Sydney: Spuneai că vrei să discutăm despre plan. Îţi spun care e planul.
Vaughn: Asta nu e treaba ta. Eu îţi spun care e planul. Mâine e prima zi în care te întorci la SD-6. Nu trebuie să se schimbe nimic. Când primeşti o sarcină, vei scrie detaliile misiunii pe o pungă de hârtie. (Ia o pungă şi i-o arată.) Asta-i punga. Apoi suni la acest număr. Memorează-l. După trei tonuri, apasă pe cifra corectă – de la unu la şase. Fiecare corespunde unei pubele dintr-un loc anume. Apoi noi vom citi informaţiile de la tine, vom crea o contra-misiune şi te vom contacta, căutând Pizzeria lui Joey, un număr greşit. Ai întrebări până acum?
Sydney: Da. Poţi să-mi mai arăţi o dată punga?

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaughn: Declaraţia ta este examinată acum. Ai scris mult.
Sydney: Ştiu.
Vaughn: E ca un roman de Tolstoi. Devlin spune că ar putea dura săptămâni întregi s-o verifice. Dar ştiu că ne-ar prinde bine încă un agent dublu în SD-6, aşa că te vom contacta. Îţi voi face rost de o maşină să ieşi de aici, pe ascuns. De ce dai din cap?
Sydney: Pentru că ai spus încă unul.
Vaughn: Şi?
Sydney: Dacă într-adevăr aţi fi avut deja unul, nu mi-aţi fi spus până ce nu aţi fi stabilit autenticitatea mea.
Vaughn: Nu şi dacă aş fi sigur în privinţa ta.
Sydney: Pun pariu că nu aveţi un alt agent dublu.
Vaughn: Am putea avea.
Sydney: Dar vreţi ca eu să cred că aveţi, pentru ca, dacă aş vrea să devin agent triplu, să raportez că există un informator, şi astfel să creez un dezechilibru în agenţia mea.
Vaughn: Nu încerc să te trag pe sfoară.
Sydney: Vom vedea.

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: E vorba despre povestea dintre voi, nu mai suport. Cum pot eu să concurez când voi doi aveţi obiceiurile voastre comune la karaoke?
Joey: Pacey, nu trebuie să concurezi. Ar trebui să avem propria poveste... Nu asta am vrut să spun.
Pacey: Dar ce ai vrut să spui?
Joey: Nu mai ştiu, Pacey.
Pacey: Ştii mica noastră înţelegere?
Joey: Da.
Pacey: Păi e o porcărie! O porcărie! E ciudat, e stânjenitor şi urăsc fiecare clipă.
Joey: Pe bune?
Pacey: Da.
Joey: Atunci de ce ai venit aici?
Pacey: Ştii, uneori poţi fi chiar prostuţă. De ce crezi că am venit aici? Am venit ca să fiu cu tine! E foarte simplu. Când îţi place o persoană, e bine să fii îm apropierea ei indiferent de ce simte ea pentru tine sau nu simte. Cum e în cazul nostru.
Joey: Uite ce, am simţit!
Pacey: Ce?
Joey: Dimineaţă m-ai atins cu mâna când eram în pat şi am simţit.
Pacey: Şi ce ai simţit?
Joey (zâmbeşte): M-am simţit vie.
Pacey: Bine. Joey, o să te sărut.
Joey: Nu poţi.
Pacey: Jo, nu poţi spune aşa ceva şi apoi să te aştepţi să nu te sărut. Aşa că exact asta o să fac. O să te sărut în 10 secunde şi dacă nu vrei să mă săruţi... Dacă nu vrei, atunci presupun că va trebui să mă opreşti. Zece. (O sărută.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Trebuie să-i spunem, Jo, trebuie, trebuie să-i spunem cât mai curând. Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât va fi mai greu.
Joey: Ştiu. Am încercat, am încercat de nenumărate ori.
Pacey: De fiecare dată când îl văd mă simt de parcă...
Joey: Nu e nevoie să te deranjezi să continui. Nu are rost. Nu e tocmai cel mai uşor lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată. Să-i spun lui Dawson că, în timp ce nu era atent, eu am manifestat această atracţie gravitaţională ciudată pentru prietenul lui cel mai bun şi nu pot să nu mă gândesc la el sau să nu îmi doresc să fiu lângă el sau să nu-l sărut tot timpul. (Se sărută)
Pacey: O s-o fac eu.
Joey: Ce?
Pacey: O să-i spun eu.
Joey: Nu, nu te pot lăsa să faci asta. E responsabilitatea mea.
Pacey: Jo, nu este responsabilitatea ta. Eu sunt cel care a început asta. Eu sunt cel care te-a adus în situaţia asta şi sincer singurul mod prin care îmi pot salva prietenia cu Dawson este să fiu sincer cu el. Deci eu trebuie să fac asta. Am nevoie de o zi. O singură zi.
Joey: O zi.
Pacey: Da, o zi.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audrey: Doamne, încă eşti acolo. Arăţi ca o legumă.
Joey: E greu să scrii un e-mail potrivit.
Audrey: Da, mai ales când este o greşeală enormă.
Joey: Taci!
Audrey: Joey, vorbesc serios. Să te exprimi prin e-mail este pedeapsa erei moderne. Internetul a făcut să fie mult prea uşor să te exprimi. Bun, ai nişte gânduri trecătoare. Îl trimiţi. Ajunge cu un zgomot înăbuşit în e-mailul vreunei persoane care nu bănuieşte nimic. Acea persoană îl citeşte, se enervează pentru că ai reluat o discuţie pe care deja aţi avut-o. Şi nu răspunde. Tu te simţi desconsiderată. Dar dacă chiar trebuie să fii una din acele persoane janlnice pasive/agresive ce trimit e-mail-uri, atunci departe de mine gândul să te opresc. Ce ai până acum?
Joey: Aveam "Dragă Dawson" şi apoi am şters.
Audrey: De ce? E un început drăguţ.
Joey: Păream distantă.
Audrey: Şi ce vrei să-i spui?
Joey: Nu ştiu. Nu-mi place cum s-a terminat tot şi vreau ca el să ştie că îmi pasă, dar în acelaşi timp vreau să îmi păstrez indignarea îndreptăţită.
Audrey: Bineînţeles. Şi de ce nu-l suni?
Joey: Mă tem că o să facem aşa cum facem de obicei. Crede-mă. E-mail-ul este o alternativă mult mai sigură acum.
Audrey: Bine, dacă trebuie să faci asta, atunci n-ai decât. Fii siropoasă şi penibilă, dar mai ales fii sinceră, Joey. Spune-i tot ce nu îi poţi spune în faţă.
Joey: Ai dreptate. Mai bine mă apuc de treabă. Dar... mulţumesc, Audrey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să-ţi spun că... Totuşi, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aş vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Ştii tu... Pentru tot. Pentru tot ce ţi-am spus, în urmă cu şase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu ştii cum m-am simţit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poţi să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt şase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înţelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înţeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înţelegi şi tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniştită. Altfel, nu mai pot suporta situaţia asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insişti... Pentru liniştea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deşi practic, nici n-aş avea motive pentru care să te iert. N-ai greşit deloc atunci, ţi-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacţionat greşit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când, escaladând un munte, văd cum soarele răsare, cu tot procesul său imperturbabil de la tonuri de negru la tonuri de verde, apoi roşietice, până la primele raze ce apar pe cer şi tot coboară până îţi ating chipul cu acel strop de căldură care transformă totul, care te luminează şi te fac să te simţi viu, o clipă trecătoare, dar de nepreţuit, trebuie să recunosc că întotdeauna simt că momentul este unul special, magic, că în acest proces e ceva ce nu reuşesc să descifrez şi care mă face să-mi ies din minţi, şi -poate şi din cauza asta- să revin mereu în munţi, iar şi iar, pentru a încerca să descopăr forţa aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine.

citat din Kilian Jornet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzaţi că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ţi-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând doreşti; sunt la dispoziţia ta!
Lucian: Dar nu mi-aţi spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauţi. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, staţi liniştit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noştri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Ştiu, am înţeles; dar nu s-ar putea să mă scăpaţi de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu maşina dumneavoastră, deci, ce-aş putea păţi? În plus, aş dori s-o conduc pe domnişoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca şi cei doi body-guarzi repartizaţi ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceţi?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde eşti acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai aşteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau nişte telefoane, apoi vei putea pleca liniştit cu domnişoara; nu veţi mai fi însoţiţi în seara asta. Eşti mulţumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulţumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde ştii ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe faţa ta, amice! Da, eu şi cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învăţăm să dansăm şi apoi ea mă învaţă trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele şi bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaştem, prima care ţi-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu şi Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... aşa că de ce mai purtăm discuţia asta? Înţelegi ce vreau să spun? Eşti acelaşi tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveţi nevoie să fiţi separaţi.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că şi ea o să-şi continue viaţa... sau poate că nu ţi-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, aşa faci mereu, vorbeşti şi iar vorbeşti şi nu te asculţi. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este aşa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu ştii despre ce vorbeşti.
Pacey (râde şi se întoarce şi arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiţă, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, şi când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul aşa cum o să fie.
Pacey: O să accepţi totul aşa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ţi dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun şi nu o să-ţi ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea şi o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieţii mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea iniţială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce şi pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Ştii, voiam să tac şi să te las să pleci. Dar nu aş fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine şi o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Aşa că sper să nu mă urăşti.
Dawosn: Nu aş putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aş fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aş da înapoi, nu aş şterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viaţa mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aş crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aş rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta şi este timpul ca tu să descoperi cine eşti fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aş putea? 13 ani, mama ta moare. Şi totuşi mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă aşa şi te uiţi la tatăl tău care nu e în stare să-şi învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Şi apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i aşa? Dar apoi mai eşti şi tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândeşte la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung şi tărăgănat de a-ţi spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Şi mie o să-mi fie dor de tine, Joey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avarul şi hoţul

Cum străbătea avarul ceaţa,
Un hoţ strigă: - Punga sau viaţa!
- Ia-mi viaţa! Nu mai stăm pe certuri...
Că-n gând şi-a calculat şoltic:
Din viaţă-am cheltuit trei sferturi,
Pe când din pungă, chiar nimic.

hexagramă de Filippo Pananti din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletin amoro-logic

Pe la tine, draga mea,
Ninge bine, iarna-i grea;
Pe la mine, dragul tău,
Plouă bine, plouă rău.

Şi când spun că plouă bine,
Spun că încolţesc la tine;
Putrezesc de dorul tău,
De-aia spun că plouă rău.

Bine-rău şi ninge-plouă,
Număr anotimpuri: două;
Număr suflete şi spun:
Unu-i doar, şi rău şi bun.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu două feţe: Erau oamenii tăi, planul tău!
Jokerul: Ţi se pare că sunt genul de persoană care să aibă planuri? Ştii ce sunt eu? Eu sunt un câine care aleargă după maşini. Nici n-aş şti ce să fac dacă aş prinde una. Ştii, eu pur şi simplu... fac lucruri. Mafia are planuri, poliţia are planuri, Gordon are planuri. Vezi tu, ei sunt nişte uneltitori. Uneltitorilor le place să deţină controlul asupra universului lor mărunt. Eu nu sunt aşa. Eu încerc să le demonstrez cât de jalnice sunt încercările lor de a controla lucrurile. Aşa că eu când spun... A, vino aici. (Îi mâna lui Harvey în a lui.) Atunci când spun că ce s-a întâmplat cu tine şi cu iubita ta nu a fost nimic personal, trebuie să ştii că spun adevărul. Uneltitorii sunt cei care te-au adus în situaţia asta. Tu eşti ca ei, ai avut planuri şi uite unde ai ajuns. (Dent încearcă să-l prindă pe Joker.) Eu n-am făcut altceva decât ce ştiu eu cel mai bine. Am luat micul tău plan şi l-am răsturnat. Priveşte numai ce am făcut din oraşul ăsta numai cu câteva canistre de benzină şi câteva gloanţe. Hmm? Ştii... Ştii ce am observat? Nimeni nu intră în panică atunci când lucrurile decurg "conform planului". Chiar dacă planul acela este teribil! Dacă mâine voi spune presei că un violator periculos va fi împuşcat sau că un camion plin cu soldaţi va fi aruncat în aer, nimeni nu va intra în panică, pentru că totul face parte dintr-un plan. Dar dacă vin şi spun că un primar bătrân şi neînsemnat va muri, toată lumea o ia razna! (Jokerul îi dă Omului cu două feţe un pistol şi îl îndreaptă spre el însuşi.) Creează puţină anarhie. Strică ordinea prestabilită şi totul devine haos. Eu sunt un agent al haosului. Şi ştii cum e haosul? Este corect! (Ţinând încă pistolul în mână, Omul cu două feţe scoate o monedă din buzunar.)
Omul cu două feţe(arată spre jumătatea intactă a chipului său): Trăieşti.
Jokerul: Aşa.
Omul cu două feţe (se întoarce, arătând spre jumătatea desfigurată a chipului său): Mori.
Jokerul: Mmm, aşa mai zic şi eu.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sydney (după ce Danny a fost ucis): Ce ai făcut?
Sloane: Aş putea să te întreb acelaşi lucru. Cei din Departamentul de securitate au sesizat breşa şi şi-au făcut treaba. Cunoşti normele de conduită, Agent Bristow. Ştiai că aceste norme ţi se aplică şi ţie, chiar dacă rişti viaţa fiecărui bărbat sau fiecărei femeie care lucrează în această agenţie.
Sydney: Danny nu era un risc... era... era doar un bărbat. Era... era doctor, era doar...
Sloane: Ascultă-mă. Informaţia despre această agenţie trebuie tratată ca pe un virus. Există o singură reacţie în faţa unui virus, şi aceasta este reţinerea. Ne-ai pus într-o situaţie compromiţătoare, şi deşi detest contramăsura, noi trebuie...
Sydney: Nu mai spune "noi." Nu mai vorbi despre agenţie. Tu l-ai ucis pe bărbatul pe care-l iubesc!
Sloane: Nu, Agent Bristow. Tu l-ai ucis.

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care judecăm şi punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învăţare. Imaginează-ţi oamenii pe care îi dispreţuieşti, ca şi categorie socială. Aşa-i că nu prea ţi-a trecut prin cap vreodată că poţi învăţa ceva de la ei? Ce ai putea să înveţi de la oameni de care fugi şi vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îţi spun că în fiecare fiinţă umană de pe Pământ vei putea să găseşti lucruri rele, defecte şi ceva ce nu îţi place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înţelegere a vieţii, îţi răpeşti singur şansa de a lua ce este bun de la acel om, din experienţa lui de viaţă sau din calităţile şi talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îţi furi ţie căciula. Te privezi pe tine de şansa de a evolua şi de a învăţa în permanenţă de la tot şi toţi cei care te încojoară. Acesta este cel mai mare secret al personalităţii alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi să întorci spatele unei oportunităţi de învăţare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ţi-ar plăcea ţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care judecăm şi punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învăţare. Imaginează-ţi oamenii pe care îi dispreţuieşti, ca şi categorie socială. Aşa-i că nu prea ţi-a trecut prin cap vreodată că poţi învăţa ceva de la ei? Ce ai putea să înveţi de la oameni de care fugi şi vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îţi spun că în fiecare fiinţă umană de pe Pământ vei putea să găseşti lucruri rele, defecte şi ceva ce nu îţi place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înţelegere a vieţii, îţi răpeşti singur şansa de a lua ce este bun de la acel om, din experienţa lui de viaţă sau din calităţile şi talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îţi furi ţie căciula. Te privezi pe tine de şansa de a evolua şi de a învăţa în permanenţă de la tot şi toţi cei care te înconjoară. Acesta este cel mai mare secret al personalităţii alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi să întorci spatele unei oportunităţi de învăţare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ţi-ar plăcea ţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar nu erai genul meu. Dar poate că ai fi fost, până la urmă. Aş fi putut pretinde, nu-i aşa, că "trăiesc momentul" sau că e "prima zi din tot restul vieţii mele" şi atunci, fără să mai analizez atât, te-aş fi abordat direct, în staţia de autobuz de la Universitate. Ca să nu am deloc, dar absolut deloc emoţii, aş fi coborât facebook-ul în real şi ţi-aş fi zis: uite, aşa arată poza mea de profil din acest moment – nu e cea mai grozavă, dar nu e nici pe departe cea mai proastă. Apoi aş fi trecut în revistă informaţiile "despre mine", locurile mele preferate din "fotografii" şi ţi-aş fi dat nişte nume de cunoştinţe apropiate care, la o adică, ar putea zice că-s fată de treabă. După această introducere, ţi-aş fi cerut prietenia şi ţi-aş fi spus că aştept cuminte la "urmăritori", până când vei binevoi să-mi oferi un loc în viaţa (de fapt, în lista) ta. Iar ţie nu ţi s-ar fi părut nimic, dar nimic ciudat în asta, ca şi când şi în lumea reală s-ar întâmpla zilnic.

Anda Docea în Camere de hotel, Iunie, 137 (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânător cu punga lungă şi fără parale în pungă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea unui om nu constă în punga pe care o poartă cu el la cingătoare. O pungă groasă se goleşte repede dacă nu există un izvor de aur de unde să o adapi mereu.

George S. Clason în Cel mai bogat om din Babilon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut mai bine de 12 ani de când mă străduiesc să îmi dezvolt personalitatea, pentru că pe măsură ce îmi dezvolt diverse trăsături, viaţa mea devine mai bogată şi orizontul mi se extinde. Ferestre şi uşi care nu ştiam că există mi se deschid acum larg şi nu e nici un secret că am ales acum mai bine de 10 ani să împărtăşesc cu toţi cei care vor să păşească alături de mine toate aceste experienţe şi învăţăminte prin blogul personalitate alfa. Uneori privesc detaşat şi cu zâmbet cum fiecare om trece prin propriul filtru ceea ce eu transmit. Unii cred că "alfa" este masculul dominant care îi bate pe restul. Apoi le explic că şi femeile sunt alfa, şi nu prin forţa fizică. Apoi vin alţii şi spun că alfa e despre cum să fii important, să fii şef, să ai succes şi să fii un lider. Eu le spun că poate fi şi asta. Dacă alegi însă în acelaşi timp să fii alfa poate însemna să alegi propria cale în viaţă pentru că ai învăţat să îţi asculţi vocea interioară. Asta e frumos în acest concept de personalitate alfa. E orice vrei tu să fie şi e orice ai tu nevoie să fie pentru tine la un moment dat. E o oază uriaşă de potenţial din care orice om poate să bea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gastronomie

O poveste am să-ţi spun
Şi cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ţi spun ce-am pregătit.
Şi acum haide la treabă
Doar că tre' s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Şi cu multă garnitură,
Vei pune şi murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poţi să faci şi-o prăjitură,
Cu frişcă şi ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Şi cu drag îţi spun: "La masă!".
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i aşa că ne-am distrat?
Vezi ce masă minunată
Pregătită dintr-o dată?
Şi acum... o întrebare
Înainte de plecare:
Crezi că poţi la fel de bine
Fară sfaturi de la mine?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!