Culmea ezitării

Să ezit, să nu ezit...

culmi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ezit, nu pictez. Când pictez, nu ezit.

antimetabolă de Jean-Paul Riopelle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt anxios, deci ezit!

aforism de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt îndrăzneţ. Mi-e frică să ezit.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o sută de motive să mă omor. Asta mă face să ezit!

aforism de Rade Jovanovic (17 noiembrie 2019), traducere de Cristinel Mortici
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că vă place să vedeţi, de aceea nu ezit să vă arăt totul.

citat din Keeley Hazel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să trăiesc cu seninătate clipa; fericirea e o clipă, şi când soseşte o înşfac fără să ezit.

citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare angajată

M-aţi convins de-acuma, basta!
Mă voi achita, promit,
Să v-arăt n-o să ezit
Şi-o să-mi schimb... întâi nevasta!

epigramă de Georgeta Vătavu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ezit să spun că cel mai mare păcat al creştinului modern este păcatul de a reduce creştinismul la nivelul propriilor experienţe şi al propriei înţelegeri.

citat din David Martyn Lloyd-Jones
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii sunt o pasiune, pentru multe femei - la mine au fost parte din "uniforma" de vedetă tv. Şi nu ezit să port şi azi tocuri ameţitoare, căci ştiu ce efect au...

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea căprioarei din parcul de distracţii

Când văd un om
nu ezit. Îi înfig un craniu de cuţit
în limbă.
Veţi spune:
Criminalule
cum poţi să îi înfigi craniul în cuţit???
Atunci mă aplec
şi plec ascuţit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Webern este pentru mine ceea ce este drept în faţa Muzicii, tot aşa cum cineva este drept în faţa lui Dumnezeu şi eu nu ezit de a mă refugia sub ocrotirea binefăcătoare a acestei arte încă neconsfinţite.

citat din Igor Stravinski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept răspunsul...

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?

Şi cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra şi... nimic.
Aştept minunea, o secundă
Mă-nvaţă cum să tac şi tic.

De ce ezit, de ce m-aş duce
Să caut, poate, un răspuns?
Şi mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Şi mă opresc. De ce-am fugit?

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Foarte bine, atunci. Dacă nu vrei să rămâi cu mine, va trebui să continui să lupt. Voi călători oriunde sunt delegaţii ruseşti. Îi voi transforma pe toţi în Iranoffi, Buljanoffi şi Kopalski, iar lumea va fi plină de restaurante ruseşti. Voi depopula Rusia. Tovarăşă, odată ţi-ai salvat patria întorcându-te. Acum poţi s-o salvezi doar dacă rămâi.
Ninotchka: Dar dacă trebuie să aleg între interesul personal şi binele ţării, cum aş putea să ezit? Nimeni nu va spune că Ninotchka a fost o rusoaică infamă.
Leon: Draga mea... (Se sărută.)

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Mă întrebam dacă oamenii liberi sunt accesibili
Dacă se opresc să stea cu tine de vorba şi să te mângâie
Eu dacă aş fi liberă aş alege să nu fac
Mare parte din lucrurile pe care le fac acum
Eu dacă aş fi liberă nu aş trăi ca o sirenă într-un pahar cu apă
Libertatea de care mă bucur acum
Şi cu care nu ezit uneori să mă mândresc
Seamănă cu cea a unui peşte într-un borcan închis ermetic
Şi aruncat între talazuri
Prin sticla borcanului se văd mii de ochi roşii
Din care tâşneşte frustarea unor idealuri marine ratate
Puterea ochilor roşii nu omoară peştii
Îi chinuie scoţându-le mental solzii
Unul câte unul

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boltit

Câte petale curg,
în urma mea pierdută,
Ezit şi fac un pas,
'napoia a ce simt,
Dar vântul îmi răsfiră,
cu mâna-i nevăzută,
Frenetic vălmăşag
pe-acordul lui boltit.

Se zbate poala mea-n,
regatul, de mătase
Îmi înfăşoară glezna
c-o voce de furtună,
Mă-mprăştie fiorul
prin valuri de angoase
Când haosul dorinţei
în piept mi se răzbună.

În zvîrcolirea clipei
şi-n unda ei rebelă,
Mi-aş stărui obrazu-n,
clepsidra unui cânt
Dar pronia-şi propagă
un zvon de campanelă,
Ce-nvăluie văzduhul
din cer înspre pământ.

Zadarnic i-aş doini
zvâcniri, de-mpotrivire,
Tărăgănindu-i larma'n
eseu pe-un tempo lent,
Când, înrobită lui,
sunt vaier de-unduire,
Ce-şi caută ieşirea
din piept pe-un eferent.

Când gâtul mi-l sărută
cu freamătu-i sălbatic,
I-aş asmuţi un gând.
Dar tac şi mă supun.
Şi-n hăul prins în plete,
atât de fluturatic,
Din creştet până-n tălpi,
cu vântul mă-mpreun.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să priveşti atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la ţărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu duşmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârşire – albă împroşcare,
Şi-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce priveşte dar, vrăjmăşia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ţine?
Biruinţa – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindeşte ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

Dar amorul oare? Nu-i şi el de valuri
Crâncen asuprit pentru idealuri? –
Visuri îndrăzneţe – cu darul puterii
Ura înecând undelor durerii?

Ci-n freamătul mării, adunându-mi firea,
A elogia nu ezit iubirea!
Ca, tu, venerată, luminând destinu-mi,
Ca un înger alb, să cobori la sânu-mi,

Şi învăluită de o taină mare
În viaţă-mi s-aduci veşnic alinare.
Iar scena de faţă – de neliniştire,
S-o filozofăm în semn de iubire!
*
Stânci, şi de o parte, valuri furibunde,
Colo-amorul stă şi-n gând mă pătrunde.
De mă vrei iubit-o – vino, urmăreşte,
De pe mal atent – cum marea vorbeşte!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele

Coboară din balansoar,
Îşi întinde alene braţele delicate,
Transpiraţie uşoară umezind rochia subţire –
O floare tremurând sub poveri de rouă.

Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Şi, singură, păşesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâştele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad şi sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorinţele noastre sunt dovada,
Amândouă părţile suferă –
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistenţă,
Din clipa-n care părăseşte-acoperişul sprâncenii
Începe să crească în inimă.
Snop de gânduri călătoare...
Totuşi, ezit la margine de cuvinte,
De teamă să nu păşesc în casa regretelor.
În ultima vreme-am devenit mai subţire,
Dar nu pentru că mi-aş plânge de milă
Şi nici datorită lamentărilor toamnei.

Ceaţă străvezie, nori vineţi:
Încă-o zi îşi duce pe umeri traista cu tristeţe.
Miros de friptură la grătar,
Sărbătoarea zilei de Dublu Nouă revine,
Iar pânzele patului meu şi podoabele pernelor
Sunt umede-n răcoare nopţii.
După asfinţit beau vin lângă gardul de la est;
O mireasmă subtilă îmi umple mânecile rochiei.
Nu-mi spune că dorul pe toate le întrece!

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele,
Sunt mai fragilă decât crizantemele.

NB. În China Festivalul Dublului Nouă (Chong Yang Festival) se ţine anual în a noua zi a celei de
a noua luni, adică pe 9 septembrie. Atunci, pentru a se apăra de pericole şi advewrsităţi, oamenii
obişnuiesc să urce un pisc, să bea lichior de crizanteme şi să poarte ramuri de corn japonez -
cornus officialis (păducel), iar femeile să-şi pună crizanteme în păr şi să atârne aceste flori la uşi şi la ferestre.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!