit
De gingaşi zburători,
E-un zumzet de mierit
Prin alb omăt de flori.

E-o atingere suavă
De-un cald de pluş, de aer...
Un clopot bate-n slavă
Umplând inimii baier.

E corpul ca o sită
De pori deschişi extazic
Iar dragoste-s ispită
Şi gându-i iar afazic.

Se umple piept de zbor,
Se reînviu speranţe,
E rutul iar fior...
Necazuri iau vacanţe.

Imaşu-i plin de miei,
Se umple văz de verde
Şi moşii-s tinerei...
O lume-ntreagă fierbe!

E-o singură dorinţă
În lume... Să nu piară
În veci amor, credinţă...
... Căci primăvară-i iară...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întinde niciodată mâna unui om bătrân, sa-r putea să rămâi cu ea întinsă.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spin...

Când m-am născut,
În zori de zi,
Verbul "a fi"
Mi l-am pierdut!

Un strigăt surd,
Spre cer, mi-i duhul,
Ador văzduhul
Şi plâng, şi zburd...

Mă sting prin timp,
Ca om. Ce chin!
M-aş vrea un spin,
Să mă conving,

Că a-nflori,
În acord fin,
Fie şi spin,
E,-n zori de zi,

Verbul " a fi"!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea

Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.

Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.

Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.

Şi o fac... fără ruşine,
Nu au linişte, nici pace,
Nebunia o-ntreţine
Ritmul inimii buimace.

Oare ce gândeşte fata?
Coapsa cine-i încălzeşte?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebuneşte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir modestia... admir smerenia... dar parcă mai mult admir ADEVĂRUL... chiar şi când acesta se prezintă cu toată superioritatea lui, prin cel îndrituit a-l exprima şi răspândi. (Poruncă divină: "Să daţi Cezarului, ce e al Cezarului!")... Şi ăsta este adevărul care mă lasă în plinătate...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea curând apropiat de adevărul brutal al vieţii, prea devreme prins de aripă, lovit de toate tainele şi sângerat în toţi mărăcinii necazurilor, sufletul acesta crescuse răsucit şi strâmb, ca un copac cu fruct pădureţ la gust otrăvitor...

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al IV-lea - "Un suflet crescuse răsucit şi strâmb"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea curând apropiat de adevărul brutal al vieţii, prea devreme prins de aripă, lovit de toate tainele şi sângerat în toţi mărăcinii necazurilor, sufletul acesta crescuse răsucit şi strâmbă, ca un copac cu fruct pădureţ la gust şi otrăvitor.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

A răsărit o stea

lumea e singură
şi ieri şi azi
plânge în întuneric
o lume fără sens
cuprinsă într-un vers
desigur trist şi el
o lume orfană, o lume părăsită
o viaţă ucisă
de mine, de tine
şi mai ales de ei
slujbaşii diavolului...
o lume se sufocă în gânduri amare
azi au ieşit în stradă tineri nebuni
cu pieptul şi sufletul curat şi pur
veniţi ca să ceară dreptul de a muri
pe cer a răsărit o stea
e steaua lor

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetic vorbind, cred că oamenii locuiesc în palma întinsă de Dumnezeu şi mai cred că sfântul se roagă prin rugăciunea lui, iar păcătosul prin păcatul său. În acest sens, viaţa noastră este liturgică.

Horia-Roman Patapievici în Politice
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!