Joe Gillis: Publicul nu ştie că cineva chiar se aşează la birou şi scrie un scenariu. Ei cred că actorii improvizează din mers.

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond: Ziceai că eşti scriitor.
Joe Gillis: De ce?
Norma Desmond: Eşti sau nu eşti?
Joe Gillis: Aşa scrie pe ecuson.
Norma Desmond: Şi n-ai scris scenarii de film, nu?
Joe Gillis: Ba sigur că da. Vrei o listă?
Norma Desmond: Vreau să te rog ceva. Vino aici.
Joe Gillis: Ultimul a fost cel despre Dust Bowl. N-ai cum să-ţi dai seama pentru că în momentul când a fost proiectat, toată chestia se desfăşura pe o şalupă torpiloare.

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii de comedie au un limbaj aparte; ei îşi amintesc, improvizează, îşi colorează memoria, citează formule uitate, chiar inventează expresii amuzante, crude, care se repetă, se deformează şi devin citate.

citat din Jean-Claude Brialy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii mai improvizează unele replici! Politicienii un întreg mandat!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuţ. Uite, voiam să ţi-l dau la miezul nopţii.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul oraşului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei aşa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ţi spun?
Joe Gillis: Ţi-a trecut vreodată prin gând că aş putea avea viaţa mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriţă la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ţi spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deţine cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că unul dintre cele mai grozave lucruri legate de această meserie este gradul de încredere pe care-l avem unii în alţii. Actorii au deplină încredere în scenarişti că vor scrie episoade uimitoare, iar aceştia că actorii îşi vor urma instinctele privind personajele.

citat din John Krasinski
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicul nu ştie ce fac actorii dincolo de cortină, altfel ar ieşi din sală cu sufletul înrourat de uimire considerându-le strădania dincolo de limite.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează în ce limbă scrie cineva

Nu contează în ce limbă scrie cineva.
Toate limbile sunt graiuri străine, incomprehensibile.
Orice cuvânt, imediat ce a fost pronunţat,
se dizolvă şi dispare undeva, devine de neatins.
Nu contează cât este de familiar, de bine cunoscut.
Nimeni nu-l poate pătrunde.
Nimeni nu ştie ce este fulgerul,
ba chiar ştie mai puţin atunci când acesta este reflectat
pe luciul lamei de oţel a unui cuţit.
Acum, noaptea-i aidoma mării.
În această noapte vâslim,
Dispersaţi, în tăcere.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări...

Ştie cineva să-mi spună
cum se şterge-un clar de lună,

Ştie cineva să rupă
fir ţesut fără de după,

Ştie cineva să şteargă
o culoare ce ţi-e dragă,

Ştie cineva să ducă
viaţa drept când e nălucă,

Ştie cineva să-mi spună
Un descânt de viaţă bună?

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un scenariu literar (decupat de Alex. Tatos), care se numeşte "Omul care vine din Buzău". Îndrăznesc să cred că din acest scenariu ar putea ieşi cel mai bun film comic românesc. Mă veţi întreba: ce se întâmplă cu acest scenariu? Nu ştiu. Interesaţi-vă Ia Casa de filme Patru.

Ion Băieşu în Interviu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis (după ce Norma ameninţă că se va sinucide): Of, Norma, trezeşte-te la realitate. Te sinucizi într-o sală de cinema goală. Publicul a plecat acum 20 de ani.

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vârstă foarte fragedă, am vrut să urc pe scenă ori de câte ori m-am dus la teatru - actorii păreau a se distra foarte mult... Una dintre grijile mele legate de teatru este faptul că actorii se distrează destul de des mai mult decât publicul.

citat din Olivia Williams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii ar fi cei mai fericiţi oameni dacă ar izbuti ca publicul să însemne totul pentru ei.

citat din Radu Beligan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Îmi dai voie să-ţi spun că ai un parfum special?
Betty Schaefer: O fi de la noul şampon.
Joe Gillis: Nu e şamponul. E mai degrabă un parfum de batiste de mătase proaspăt spălate, ca un automobil nou cumpărat.

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă veghează. Cred în asta. Cred în Dumnezeu. Nu cred că suntem chiar aşa de grozavi ca toate astea să se întâmple doar pe socoteala noastră.

citat din Tate Donovan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul

Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viaţa întinde o nadă
Şi-nlănţuie vers după vers.

Actorii n-au rolul: nu-l ştie
Niciunul. Probleme nu-şi fac,
O muzică zboară-n magie
Şi nu sunt momente de trac.

Eroii îşi scriu acţiunea,
Chiar viaţa-i şi spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânşii: la bine, la greu.

Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăieşte e zeu.

Finalu-i nicicând regăsirea
Nici moartea... Vor şti într-o zi
Şi rolul îşi poartă menirea
În lume: e darul de-a fi...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie o carte
ca să poţi ieşi
dintr-o fundătură
a vieţii
funcţionează
la fel ca iertarea
te ajută să închizi
o uşă
apoi scrie câte un poem
ca un fel de bilet de voie
celor pe care ai vrea
să-i mai vezi din când în când
chiar şi visele
au fost cândva poezie
dar a adormit cineva
înainte de a le scrie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am scris nicio carte fără a fi avut o profundă nevoie de a o scrie, afară de "Le Voyage d'Urien"; şi chiar acolo cred că am pus mult din mine şi că, pentru cine ştie să citească, şi cartea asta e revelatoare.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui actor care improvizează

Eşti un actor deosebit,
Dar ai memoria scurtă,
Rolul des îl uiţi subit,
Apoi le scoţi din burtă.

epigramă de Paul Constantin (22 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă într-o călimară...

Un toc vechi şi murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viaţă scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aş plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aş scrie...
Aş scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ţi-aş face-o cadou ţie, cititorule.
Şi aş trăi prin tine...
Chiar şi cu rugina sufletului meu aş trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aş căţăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuşi,
Ori pe o "coloană a infinitului",
Implorându-l să îmi sculpteze litere,
Ce le-aş aşeza în pagină doar pentru voi...
Şi tot aş scrie.
Mi-aş pune chiar şi viaţa,
Într-o călimară...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!