De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cântă,
cântă un cântec cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte priviri să îmi dai

Tu
care îţi pui mâna peste mine
şi
mă încojori
pe dinainte
şi pe dinapoi

cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul şi inima
şi Tu Însuţi cu mâinile Tale
mă aşezi pe stâncă
şi cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
şi un zbor printre stele

doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile

ce de Tine mă despart
o cu totul altă fiinţă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci

pune-mă
să-ţi cânt mersul
dintre o floare şi alta
dintre
un cuvânt
şi-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele

înţelepţeşte-mi
cuvintele
şi pe degetele Tale Tu mersu-mi aşează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
şi cântec din stele spre stele plutind

mă-nvăţ
să-ţi cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ţi arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu eşti
Acel ce eşti

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dragostea mea, inima mea e văpaie zi şi noapte cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta – ca la întâlnirea morţii nimicitoare. Aş vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună. Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele, răpeşte-mă chiar lumii. Fie ca, prin această pustiire şi adevărată despuiere a mea, să întrupăm frumuseţea într-o singură fiinţă...

Vai, dorinţa-mi e zadarnică! Unde oare găsesc speranţa împreunării adevărate, de nu în Tine, Doamne?

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru el umblu singuratică în lume, ochii mei însetaţi îl caută şi fluieraşul său răsună neîncetat în inima mea.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A trecut vremea când puteam să îi răsplătesc ei tot ce am primit de la ea.
Noaptea ei a găsit dimineaţa, şi tu ai luat-o în bratele tale: şi ţie îţi aduc mulţumirea şi darurile mele, hotărâte pentru ea.
Pentru toată durerea şi toate mâhnirile pricinuite ei, vin la tine şi cer iertare.
Slujbei tale închin florile mele ce zăboveau în boboci, când ea aştepta deschiderea lor.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi traversa o mare doar fixând apa cu privirea.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele Tale de lumină

Ia-mă Tu
pe degetele Tale de lumină
şi-nvaţă-mă
s-ascult de Tine
învaţă-mă
să te iubesc
şi Ţie să-ţi dau cinste şi onoare
Mesia
O Domnul meu

mâna Ta
pune-o pe fruntea mea
şi
cu surâsul Tău
topeşte-mi mersul în paharul Tău de bucurie
şi-mi
mângâie întrega mea fiinţă
cu
privirea ochilor Tăi ca para focului

fii-mi
Tu biruinţa mea
şi
pune-mi sub picioare
duhurile străine şi
propria-mi fire
prin Tine doar o Doamne
Isuse să trăiesc

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 februarie 2020, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
şi ea însăşi plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
şi mersul şi privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
pe
degetele aerului uşor
plutind
ca un potop de miresme ţesute aici în Ardeal
din florile ardelene
şi atâtea recolte
ce-ţi împletesc privirea cu zâmbetul lor atât de fraged
şi subtil

toamnă pe
degetele răsfirate ale Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt Isus

IUBIREA TA O CÂNT ISUS

Iubire — ca şi a Ta
Nicăieri nu am găsit
Îţi dau dar azi inima
Să îţi facă voia Ta
Scump Isus — Isus iubit

Mă scald în neprihănire
Şi lumina Ta o cânt
Căci eu vreau a Ta iubire
O Isuse scumpe Mire
Şi în cer şi pe pământ

Cânt Isus a Ta Fiinţă
Şi iubirea Ta o cânt
Când mă-mbraci în biruinţa
Ca să umblu prin credinţă
Mire-al meu — Isuse Sfânt

Doamne-n flacăra iubirii
Vreau azi să mă împletesc
Domn al păcii — al fericirii
Într-un imn al nemuririi
Căci Isuse te iubesc

Nicăieri ca a Ta iubire
Doamne eu nu am aflat
Ale vieţii sfinte fire
Să le caut în neştire
Să am sufletul curat

Fă-mă Doamne-un bob de rouă
Ca iubirea să ţi-o cânt
Cu luminile amândouă
O Isus viaţa nouă
Ce ne-ai dat-o pe pământ

Ţine-mă-n al Tău surâs
Râu de foc şi eu să fiu
Dar în Cartea Vieţii-nscris
Să intru în Paradis
Dragostea să ţi o ştiu

Fă-mă dar să fiu cum vrei
O lumină şi-o săgeată
Doamne-n palme să mă iei
Tot mai des sub ochii Tăi
Să-ţi cânt drgostea curată

Mire drag al vieţii mele
Sub privirea Ta mă vreau
Să-ţi cânt ochii Tăi de stele
Cu lumini aprinse-n ele
Doar pe braţe să îţi stau

Să-mi fii cel din urmă vis
Din a inimii bătaie
Ca umblând prin Paradis
În Duh să îţi fiu înscris
Şi-n a inimii văpaie
03-10-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Lui Fănuş Neagu

Când "te citesc" îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.
Când "te citesc" îţi văd privirea!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace, inima mea

Pace, inima mea, ca să ne fie momentul despărţirii dulce.
Nu atât o moarte, cât o împlinire.
Fie ca iubirea să se dizolve în memorie, iar durerea în cântece.
Fie ca zborul spre cer să se termine ca o întindere a aripilor peste cuib.
Fie ca ultima atingere-a mâinilor să fie uşoară ca florile nopţii.
Rămâi nemişcat pentru o clipă, o, Sfârşit Minunat, rosteşte ultimele cuvinte-n tăcere.
Mă înclin spre tine şi ţin ridicată lampa pentru a-ţi lumina calea.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul îşi întoarce privirea către tine, când tu îţi întorci privirea către Dumnezeu.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Să nu te laşi pradă cercării mişele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Priveşte altarul, alt pas îţi prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îţi e harul!

Trezeşte-ţi privirea şi văzul din hău,
Şi poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îţi cere prezenţa, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primeşte-o! E scumpul tău dar!

De ce să te ţină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaşte cu foc!

Ridică privirea, la tine priveşte!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.

definiţie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu goleşti mereu şi mereu acest fragil vas, dar îl umpli apoi cu viaţă nouă. Porţi tot timpul acest fluier micuţ, confecţionat dintr-o tulpină de trestie, prin peregrinările Tale, şi cânţi la el melodii veşnic noi... Darurile Tale infinite coboară asupra mea, şi trebuie să le ţin în micuţele mele mâini. Epocile trec, dar Tu continui să curgi, fără ca vasul să se umple vreodată până la limită.

Rabindranath Tagore în Gitanjali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori pe degetele timpului

cum ai călca
peste frânturi
de
clipe sfărâmate
calc
străjuindu-ţi privirea
pe
palmele vremii
nesăţioase
de aţi umple
fiinţa
cu flori de aer
picurând
pe
pervazul amintirii

în flori
cu priviri înflorite
ni
s-au prefăcut clipele
inundate
cu paşii tăi
amesecaţi
cu fiecare trecere
în parte

vise
flori
pe
degetele timpului
16-01-2022 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie. Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!