C. C. Baxter: Într-o vreme trăiam ca Robinson Crusoe. Ca un naufragiat printre opt milioane de oameni. Într-o zi, am văzut o urmă de paşi în nisip şi iată-te!

replică din filmul artistic Apartamentul (15 iunie 1960)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de nisip

într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare

viaţa noastră era de nisip pârjolit
printre scoici şi iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e ţărmul iubirii spuneai
şi luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiş
senzaţii de adio se zbăteau printre frunze
şi noi încă eram ţinându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziţi
lăsaţi copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Robinson Crusoe îşi termina toate treburile până vineri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vorba de peripeţiile lui Robinson Crusoe după ce pleacă din Troia.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Femeia nisipurilor" urmăreşte reacţiile emoţionale ale lui Niki Jumpei, un fel de Robinson Crusoe existenţialist, pe măsură ce acesta se adaptează, respinge şi se împacă, în final, cu lumea stranie a locuitorilor satului de nisip. Inventariind toate sentimentele personajului, de la aroganţă la frică, dorinţă sexuală şi disperare, Kobo Abe îşi obligă protagonistul, şi totodată cititorul, să se confrunte cu absurdul condiţiei umane.

J. Thomas Rimes în Ghidul cititorului de literatură japoneză (A Reader's Guide to Japanese Literature) (1999)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

urme de paşi
pe nisip...
într-o singură clipă
valul
aduce uitarea

gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milioane şi milioane de oameni au murit... milioane şi milioane de oameni vor muri. Dar numai moartea mea e moarte adevărată.

Camil Petrescu în Danton
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele vieţi

trăiam cândva aşa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptuşeala la vedere.

trăiam cândva aşa curat,
îmi ţineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
şi viaţa îmi era tihnită.

trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.

trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
şi viaţa se aşterne-n mine
ca muşchiul verde pe ruine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un ecou

mai stai un adio
un sunet de corn
mai stai o veghere de apus
mai stai cu mine o furtună de oameni
sau de nisip

te aşteptam în inima unei insule
necunoscută încă de tine
nedescoperită încă de nebuni
nelocuită de paşi
neumblată de scarabei

mai stai o taină de orizont
mai stai o eclipsă de cometă
mai stai un crepuscul
un naufragiu
un miraj

te priveam
prin ocheanul unei corăbii
prin prisma unei piramide
te strigam într-o limbă barbară
nescrisă demult

mai stai o umbră de obelisc
mai stai un muson
o legănare de catarg
un soare cu dinţi
un amurg de om

te strigam într-o limbă uitată
care străbătea cândva continente
şi vechiul ocean

mai stai o urmă de cearcăn

ţipam primitiv dintr-o piatră
dintr-o cenuşă
din inima unui şarpe
într-o limbă necunoscută pe care
nu o mai înţelegeam nici eu

mai stai un destin

te strigam ca un descreierat
înjunghiat de dor
într-o limbă moartă demult
în iluzia unui ţărm

mai stai un blestem
mai stai un adio
un ecou

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni dimineaţa la serviciu

Îl văd parcă-n canoe
Şi nu mai am reţineri:
Sunt Robinson Crusoe
Şi-aştept s-apară Vineri!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile de acreditare ale singurătăţii

Soldat disponibil

Robinson Crusoe
scrie
acasă

Cu
propriile
răni
deschise

Şi
netimbrate

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre paşi mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, îşi întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare şi-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalţă de ani,
Tropoteşte-nsoţită de-un alai de şamani.

Şi mi-s tălpile goale şi-mi par toate mai reci,
Îţi ascult îndârjirea, viaţă, grabnic mai treci,
Dărnicia ţi-e scumpă când cerşind primăveri
Vicleşug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun şi pornesc
Prin desişul de frunze, printre vânturi şi ploi,
Recunosc... e uşor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe nisip

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenţei mele:
zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe...

poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Am văzut, pentru ultima oară bărbaţi, în noaptea naufragiului. Toate necazurile noastre vin de la ei şi de la ginul lor. Erau beţi, Venera! Au crezut că luna e farul din Alexandria şi au intrat cu vaporul direct în stâncile ţărmului. După care, lupii aceia de mare s-au înecat, aşa scurt, marinăreşte, unul după altul. Toţi. Absolut toţi. În vreme ce noi, dansatoare de noapte, am înotat voiniceşte. Am ajuns la liman...
Venera: Ce păcat că nu a scăpat măcar Knut! Era tare amuzant!
Lady Robinson (zâmbind maliţios): Knut? O grămadă de muşchi, în uniformă. Numai fibră, fără cea mai elementară urmă de creier.

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

încă o dovadă că mărimea contează

am fost acolo
au deschis mormântul şi-am văzut
măreţia
cum milioane de oameni încercau
să şteargă faptele mortului
cu un burete greşit

aceste milioane de oameni sunt deopotrivă
măreţe
fiindcă se bat cu faptele altuia

(una e să-mi dai o palmă mie
şi alta
unei statui

pot suporta milioane de palme
dar până la capăt
niciun sărut

de asta a fost capabil doar un singur om şi acela
de atunci
a fost cu uluitoare frecvenţe
răstignit)

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea

- Pe plajă-ţi voi trimite azi ultimul sărut.
- Şi vântul, vântul mării-napoi ţi l-o trimite.
- Ţi-oi face semn cu şorţul, să ştiu că m-ai văzut.
- Şi vântu-mi va aduce cuvintele-ţi şoptite.
- Vărsa-voi lacrimi calde văzându-te că pleci.
- Dar vântul ţi le-o şterge să fii iar ca-nainte.
- Mă voi gândi atuncea că sunt a ta pe veci.
- Ei iată-te cuminte, ei iată-te cuminte.

poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfred Pennyworth: Cu mult timp în urmă, prietenii mei şi cu mine ne aflam în Burma, lucram pentru guvernul local. Acesta din urmă încerca să câştige loialitatea liderilor de triburi mituindu-i cu pietre preţioase. Dar caravanele le-au fost atacate de un hoţ într-o pădure la nord de Rangoon. Aşa că am pornit în căutarea pietrelor preţioase. Dar timp de şase luni nu am găsit pe nimeni care să fi făcut afaceri cu el. Într-o zi am văzut un copil jucându-se cu un rubin de mărimea unei mandarine. Hoţul le aruncase.
Bruce Wayne: Şi atunci de ce le-a furat?
Alfred Pennyworth: Pentru că el a crezut că procedează corect. Pentru că unii oameni nu caută ceva anume, precum bani, aşa cum ar fi logic. Ei nu pot fi cumpăraţi, intimidaţi, cu ei nu se poate negocia, nu se poate ajunge la o înţelegere. Unii oameni vor pur şi simplu să vadă lumea ducându-se de râpă.

replici din filmul artistic Cavalerul negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clinica de psihiatrie e unul care se crede Robinson Crusoe, iar pe mine nu mă crede că sunt Maradona.

citat din Diego Armando Maradona
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva închipuită

Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos,
Îţi spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înţeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
şi te aşteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supravieţuia nebuniei tale de seară.
Până şi familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să priveşti îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălţam zmeul
şi vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpşuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
şi carnea mea dulce
cunoştea carnea ta rece.

Rochia mea grea avea un înţeles
pentru gura ta moartă.

poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!