Unui visător

El credea în steaua lui;
Se uita pe cer s-o vadă,
Dar s-alese c-un cucui,
Lovind dur... un stâlp, pe stradă...

epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare - 392

Două fire, pân' la casă,
De la stâlp - de lângă stradă,
De folos ne sunt, la masă...
Ce-i pe ea, tot să se vadă.

poezie de Silvestru Miclăuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţe

Se credea că are "stofă"...
Dar era de mult... "în cofă"...

distih de Constantin Enescu (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrumuseţare exotică

Se credea prea elevată,
Că avea o buză lată,
Iar la nasul voinicel
Belciug purta, un cercel!

epigramă de Constantin Enescu (4 martie 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul era buhăit

Râul se credea îngrămădit
de malurile cu arini
Uscatul se credea împins
Şi asta-l scotea din ţâţâni

Cerul se credea umilit
de puzderia de zmeie

Eu eram mort
după tine

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Stratan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui automobilist

Lovind un stâlp de telegraf,
Maşina lui e-aproape praf.
De-atunci preferă, nu mă mir,
Telegrafia fără fir...

epigramă de S. Asnaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nebunia telefoniei mobile, oamenii vorbesc singuri pe stradă.

aforism de Constantin Enescu (30 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsa iubire

Iubirea ei a fost o farsă,
Că îl "iubea" cu faţa-ntoarsă,
Şi el credea ce dă din gură,
Dar ochii ei săgetau ură...
Şi a sărit mai mult ca arsă,
Când el se prinse... de figură...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rând

Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,
La început mă vei uita doar tu
Şi-ţi va părea absurd oricare nu
Când depărtarea zaruri o să joace.

Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,
Deja am prăvălit un zid de ani
Peste un vis din parcul cu platani
Şi-încă plătim tributuri pe la vamă.

Ne vom uita pe rând, deşi cu greu,
Va trece înspre seară o furtună
Şi răpăind de tine o să-mi spună,
Fără vreun sens, că te-am uitat şi eu.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţe în oştire

Trecut prin "sabie şi foc",
Credea că a avut noroc...
Astăzi oştean bătrân acasă,
Pierdut-a pâinea de pe masă,
Că i s-a luat dintr-o" mişcare"
Respect, speranţă... şi onoare...

hexagramă de Constantin Enescu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baronul

Neprins hoţul, e cinstit
Om de afaceri, investit
C-un caracter parvenit!

tristih de Constantin Enescu din Epigrama la raport (13 august 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vechea stradă

Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă paşi-mi osteniţi,
E amintirea estompată,
Şi-i colb pe umeri gârboviţi...

Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceaţă lasă să se vadă,
Faţade ce sub ani se frâng,

Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolţească vechiul dor,

Trăit în anii tinereţii,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieţii,
Pe care nu îl pot uita,

Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Păşeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...

Iar azi tu eşti în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Şi strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârşit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erou al revoluţiei

El a fost pe "baricadă",
Dar nu a ieşit în stradă...
A baricadat... doar uşa...
Şi le-a aruncat mănuşa...

epigramă de Constantin Enescu (22 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate conjugală

Ea mai mulţi amanţi avea
Şi cinstită se credea...
Soţul "infidel", la scară,
Consola... o secretară...

epigramă de Constantin Enescu (6 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui licean

Întrebat abil, cu rost:
Eminescu, cine-a fost?
A răspuns, cam pus pe sfadă:
E în Bucureşti... o stradă...

epigramă de Constantin Enescu (11 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parlamentar falimentar

Cocoţat acolo sus,
Ai acumulat avere...
Azi când steaua ţi-a apus,
Eşti în liberă cădere...

epigramă de Constantin Enescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de toamnă

C-un buchet de crizanteme,
Ieri, am ispitit iubita...
Dar iar am avut probleme,
Diamante... vrea smintita...

epigramă de Constantin Enescu (21 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobleţea cerşetorului

Având anume recuzită
Şi faţa tristă, necăjită,
La colţ de stradă "actul" joacă...
Apoi, cu Mercedesul pleacă...

epigramă de Constantin Enescu (23 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea şi-a pus mărgele

Iubirea mea şi-a pus mărgele
Pe furiş.
Credea poate că aşa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...

Iubirea mea şi-a pus mănuşi
De dantelă.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuşi negre...

Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roşu...

Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...

Iubirea mea şi-a pus tăcere
Pe intenţii.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...

poezie de Gabriela Chişcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei îndrăgostite

Când iubitul şi-l adoră
Chiar pe stradă, să se vadă,
E, indiferent de oră,
Gură-n gură, să nu cadă!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MiraCeti

Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee şi până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira

Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porţii
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti

Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Şi-n sunete de sfere
Uşor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira

Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscaţi din Sarangeti
M-au ridicat spre viaţa
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!