Arhitectul mării

Ghidrinu-n apa lui credulă
Ce coboară pân' la Notre-Dame

Îşi face-un cuib de alge-n unda
Curgătoare-a inimilor noastre

Cu acul verde-al trupului îşi coase
Zidurile straşnicei lui case

Şi devine-albastru şi-auriu şi roş de fericire
Devorând cărnurile nopţii.

poezie celebră de Yvan Goll din Les Georgiques Parisiennes (1951), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ivan à Claire

Îţi port, cum porţi un tatuaj,
Surâsul tău pe pleoape.

Şi fiecare sărutare
Ţi-o port pe buze zugrăvită

Şi pe gulerele-mi toate negre -
S-a scurs acidul lacrimilor tale.

Scrisorile pe care mi le-ai scris
Îmi umplu toate hainele, uriaşe.

Şi lecuit
În faţa oricăror priviri

Cum vrei
Să mă iubească şi alte femei?

poezie clasică de Yvan Goll din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dan A. Lăzărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjeşte o bilă

la bricheta lui zippo scoasă din buzunar
în timp ce ascultă stairway to heaven
îi placuse întotdeauna led zeppelin
şi acul intră mişto în venă
smacul te lucrează serios
partenerul se sprijină de pereţi prins
de unda de fericire şi zâmbeşte dus
în nirvana cu părul zbârlit
fordul se clatină flegmatic prin gropile
făcute de ultimul îngheţ care a muşcat
regiunea pe care o patrulează
berea coboară pe gâtul uscat
amorţit de la ultima linie
colegul şi-a revenit şi îngână melodia
are glasul unei femei din corul bisericii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul este mic, dar scumpe haine coase.

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornire

Vezi, soarele se suie acum pe bicicletă
Şi hoinăreşte pe şoselele Europei
Deschide lumea ochii ca să-l vadă
Şi păsările limpezi
Prin sate dau de veste
Lăptarii sună clopotele prin oraşe
Iarba adulmecă mireasma violetelor
Şi simte cum i se urcă la cap
Dar mai înainte să plece la mare
Râuleţele mele trandafirii
În spatele căpşunilor se duc să facă pipi.

poezie clasică de Yvan Goll din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dan A. Lăzărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire – vers nerostit, tremur uitat în adâncul inimilor de îndrăgostiţi... Am fost fiecare din noi fericire... fiecare vom fi fericire, ploaie de fericire căzând în sufletul alergând către moarte.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile sunt căi ferate

Iubirile sunt căi ferate
accelerând spre orizont,
în gările de veri uitate
tăcerea-nchide timpul bont

În visul pietrelor de rouă
coboară fluturul ce-a fost
omida devorând în ouă
cuvântul scos din adăpost

Pe malul trupului, fecundă,
femeia-stup visează ploi,
acarii apelor, la pândă
surâd uscat din norii goi

Sfinţi răstigniţi în calendare
aşteaptă trupuri de copil
dar Dumnezeu, în postul mare
se pregăteşte de exil.

poezie de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă toamnei

De ce oare ulmii
Îşi sfâşie veşmintele
Şi dau din braţe
Cuprinşi de teamă nebună?
I-a părăsit
Pacea de aur a verii.
Risipite-s cheile,
Florile-chei ale fericirii,
În iarba cenuşie,
Şi de acum uitate,
Jurămintele dragostei
Răsună-n abis.

Măreţul rege
Straniul atotştiutor,
Stăpân al pădurii,
Renunţă la lupta
Cu norii
Şi lasă să-i cadă
Sceptrul ruginit,
Mărul înţelepciunii,
Şi-n putregai să se destrame
Giuvaerurile coroanei.
Printre foşnitoarele ramuri
Ale caprifoiului uscat
Pulsează teama dihorului
Şi deasupra iazului
Libelula se sparge
Ca o sticlă sonoră.

Numai centaurii
Cu bărbi roşii
Aleargă fericiţi
Cu scântei la copite,
Coboară colina,
Şi urmele lor de foc
În muşchi se sting.

Frunzele se desprind
De pe trunchiuri,
Mâini planând,
Şi ele se aştern dedesubt
Criptă de aramă
Păsărilor moarte.

Şi-n ruinele donjonului păsăresc
Mai locuieşte şi acum
Bufniţa noctură
Ai cărei ochi imenşi
Luminează destinul.

poezie clasică de Yvan Goll din Noul Orfeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se ia după cuvintele noastre, ci priveşte până în străfundul inimilor noastre. Nu ceremoniile sau rânduielile au însemnătate, ci dacă inimile noastre sunt îndeajuns de curate sau nu.

Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca devorând musca, şarpele devorând broasca, vulturul - şarpele, asta e politica: ea se supune legilor naturii.

aforism clasic de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul oglindit
pe unda liniştită
a Crişului Negru
în cuib pe ram de arin
ciripit de cinteze

tanka de Gabriela Genţiana Groza (19 mai 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar şti oamenii că zâmbetul are puteri miraculoase, şi-ar decora cu acesta rapid ale inimilor case!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară raiul

Mă rog la tine soare sfânt
Si cu credinţ- n al meu gând
Coboară pe acest ţinut
Si vezi cum lacrimile-mi curg

Că este colb si uscăciune
Adună fraţii nori împrăştiaţi
Sufletele ţie îţi fac o rugăciune
Cu apa sfântă pământul să udaţi

Nopţile de iarnă reci si lungi
Când frigul pământul geruieşte
S arunci peste case fulgi
În cer tu esti cu EL te sfătuieşte

Coboară raiul cerului cu flori
Cu liniştea belşugul în case
Să nflorească lanuri cu cicori
Bogata masă cu flori în vază

Iti mulţumesc eu tie soare
Mă-nclin în faţa ta imensitate
Să mă asculţi tu ai avut răbdare
Rugîndu-ne muncind să avem de toate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecie

În odăiţa îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu laţul privirii
Prinde curioşii
Care urcă
Sau coboară.

Eu sunt prins
În nodul de susţinere,
Acolo, unde sângele
Îşi murmură
Continuitatea.

În odăiţa încreţită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Stau... şi moina cade, apă, glod...
Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piaţa tristă.

Oraşul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Şi porţile grele se-nchid.

Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul bolnav de poezie

S-a pus pe scris. Destinul nu-i dă pace!
Talentu-n el mugeşte ca bizonul,
Poemele ţâşnesc precum sifonul
Iar geniu-i eclozează din găoace!

Ideile-i mimează-n cap şotronul,
Lirismul ca o scoică se desface
Inevitabil, devorând vorace
Metafore livrate cu vagonul.

Ermetic se fereşte de confuzii
Şi-şi urmăreşte crezul cu-o ardoare
Intransigentă, croşetând iluzii
Postmoderniste edificatoare,
În timp ce-o muză plină de candoare
Îi vâră-n venă acul cu perfuzii!

poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cea mai frumoasă este cu cerul nopţii cel mai senin, pe care îl poţi privi, şi-n care stelele sunt clipele noastre adevărate de fericire.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tau

Ochii umezi de lacrimi
nu vor să spele din amintriri
umbra trupului tău.

Buzele tremurânde şi firave
caută să guste flămânde
aroma trupului tău.

Mâinile întinse sre tine
încearcă să redefinească
formele trupului tău.

Singurătatea clipei efemere
îmi crispează trupul dezvelit
de căldura trupului tău.

Liniştea ce mă apasă
nu poate să şteargă din memorie
fremătul trupului tău.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul este în noi; dă strălucire inimilor noastre.

aforism de George Geafir din Solilocuri (2015)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!