Poem flu

Aleargă ploaia, dusă-n vânt
Pe-acoperişuri, ca un plâns,
De tine mă lipesc mai strâns
Ca să-mi ascund prea tristul gând.

Grădina cu copaci de fum
Şi lampa ta, la pat pitită,
Suspinele-ţi de-îndrăgostită:
Ci unde-s toate astea-acum?

Şi astăzi ploaia-n geam o-ascult,
Dar nu-i precum cea de demult...

poezie celebră de Francis Carco din Cântece dulci-acrişoare (1913), traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este viu?

Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?

Ne-a vorbit ades în gând
Dar ce-nşelător cuvânt!

Şi-l tot ascultăm visând:
Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?

poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieşiri pe faleză plăcute.
Unde-s?

Unde-s muzele inocente?
Puştoaicele uşor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniştile absolute?
Unde-s?

Unde-s Freddie şi Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama şi cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?

Unde-s iernile prea lungi?
Şi motanii mei cei nătângi?
Unde-s vecinii cu toţii?
Ce munceau ca roboţii.
Unde-s?

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns

E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

Să-mi fii un pansament pe rană,
Născut din inima ta blândă...
Ce m-a iubit mereu în taină
Şi-acum mi-arată, mă inundă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în vânt

În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze aşternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Şi aripile-n jurul ei mi-am strâns.

Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase şi cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"

În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"

Sunt gând în vânt, pot fi furtună, ştiu,
Dar şi o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a şti că-i viu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, mi-e lene de tine,
Şi vârstă, şi toate s-au strâns,
Şi curg nişte ani după mine,
Şi-azi-noapte cu mine am plâns,

Iar tu căutai aşternuturi
Pliate atent între noi,
Din pat ai uitat să te scuturi,
Precum şi să vii înapoi,

Voiam să mai treci doar o dată,
Să văd cum mai e Dumnezeu,
Să sufli în lampă şi gata:
Lumină să-mi fiu numai eu,

Rămas inutil fără mine,
Cu tine degeaba rămas,
Cu sufletul ăsta ruine
Şi tu, un turist mai retras...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit toamna

A venit toamna încă o dată
am mai îmbătrânit puţin
sunt un şurub ce-a ruginit în poartă
şi scârţâie-n prelung suspin.

Aleargă frunze pe asfalt
şi se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.

De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
Eşti raţiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deşărtăciune.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa?

Când priveşti cum floricica dintre iernuri îşi revine
Şi aleargă păsărica ţopa~ţop peste câmpii,
Nu-i aşa că te încearcă fel de fel de bucurii
Şi că-ţi vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i aşa că te apucă, nu-i aşa, c-aşa îţi vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ţi revii?
Nu-i aşa că-i beznă totul, nu-i aşa că ai în minte
Gând gândeşti (deşi nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veşminte
Fac să zburde toate cele, înapoi şi înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ţine până-n zori.
Nu- aşa că nu prea poţi să mă vrei numai cu... minte?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia din gând

Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Şi-aduce-n suflet noaptea de afară.

Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,

Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aş îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care ştii atât de bine
Că îi iubesc demult şi-i voi iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol în aer liber

Don Quijote
a însămânţat
grădina
din
spatele
castelului

Cu
mori de vânt

Lumea
s-a
strâns

Aşteptând
răbdătoare

Sfârşitul
primăverii

Să poată
fluiera
şi
huidui
în
voie

Don Quijote
e
optimist

Toate
astea

Vor
ajuta
morile
de vânt

La
polenizare

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 ianuarie 2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de toamna

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

În colţul ochiului mă-nţeapă
O lacrimă pe care-ncerc s-o strâng,
Dar nu m-ascultă şi îmi scapă,
Şi-am început încet... să plâng...

Amară, dulce ori sărată,
O altă amintire s-a mai strâns
În lacrima fierbinte şi nevinovată,
Dar a alunecat... şi iar am plâns...

Am strâns în ea povestea mea nespusă,
Trăirile mi-au dat în clocot
Pentru iubirea mea apusă
Şi-am început să plâng... în hohot...

Nu meriţi lacrimile mele
Şi nici măcar prin gând să-mi treci,
Am să visez şi-am să călătoresc prin stele,
Tu să rămâi acolo unde-ai vrut să pleci...

Ai prăduit comoara sufletului meu,
Ai irosit emoţiile ce s-au strâns,
Te roagă să te ierte Dumnezeu
Că doar m-ai folosit... şi-am plâns...

poezie de Florentina Mitrică (27 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de păpădie

M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Şi-am secat precum fântâna,
părăsită şi rămasă
Fără tine,
şi mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.

N-am să ştiu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ţi-ar plăcea pe nume să îl ţii la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.

De ţi-aş spune şi ţi-aş cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aş ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.

Mi-ai rămas ca o speranţă, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Şi-ţi promit ca o arvună,
să-ţi dau lacrimi mari, de soi.

poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă, cuvânt sfânt,
Lumină ce mi-ai fost pe acest pământ,
Din gândul meu la tine sus,
Altar imi fac, dar nu-i de ajuns!

În amintirea noptilor albite,
Când prunc fiind, tu mă vegheai duios,
Şi pentru toate clipele-ţi jertfite,
Eu iţi aduc al meu prinos,
Dar nu-i de ajuns!

Cu calda ta iubire am crescut,
Iar anii peste mine au trecut,
Ca dulcea adiere a unui vânt,
Şi daca astăzi sunt ce sunt,
Recunoştinţă-ţi datorez, măicuţa mea de sus.
Dar nu-i de ajuns!

Nimic în astă lume nu e de ajuns,
Pentru atâtea lacrimi ce s-au plâns,
Şi nu e drept ca viaţa Mamei să fie trecătoare,
Ci Doamne, trebuia s-o laşi nemuritoare!

poezie de Gheorghe Alionte (14 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia aleargă

pe la geamuri se scurge
ca un dans flamenco
castanietele imprimă ritmul
eu mă strecor lângă tine
eşti rece şi frumoasă
ca o ploaie de vară
degetele tale se plimbă
în paşi de dans pe spatele meu
îţi ascunzi nasul pe gât
copacii bat în geam pe ritm
de step
gândul se duce ca un fum
asuprit de sărut
ascultăm ploaia în pat pitiţi
ropotul ploii este un fel de muzică
trebuie să o auzi ca să o îndrăgeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere grea

S-a stins lumina-ntre pământ şi cer,
Întunecarea m-a cuprins deodată,
În viaţ orice gând e efemer...
Sunt flori de soare şi copaci de vată.

S-a desfrunzit polpoana unui nor
Şi-n labirint de vise se roteşte,
Timpii-oglinzi, de suflet, ca de-un gol,
S-au strâns... Şi val de vânt ne urgiseşte.

Să ne cuprindă tainicii fiori?!
Să ne ascundă-n luminişi de stele?!
Ne amintim de toate uneori...
De teamă, de iubire, de durere...

S-au descarnat furtună, vuiet, clopot,
De-al vieţii noastre şi-al durerii ropot...
Un ruginit ceasornic peste care
S-a abătut un vânt de remuşcare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Îmi bate iarăşi ploaia-n geam
Cu stropi mărunţi şi amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.

Imagini tăcute în faţă mi-apar
Şi inima îmi plânge de bucurie
Aş vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veşnicie.

Anii au trecut şi zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.

Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Şi-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!