Amantei, la vârsta a treia

Te prind în braţe şi te strâng cu sete,
Te-nghesui uneori către perete,
Când te-ncălzeşti te-ntorc pe altă faţă
Şi-apari boţită către dimineaţă.
Stresat de viaţa azi tot mai modernă
Mă iartă de ce-ţi fac, iubită pernă!

hexagramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dată-n altă viaţă

Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viaţă,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în faţă?

Şi dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?

Oare mă vei recunoaşte
Când am să te-mbrăţişez,
Dragostea va mai renaşte,
Sau, ca azi, doar eu visez?

Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor ţâşni sub pleoape
Nu vom şti de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.

Ştiu c-am să te fac să simţi
Alţi fiori în dimineaţă
Fiindc-am fost îndrăgostiţi,
Altă dată-n altă viaţă!

Şi de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îţi voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.

Fiindcă astăzi sunt femeie
Şi pentru c-am fost rănită
Viaţa care va să vie
Măcar tu să fii iubită.

Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăţa cum să iubeşti,
Iar atunci vei şti tu oare
Că nu-i bine să răneşti?

N-am să-ţi reproşez nimic
Fiindcă sufletu-ţi va şti
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai ştiut iubi.

Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în braţe te voi strânge,
Şi-am să fiu cel înţelept
Şi-am să tac... cât tu vei plânge.

Tu vei plânge vinovată
Pentru că ţi-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Şi răneai, dar te-am iubit.

Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ţi vor curge
Şi ţi-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...

poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o altă dimineaţă

e o altă dimineaţă şi o altă seară
într-un alt albastru uneori prea timid,
aproape de mov, de verde, de alb,
dar mereu cu acelaşi gust de zbor.
alteori e acelaşi albastru exotic
ce cântă-n grădini peste umbre cu frunze.

mă-ntreb de eşti acelaşi tu,
a unui soft rătăcit în venele mele,
prea repede să-mi dau seama de culoarea durerii
cu modelele ei de broderie scăldate-n ape.

lăsat la uşa mea, aerul acesta complicat,
ce nu-l pot ţine în braţe devine un gol
cu parfumul tău ce mă-neacă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, iubită mamă

Frumoasă ca un răsărit,
În viaţa mea ai apărut,
Când viaţă tu mi-ai dăruit,
Iubită mamă, te sărut!

Îţi mulţumesc, iubită mamă,
Că m-ai născut şi m-ai crescut,
Întreagă fi'nţa mea te cheamă,
Iubită mamă, te sărut!

O, câte nopţi tu n-ai dormit,
Copil fiind, tu mi-ai fost scut,
Te rog, mă iartă c-am greşit,
Iubită mamă, te sărut!

O, fie-ţi numele slăvit,
Primeşte astăzi drept tribut,
Prinosul fiului iubit,
Iubită mamă, te sărut!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng la pieptu-mi, de aseară

Doru-nvinge depărtarea,
Noaptea te aduce-n vis,
Perna somnului e zarea
Unde zborul ţi-i deschis.

Luna urcă prin artere
Către-al inimii obol,
Unde dragostea se cere
A fi între noi simbol

De aceea mă simt bine
Când din vise tu cobori
Şi te-nghesui lângă mine
Cu parfumul tău de flori.

Strâng la pieptu-mi delicat
Visul ce se desfăşoară,
Sau te strâng neîncetat
Doar pe tine, de aseară?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă!

O catedrală s-a-nălţat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină şi Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!

Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-aşteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!

Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deşertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!

Mă-mpiedic iar în iederă şi teamă,
Şerpi vii mă prind în lumea necredinţei
Cu muguri fini şi netezi de aramă
Care promit reînvierea fiinţei.

Alungă Tu-ntunericul din mine
Şi lasă-mă-n păşunea Ta să stau,
Căci Tu eşti calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta ca o ocazie să îndeplinească toate condiţiile; când ţi se oferă o oportunitate de a avansa şi te simţi atras către ea, urmeaz-o. Va fi primul pas către o altă ocazie, mai bună.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observarea zgomotului şi acceptarea lui este o poartă sigură către Linişte, către Centrul Fiinţei Tale, către Tine. Observare şi detaşare faţă de conţinutul Vieţii, acceptând complet Viaţa în Sine. Raportarea la conţinut înseamnă identificarea cu temporarul, iar identificarea cu temporarul înseamnă identificarea cu sunetul şi separarea inconştientă de Linişte - de Ceea Ce Eşti Cu Adevărat, pentru că, da, nu eşti ceea ce conţine Viaţa, eşti Viaţa în Sine, exprimată printr-o formă umană. Iar Viaţa şi Liniştea, Una sunt. Viaţa există în Linişte, iar Liniştea există în Viaţă, iar amândouă există întruchipate într-Una.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o femeie-n braţe strâng

Când o femeie-n braţe strâng,
Cu a ei voie (n-o constrâng),
Că-i albă, neagră sau mulatră,
Se-nmoaie şi de-ar fi de piatră...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (15 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori visăm cu ochii deschişi. Către viaţă sau către moarte?

aforism de Cornel Stelian Popa (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea noastră dominată de spaţiu şi timp, Biblia este unica fereastră către o altă realitate, către Dumnezeu.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o sclavie modernă - epavele umane lăsate în putrefacţie de către traficul de carne vie, droguri, violenţa în familie, delicvenţa juvenilă, crima organizată şi ramnificaţiile acestora. Sclavia modernă şi-a depăşit din păcate surata străveche.

Cătălin Dupu în Trăieşte clipa dar... trăieşte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Stau întins pe pământ
Şi privesc către cer
Parcă-n stele zăresc
Chipul tău efemer.

Cum de-acolo de sus
Mă priveşte duios
Cu-acel zâmbet discret
Şi atât de frumos.

"Închide ochii acum,
"Spune-mi, ce vezi?", îmi zici,
Iar eu văd că doar noi
Mai suntem pe aici.

Şi pe ţărm ne plimbăm
Ne udăm la picioare
Orizontul ia foc
La apusul de soare.

Ne iubim toată noaptea
Pe nisipu' albicios
Eu în braţe te strâng
Ai un trup voluptos.

Cât aş vrea să mă aflu
Pe-acest ţărm de mister!
Însă stau pe pământ
Şi privesc către cer.

poezie de Randy Schutte, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de dimineaţă

Era o după-amiază de dimineaţă
când ne priveam în faţă
ca rufele pe aţă
ce se strângeau de aţe
Ce viaţă!
Câte braţe!
Şi cine ne agaţă?
Ce viaţă
să îţi scriu
cu degetul pe frunte
şi-atât de mort dar viu
să-ţi trec a punţii minte..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleaşca către soare...

Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nţelegi că vreau să-mi fie bine.
S-aşterne din nou iarna pufoasă, drăguţă,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruţă,
Dar nu-i o căruţă cu roţi oarecare,
E o caleaşcă ce duce către soare.
Putere de-aş avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere şi să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalţă din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu eşti un astru.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu ochii tăi în somn

Vorbesc cu ochii tăi în somn
Şi uneori trezită mai dorm,
Şi mă visez că rânduri scriu,
Şi le mai rup apoi tanscriu,
Şi le arunc sub blat de masă
Cuvinte moarte doar în faşă,
În rând pe foi ce-s de hârtie
Albite de o păpădie,
Iar scrisul meu se murdăreşte
Cu vorbe încă nealese
Ce nu te prind, ce nu mă iartă
Dar mă desfată neîmpăcată,
Şi mă adorm în tainic vis,
Şi iarăşi ochii tăi din paradis,
Şi iarăşi vine dimineaţa
Cu ea mă cheamă iar speranţa,
Cu ea, lumina către tine,
Cu ea, răbdarea azi şi mâine,
Cu ea, iar floarea dăruită,
Petala ei înmărmurită.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În neant

o zi are în ansamblu aceleaşi coordonate
iar ziua din mine acelaşi rol -
soarbe toate umbrele nopţii
şi le asmute în neant către himerele zilei -

zilele sunt nişte răstălmăciri mototolite-n pumn,
sunt frânturi extrase din miile de reply-uri
adunate peste luni şi folosite drept momeală
stării de bine

stăm pe banchiză, cu creierul gol
şi ne lăsăm gândurile să cadă "în picioare"
ca să spunem apoi
că ne-am dresat convingerile

faţă în faţă cu viaţa mă ascund în pieptul credinţei
agonizând fractal în turnul chibzuinţei
şi însufleţesc rabdarea către al meu neant,
mă asociez cu viaţa, iscoditor liant.

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţia ciberneticii se datorează asimilării fizicii şi tehnicii de către psihologie, urmată de o operaţie inversă, de asimilare a psihologiei de către tehnică, de către fizică şi de către matematică. Cibernetica conservă, şi azi încă, şi destul de distinctiv marca provenienţei sale logico-psihologice

Ştefan Odobleja în Liceul "Ştefan Odoblej"a Drobeta-Turnu Severin, Centenar Ştefan Odobleja, O viaţă – un destin, 2002 (1 august 1978)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume există o mulţime de feluri în care poţi fi curajos. Uneori, curajul înseamnă să-ţi dai viaţa pentru un lucru mai mare decât tine sau pentru o altă persoană. Uneori, înseamnă să renunţi la tot ce-ai ştiut vreodată sau la toţi cei pe care i-ai iubit vreodată, pentru a realiza ceva măreţ. Însă lucrurile nu stau mereu aşa. Uneori nu înseamnă decât să scrâşneşti din dinţi pentru a suporta durerea şi munca de zi cu zi, îndreptându-te cu paşi mărunţi către o viaţă mai bună.

Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta, de asemeni, este nesimţită dacă nu ştii cine eşti, ce-ţi doreşti şi din care parte bat vânturile către ea.

citat din Ellen Raskin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi şi noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ţi plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi şi noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
ţin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârşitul pe o 'mbrăţişare.

Ţin pe umeri cerul plin de apostate,
braţe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ţi prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

Braţele-mi sunt arce-n zări apropiate
şi-s păgâna nopţii-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi şi noapte.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!