Câinele și omul
Îi unește-același os
Tot așa ca pomul,
Cîinele-i mai omenos
Uneori, ca omul.
epigramă de Mircea Micle (18 martie 2008)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul și pomul
Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-și arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!
Prețuind a sa avere,
Pomul ține la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Și dăruiește oricui!
Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Își apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!
Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!
Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul știe stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Săracul
E trist ca și o muzică de orgă
Că uneori un om ce e sărac-
Și mie nu îmi e deloc pe plac-
Ajuns-a să cerșească și la morgă.
epigramă de Mircea Micle (11 decembrie 2014)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul crește unde-l pui,
omul doar în țara lui.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pomul și omul
Pomului îi stă bine cu roadele,
omului cu faptele.
La pom, florile rodesc,
la om, faptele vorbesc.
Așa dar,
și pomul și omul
își arată rodul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Aduce liniște și pace,
A înger, uneori, aduce
Și totdeauna astfel face
Că pe bărbați tot ea-i conduce.
madrigal de Mircea Micle (7 martie 2011)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Având aceeași soartă
Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca și pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
și amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viața n-o salvează.
La fel e și pomul
bântuit de vreme.
Își pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Și omul și pomul
sfârșesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oratorul
Cu atenție-l ascult
Cât de mult vorbește,
Spune, uneori, mai mult
Și decât gândește.
epigramă de Mircea Micle (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolvent de învățământ la distanță
Se laudă, făcând excese
C-a terminat o facultate,
Citind mereu "Publicitate"
Și uneori despre "Decese"!
epigramă de Mircea Micle (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui snob
Omul se credea un cult
Și-a comis o mare crimă:
A cerut-ce-i mult e mult-
Textul de la pantomimă!
epigramă de Mircea Micle (10 februarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui prieten
Prietenul meu, omenos și cult,
Puternic și mereu activ,
Se lăcomea, muncea prea mult,
Așa s-a stins definitiv.
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia: omul se trage din maimuță, dar...
Ia aminte la tăicuța:
Eu în tine văd maimuța
Ce-a părăsit pomul,
Nu văd, însă, omul!...
epigramă de George Budoi (2010)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Dacă cugeți, iată, omul
E întocmai ca și pomul:
Roade bune de voiești,
Când e mic să-l altoiești.
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
România în U.E.
La al Europei bal
Stă în lojă, nu la stal;
Nu e o cenușăreasă...
E mireasa cea aleasă!
madrigal de Mircea Micle (20 februarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunare
O reuniune pură,
Nu ca cea din parlament,
Unde-aproape permanent
Este o... adunătură.
epigramă de Mircea Micle (22 februarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imunitate
Dacă sunt mai în etate
Bieți bărbații, vai de ei,
Au totală-imunitate
La femei.
epigramă de Mircea Micle (20 octombrie 2014)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepotrivire
În țara mea e un prăpăd:
La doi doctori deodată
Voi fi azi consultată,
Căci una-aud și alta văd.
epigramă de Mircea Micle (1 iunie 2011)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcătoasa
De păcate-ar vrea să scape,
Prea s-a încărcat cu ele,
Dar, pe toate, să le spele,
Nu găsește-atâtea ape.
epigramă de Mircea Micle din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!