Acum... Wilczur surâse. Mi-o inchipui exact așa cum este. Aici, o seară caldă și senină, și secara mirositoare, și inima dumitale bună și iubitoare, iar acolo - oameni cumsecade, cinstiți, care au nevoie de ajutorul nostru, o viață liniștită, fără furtuni, fără zguduituri, fără surprize. Da. Așa înțeleg eu astăzi fericirea... Și cred că aceasta e ultima ei ediție pentru mine.
citat din romanul Vraciul. Profesorul Wilkzur de Tadeusz Dolega-Mostowicz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Omul este făurarul destinului său... Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte destinul îi lasă omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este condiționată de nenumărați factori psihici, depozitați și conturați de viață, adică exact de acea voință străină și impusă.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia, dacă nu cel mai de preț bun?
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o femeie, acolo unde începe dragostea se termină toate principiile.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea durează atât cât omul știe s-o prețuiască cum se cuvine.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea pentru mine...
Vă intrebați poate
Ce este feicirea pentru mine?
E tihna in care pot admira
Frumusețea liliacului inflorit,
Din gradina casei mele,
Intr-o dimineață senină de mai.
Fericirea mea...
O seară caldă de vară alături de prietenii mei,
Ascultând cântecul liniștitor al greierilor,
Ca simfonia unei orchestre.
Fericirea mea - copiii mei...
Cu frumusețea tinereții,
Cu optimismul lor,
Cu grijile pe care și le fac cand se indragostesc
Crezând că in viață,
Te îndrăgostești doar o singură dată...
NU... doar dragostea adevărată vine doar o singură dată...
Fericirea mea: viața alături de cel drag mie,
Sărutul furat al unei dimineti grabite
Si clipele de liniște de peste zi...
Fără grija zilei de mâine,
Pentru că știu, că am un umar
Pe care să mă sprijin.
Fericirea mea...
Frumusețea liturghiei de duminică
A cântului de ingeri de la strană
Si a legăturii mele cu Dumnezeu
Prin rugăciune.
Aceasta este fericirea mea...
poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Necazurile umblă printre oameni. Iar eu vă spun că la necaz nu-i decât un leac: să-l îneci în băutură.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soclul e un suport pentru proști... Iar credința e un balon care mai devreme sau mai târziu pierde gazul.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara mine
Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi așa cum
Este ea, nu cum este acum
Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun
Fără mine, lumea va fi minunată
Așa cum este ea, nu acum
Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiți siguri, fiți așa cum
Visați să fie lumea fără de voi, așa cum
Lumea, cu mine, nu este acum
poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul fiecărei tragedii stă prostia!
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este binele, dacă nu înțelepciune? Viața devine un paradox. Atunci poate înțelept e și faptul că tu trăiești pentru a aduce fericire altora.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot scopul posedării materiei cenușii din creier este de a jongla între conștiință și întuneric.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuvintele "niciodată" și "întotdeauna" e mult patos si rareori adevăr.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i o artă să fii un om simplu și prost, și să vrei să vorbești încontinuu, pentru a-ți exterioriza golul sufletesc, este o artă să știi să asculți.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata iubire, chiar dacă se stinge, rămâne ceva măreț.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii umblă în costume impermeabile. Și nu există mijloc de a ajunge și de a cunoaște conținutul lor.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb care din două viața civilizată sau cea naturală este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostru decât oameni care se plâng de existența lor; și mai mulți sunt aceia care nu se plâng, deși sufletul le e plin de aceasta; îmbinarea legilor divine și omenești abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. Concluzia va fi că, rătăcind prin păduri, fără meșteșuguri, fără grai, fără locuință, fără război și fără legături, fără a avea nevoie de semenii săi și fără a avea vreo dorință de a le face rău, poate fără a recunoaște vreodată pe vreunul dintre ei în mod individual, omul sălbatic, prea puțin supus pasiunilor și fiindu-i de ajuns lui însuși, nu avea decât sentimente și cunoștințe cu această stare.
Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Jemiol: Nu mi-e frică de destin... și asta nu-i dovada superficialității, ci a convingerii că acest destin este inevitabil.
replică de Tadeusz Dolega-Mostowicz
Adăugat de Nusfelean Iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă așteptați să vă însoțesc. Mergeți voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Și tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, șefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar ești cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Șefa, am mai spus și repet: Am intrat doar pentru că tu și șeful erați blocați acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aș căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby și Felix. Și ei au nevoie de ajutorul nostru; poate și de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboți; țin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine și singuri. Mai ales, fără mine!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
E pace pentru noi
Am așteptat clipa
Să fiu suficient de liniștit
Pentru a mă colora în albastru
Tu nu ești aici, dar a rămas cu mine
Privirea ta
Care s-a revărsat ca o ninsoare
Peste brazii fără nume din povestea
Ochilor mei.
Nu vreau decât dragoste
Și o strig cu disperare
Să mă auzi.
Dintre durerile necontrolate prin voință
Se numără și aceasta
Care m-a cuprins acum.
Te vreau și pe tine
Și tot în albastru,
Pe malul mării e pace pentru noi
Se-aud ecourile marinarilor ce s-au dus
Și nu s-au mai întors...
E doar pace pentru noi
Și cupa cu otrava-i pregătită
Se-aude marea undeva în depărtare
Și vreau să înotăm spre seară astăzi
Ca doi delfini ce se coboară în adâncuri
Acolo unde este doar ninsoare...
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!