Poetului Traian Dorgoșan (la cartea "Cellalt geamăn")
Versu-i e plutire-n vis,
E dorință fără seamăn:
Oare cine l-o fi scris,
Dorgoșan sau "Cellalt geamăn"?
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Regenerarea prin scris
oare despărțirile
proiectează sfârșitul lumii
înlăuntrul nostru?
oare între reprimarea sentimentelor
și o sinucidere pe hârtie
există vreo diferență?
oare cuvintele dintr-o poezie
își părăsesc vreodată muza?
oare povestea noastră continuă
și după ultimul punct
pe care-l voi scrie?
oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Numărătoare a la Roberta
Cetățeanul turmentat
A gândit: Săraca fată,
Oare cum a numărat,
Vede dublu, ori e beată?
epigramă de Petru Miloș din Concurs Mizil 2012
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fără temă
Mă cotropește o dilemă,
Și-alunec aiurit pe-o pantă,
Să scriu catrene fără temă,
Și epigrame fără poantă.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un vis oare?
E un vis oare?
Și mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine știe oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prevăd că anul care vine
Va fi mai bun de bună seamă,
Nu pentru toți, doar pentru cine
Vrea marfă pentru epigramă.
epigramă de Petru Miloș (31 decembrie 2010)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis absurd
Avut-am mai de mult un vis
Bizar, sălbatec, crud, tăcut,
Visam că parcă m-am născut
Dar criticii m-au și ucis.
Nevinovat căzut... Prin rai
Mergeam pierdut iar calea mea
Fortuna singură-o ținea
Șoptindu-mi stins cu dulce grai:
"-Destinu-ție ursit amar,
În fabule ești slab, regret
Și-n epigrame fără har
Dar scrie-mi mie un sonet!"
I-am scris! Și-al visului coșmar
S-a destrămat! Eram... poet!
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul român
Flămând și gol, fără pământ,
Rămas și fără casă,
Salvarea lui, într-un cuvânt,
E-o doamnă, ce-are coasă.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana A
Noapte bună poate sună
Prea puțin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorință pot avea.
Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...
Nu-i ușor, si-i doar speranță
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ți scriu o poezie.
Si am totuși o dorință...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu ușurință
Să -mi doresc să fii a mea.
Nu mi-o pun desi e greu,
O zdrobesc, si-oi înceta,
Mai presus de ce vreau eu,
Este fericirea ta.
Am iubit multe femei,
Dar acum stiu sigur... Da!
Pe Copou este un tei,
Stiu sub el cu cine-as sta.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui vânător de greșeli
Eu am piper și am umor,
Și-ți face mare supărare,
Iar tu stimate vânător,
Ai gloanțe oarbe, fără sare.
epigramă de Petru Miloș (2010)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui căpitan de vas ajuns președinte
Când te comandă-un marinar,
Ce nu-i cu nimeni de acord,
Se-ntreabă un pensionar:
Ce-o fi având oare la bord?
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
OARE CINE A PUTUT SĂ TE ALINTE(Rubaiat)
Oare cine a putut să te alinte
Cu îmbrățișări și cu alean fierbinte?
Oare cine te-a adus pe astă lume?
De icoana ei mereu adu-ți aminte!
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecări contemporane
Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,
Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,
Să știu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remușcare,
De parc-aș vrea să strig "... venim! Când trece cursa de plecare?...".
E ca o liniște suavă, după pieirea asumată,
Căci nu se-aude voce gravă, reproș, înspre o ființă vinovată...
E-o umilință fără seamăn și-o demnitate imortală,
Cum orice apropiat, un geamăn, ar fi plecat la o altă școală...
... Și nu-l mai știi, de-atunci, plecat rămâne pe vecie,
Doar poza minții-i în spelunci, pe-un raft, din scoarța cenușie...
E, azi, anunț că D. Patriciu, bogat, plecat e, făr' să vie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus pe cer lucește o stea
Sus pe cer lucește o stea,
O privesc și e a mea,
Este steaua vieții mele,
Ea lucește printre stele.
Oare cine mă-ngrijește,
Oare cine mă ferește,
Oare cine mă păzește
D cine mă necăjește?
Hoinar am fost printre muze,
Prilej ca oamenii să mă acuze,
Viața-mi este poezie,
Dar așa a fost să fie!
Iar când steaua-mi va apune,
De-am făcut rele sau bune,
Pe cine înteresează?
Și trec anii, se-nserează!
poezie de Toth Arpad din revista "Claviaturi" din Brașov (24 aprilie 2014)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
- etică
- Etica constă în întregime mai întâi din îndemnuri împotriva nestăpânirii poftelor și patimilor, apoi din recomandarea regulilor de viață. Este fără de seamăn demnitatea ei, fără de seamăn folosința ei care se întinde tot atât cât viața omului, căci nimeni într-ale sale sau în viața publică, în timpul liber sau în treburi, în pace sau în război, în mulțime sau singur, n-ar putea săvârși ceva bun decât sub îndrumarea acesteia.
definiție de R. Agricola
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președintelui (după căderea guvernului Boc I)
Vreo trei bătrâni, și prunci de grădiniță,
Niște vădane, și femei cu soț,
L-au plâns, când a rămas fără șuviță;
Dar azi, când a rămas și fără moț?
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geamăn în zodie de apă
Din doi în doi arată ora
că ceasurile-s fără rost
și ceața deasă arde-n prora
ochilor mei făr' adăpost
Geamăn mi-e sufletul în tine
și-o cifră de inimă pară
îmi bate când în piept mă ține
și mă-nglodește câte-o seară
Trec zodii de aer și apă
aripa înoată în noroi
și-n pana ei încă se-adapă
rocile azvârlite-n noi
Scântei în ziduri se ridică
în pielea albă nu mai curge
nici roua din care mai pică
ploaia cu piatra ei în sânge
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb doar de ce s-a manifestat în viața mea atât de timpuriu, eliberându-mă de orice dorință, de orice sclavie - oare nu mi-a dat astfel o dovadă de dragoste mult mai mare decât ar fi fost posesia, fie și a unei zeițe?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La vârsta a treia
Cu soața am avut belele:
- Hai, sus picioarele!-am strigat.
Nu ale tale, ale mele,
Că nu mă pot urca în pat!
epigramă de Petru Miloș din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depanatorul
Când lucrează, stăm pe cuie,
Să ne facă aparatul,
Și pe ace, să ne spuie
Cât ne costă reparatul.
calambur epigramatic de Petru Miloș (2009)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate se duc
Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Și eu sunt dus, dar rezistent.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!