Ninotchka (uitându-se în vitrină la pălării pentru femei): Cum e posibil ca o civilizaţie să permită femeilor să-şi pună aşa ceva pe cap? Nu ne-a mai rămas mult, tovarăşi.

replică din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Tu eşti ceva ce noi nu avem în Rusia.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: De aceea cred în viitorul ţării mele.
Leon: Da. Am început şi eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic?
Ninotchka: În mare, aşa, nu arăţi chiar rău.
Leon: Mulţumesc.
Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă.
Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot eşti aşa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine?
Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbeşte şi se scrie foarte mult aiurea despre asta.
Leon: Ah, înţeleg. Şi cum ai spune altfel?
Ninotchka: Sunt conştientă de existenţa unui impuls natural valabil pentru toată lumea.
Leon: Şi ce aş putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine?
Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili.
Leon: Eşti incredibilă! Ninotchka. Ninotchka.
Ninotchka: Vezi că te repeţi.
Leon: Da, aş vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierţi dacă sunt un pic demodat. În esenţă, rămân totuşi un biet burghez.
Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Şi eu am aparţinut odată micii burghezii.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (uitându-se pe o hartă): Spune-mi dacă greşesc – ne îndreptăm spre nord, da?
Leon: Nord? Ei, bine, ar trebui să afirm asta fără busolă. Scuzaţi-mă, sunteţi explorator?
Ninotchka: Nu, eu caut turnul Eiffel.
Leon: Dumnezeule, iarăşi a dispărut? Ah, sau vă interesează priveliştea...
Ninotchka: Mă interesează turnul Eiffel dintr-un punct de vedere strict tehnic.
Leon: Tehnic? Nu, nu, mă tem că nu vă pot ajuta. Vedeţi dumneavoastră, un parizian se duce în turn doar în momentele de disperare, ca să se arunce de sus.
Ninotchka: Şi cât timp îi ia să ajungă jos?
Leon: Acum nu aşa de mult. Ultima dată când am sărit am uitat să cronometrez.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Am nevoie de un raport complet al negocierilor şi un desfăşurător de cheltuieli.
Buljanoff: Nu, nu, Ninotchka, nu-mi cere aşa ceva. E un proverb turcesc care zice că dacă ceva miroase urât, de ce să-ţi bagi nasul?
Ninotchka: Şi o zicală rusească spune că motanul cu smântână pe mustăţi trebuie să găsească o scuză bună.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Părinţii mei au vrut să rămân să muncesc la fermă, dar eu am preferat baioneta.
Leon: Baioneta? Serios?
Ninotchka: Am fost rănită la Varşovia.
Ninotchka: Rănită? Cum?
Ninotchka: Am fost sergent în Brigada 3 Cavalerie. Vreţi să-mi vedeţi rana?
Leon: Foarte mult.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Am 35 de ani, un pic peste 1.80 şi cântăresc 83 de kg, dezbrăcat.
Ninotchka: Cu ce vă ocupaţi?
Leon: Cu ce mă ocup? Hm, mă menţin în formă, sunt mereu cu mintea în alertă şi am grijă să nu dau de bănuit gazdei. E un job full-time.
Ninotchka: Şi pentru omenire ce faceţi?
Leon: Pentru omenire? Da, păi... nu aşa de multe pentru omenire. Dar pentru femei, palmaresul meu nu e chiar de trecut cu vederea.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Când ne-am întâlnit prima dată în apartamentul meu, aveam eu vreo bănuială că tu ai fi implicată în afacerea asta?
Ninotchka: Ştii acum. Iar eu ştiu acum că eşti un om care foloseşte în afaceri metode pentru care în Rusia ai fi condamnat la moarte.
Leon: Of, moarte, moarte! Mereu aşa de sumbri! Cum rămâne cu viaţa, Ninotchka? Ruşii nu se gândesc niciodată la viaţă? La momentul pe care îl trăiesc? Singurul pe care îl avem de fapt? Of, Ninotchka, nu lua lucrurile aşa de în serios! Nimic nu merită, să ştii. Te rog, relaxează-te... Sergent, te implor, zâmbeşte!
Ninotchka: Poftim?
Leon: Haide, zâmbeşte!
Ninotchka: De ce?
Leon: Zâmbeşte, atâta te rog.
Ninotchka: La ce?
Leon: La orice. La spectacolul ridicol al vieţii. La oamenii prea serioşi care îşi exagerează propria importanţă. Dacă nu ştii pentru ce, poţi să zâmbeşti la noi.
Ninotchka: De ce?
Leon: Pentru că suntem un cuplu ciudat.
Ninotchka: Atunci ar fi mai bine să te întorci la masa ta.
Leon: Nu, nu, nu pot să te las. Nu te voi lăsa, nu încă. Nu până când nu te văd că zâmbeşti... măcar o dată.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Să spun "la revedere, Yakushova"?
Ninotchka: Să uităm că ne-am întâlnit.
Leon: Nu, nu, am o idee mai bună. Să uităm că a sunat telefonul sau că am auzit că de fapt te numeşti Yakushova. Tu eşti Ninotchka. Ninotchka mea.
Ninotchka: Patria m-a trimis aici ca să lupt împotriva ta.
Leon: Foarte bine, luptă! Luptă împotriva mea cât vrei, numai nu acum, mâine dimineaţă. Nu e nimic mai plăcut decât să împărtăşeşti un secret cu inamicul.
Ninotchka: Tu reprezinţi Rusia albă, iar eu pe cea roşie.
Leon: Nu, hai, te rog în seara asta să ne reprezentăm pe noi înşine.
Ninotchka: În nici un caz! Dacă vrei să mă abordezi...
Leon: Ştii prea bine că vreau.
Ninotchka: Atunci vorbeşte cu avocatul meu.
Leon: Ninotchka, nu poţi pleca aşa, pur şi simplu. Sunt nebun după tine! Am crezut că ţi-am făcut o impresie bună. Îţi plăceau pupilele mele.
Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Nu, nu, Ninotchka. Te-am ţinut în braţe! M-ai sărutat!
Ninotchka (coborându-şi privirea): L-am sărutat şi pe lăncierul polonez înainte să moară.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui ales cu diaspora

Iată o faptă bună, clară,
A preşedintelui ce ne-a fost dat
Merge însă mult pe-afară
Să-şi mai pună încă un mandat.

epigramă de George Bârlan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Ce fel de fată eşti tu până la urmă?
Ninotchka: Doar ce se vede. Un biet zimţ în marea roată a revoluţiei.
Leon: Eşti cel mai frumos zimţ pe care l-am văzut. Ninotchka, dă-mi voie să-ţi mărturisesc ceva. N-am crezut vreodată că voi avea astfel de sentimente pentru un sergent.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon (când ceasul bate miezul nopţii): Ai auzit?
Ninotchka: E ora 12.
Leon: E miezul nopţii, uită-te la ceas! S-au întâlnit cele două şi se sărută. Nu e minunat?
Ninotchka: Aşa funcţionează un ceas. Ce e aşa de grozav în asta?
Leon: Ninotchka, e miezul nopţii. O jumătate de Paris face dragoste cu cealaltă jumătate.
Ninotchka: Chiar e nevoie să devii romantic ca să te simţi bine, observ.
Leon: Nu mă pot gândi la alt motiv.
Ninotchka: Sentimentalisme!
Leon: Tu analizezi lucrurile în afara lor. Cu mine ai face la fel! Dar n-o să te las. Iubirea nu e simplă, Ninotchka. Ninotchka, de ce crezi că porumbeii se giugiulesc? Sau de ce melcii, printre cele mai reci creaturi, sfârşesc prin a fi lipiţi unul de altul? De ce crezi că fluturii zboară sute de kilometri pentru a-şi găsi perechea? De ce florile îşi deschid uşor petalele? Ah, Ninotchka, Ninotchka, eşti sigură că nu simţi măcar un simptom al pasiunii divine? O căldură în palme, o greutate ciudată în întregul corp, o sete dar nu de apă, ci de altceva, de mii de ori mai ispititor care te face să jubilezi?
Ninotchka: Eşti tare vorbăreţ. (O sărută.)
Leon: Vorbăreţ?
Ninotchka: Nu, ai fost chiar tăcut. Din nou. (Încurajat, Leon o sărută din nou.) Mulţumesc.
Leon: Ah, Ninotchka mea tiranică! Imposibilă, neromantică, raţională! (Îl sărută ea.) Din nou.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-închinăm pentru săruturile femeilor (toast irlandez)

Să-închinăm pentru săruturile femeilor
şi pentru whiskey-ul, limpede cristal;
nu-i el la fel de dulce ca sărutul femeilor,
dar e mult mai sincer şi mai puţin letal.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Când te-am sărutat, am trădat idealul rus. Ar trebui să fiu pusă la zid.
Leon: Te-ai simţi mai bine astfel?
Ninotchka: Mult mai bine. Mi-am ispăşit pedeapsa.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon (arătând către apartamentul său): E un loc atât de plăcut, are tot confortul! Uşor de ajuns – lângă metrou, autobuz sau tramvai.
Ninotchka: Asta înseamnă că vreţi să vin acolo?
Leon: Oh, nu mă înţelegeţi greşit.
Ninotchka: Deci nu vreţi să vin acolo?
Leon: Nu, nu, n-am zis asta! Desigur că nimic nu m-ar încânta mai mult.
Ninotchka: Atunci de ce nu mergem? Aţi putea fi un studiu de caz interesant.
Leon: O să-mi dau silinţa.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Adu-mi ceva simplu. Eu nu mă prea gândesc la mâncare.
Mathieu (oripilat): Doamnă, dar dacă nu vă gândiţi la mâncare, la ce vă gândiţi atunci?
Ninotchka: La viitorul oamenilor simpli.
Mathieu: Păi şi asta ţine de mâncare.
Ninotchka (după ce Mathieu pleacă): L-ai insultat, ştii, nu? I-ai rănit sentimentele. E ca şi cum i-ai spune unui muzician că nu-ţi place muzica. Acel om crede în mâncare la fel cum tu crezi în Karl Marx. Dar ai putea să-l împaci, ştii cum? Savurând tot ce-ţi va aduce, bând totul cu entuziasm şi simţindu-te bine pentru prima dată în viaţa ta extraordinară!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Cel mai aproape de o şampanie am fost la o ştire. Soţia nu ştiu cărui preşedinte o arunca la plecarea unui vas de luptă.
Leon: Aduce noroc să desfaci o şampanie la începuturi de drum... fie pentru un vas de luptă sau pentru o seară.
Ninotchka: E ciudat când privesc în urmă. Eu am crescut cu lapte de capră. În armată aveam o raţie de votcă şi acum, şampanie.
Leon: De la capre la struguri. Aşa mai zic şi eu.
Ninotchka (după ce gustă pentru prima dată, se strâmbă puţin, apoi zâmbeşte): E bună. (Dă paharul pe gât.) Din ce am citit, credeam că şampania e o băutură tare. E fină de fapt. Se îmbată cineva de la asta?
Leon: Au fost cazuri. Dar durerea de cap de dimineaţă merită dacă ai băut cu cine trebuie. (Închină paharele.) Pentru noi, Ninotchka!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei

Unele femei ştiu cum să-şi ţină mâinile.
Unele femei ştiu cum să stea în faţa pragului.
Unele dintre ele ştiu măsura unui om, dimensiunea
promisiunilor, valoarea zâmbetelor lui cu mult înainte
ca el să le-atingă poarta. Unele ştiu să asculte
şi să zâmbească-înapoi, că primul lucru
pe care trebuie să-l facă dimineaţa sau ultimul seara
este să pună la dospit pâinea.

Unele femei ştiu să-şi ţină genunchii strânşi,
porţile închise. Le place să stea ancorate, să nu fie
niciodată luate de maree. Perdelele lor se mişcă întotdeauna,
iar vârful limbii lor e ascuţit. Unele dintre ele
nu înnebunesc, unele dintre ele nu se usucă. Unele
cântă imnul Pâinea Raiului, pâine care, de altfel, o coc la fel de bine,
iar unele-şi găsesc prietene ca păsările atrase de miere.

NB. Pâinea Raiului: //www. youtube. com/watch? v=Bh8Ach3CPAM

poezie de Yvette Christiansë, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

Noi nu ne ştim. Mă gândesc la acele zile
când, pierduţi în timp, ne vom întâlni,
în nefericita noastră intimitate.
De fiecare dată ne-am despărţit
fără să ne luăm rămas bun,
cu regrete şi scuze de la distanţă.
Nădăjduiam să ţinem pasul unul cu altul,
fiare vânate,
vânători în vârstă,
pentru a sprijini lupta
din afara noastră.
Reticenţe îngrozitoare,
pauze ameţitoare şi insurmontabile,
au spus, în confidenţele noastre,
să eludăm contactul şi inutila desfătare.
Ceva ne-a rămas dintotdeauna,
mândria amară,
de a nu ne lăsa pradă simţămintelor noastre,
chiar dacă întotdeauna ne-a lipsit ceva.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă regret ceva cu adevărat, este că i-am privat pe copii de prezenţa mea. A trebuit să alergăm, să muncim, ca ei să aibă toate condiţiile, să poată să meargă la şcoală, să-şi permită orice.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi mâhnirea!

Nu, dragii mei, lăsaţi mâhnirea!
E timpul care ne-a schimbat,
Zadarnic luptă amintirea,
Nu-nvie arborul uscat!
Ne-a despărţit de mult destinul,
Ne-a înrăit al vieţii greu.
Azi ne-a rămas prieten vinul,
Şi tinereţea e-n căminul
Şi-n catalogul din liceu.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!