Aici, în această atmosferă, se află un geniu care mă ascultă, care îmi magnetizează sufletul strecurându-mi simţămintele ciudate şi neprevăzute, pe care uneori le exprim cu atâta convingere.

Stendhal în Armance
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţămintele pe care dragostea cea mai înflăcărată, cea mai duioasă, cea mai curată le poate trezi în sufletul unei femei, Armance le nutrea pentru el. Speranţa morţii, singura persepctivă a acestei dragoste, dădea limbajului ei ceva celest şi resemnat, întru totul potrivit cu firea lui Octave.

Stendhal în Armance
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhuri­lor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smin­telilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti ne­înfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de pros­tie şi de vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mişună duhurile răutăţii care sunt sub ceruri. Şi se molipseşte nefericitul suflet, şi se face el însuşi locuinţă a dracilor.

Dmitri Avdeev în Când sufletul este bolnav (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La această petrecere

Nu vreau să fiu aici singurul
Care îşi spune secretele –

Care umple toate paharele la această petrecere,
Care împărtăşeşte toate râsetele.

Mi-ar plăcea ca şi tu
Să începi a pune câte ceva pe masă,
Lucruri care să hrănească de asemenea sufletul,
Aşa cum fac eu.

În acest fel
Vom putea avea

Mai mulţi
Prieteni.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci şi ascultă!

Taci şi ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci şi ascultă glasul pământului,
Cum doineşte frunza în foşnetul gândului.

Taci şi ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci şi ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.

Taci şi ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci şi ascultă paşii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.

Taci şi ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră şuvoaie,
Taci şi ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.

Taci şi ascultă furtuna din icoane,
Cum se cutremură pământul în piroane,
Taci şi ascultă cuvântul din canoane,
Cum vibrează sufletul în strane.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii spun că fac alegeri ciudate, dar ele nu sunt ciudate pentru mine. Boala mea este că eu sunt fascinat de comportamentul uman, de ceea ce se află sub această suprafaţă, de lumile din interiorul oamenilor.

citat din Johnny Depp
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pe care am scris-o a fost la dorinţa soţiei mele şi atât. Nu îmi place să îmi etalez simţămintele. Ca actor lucrez cu simţămintele scrise ale altora.

Marin Moraru în ziarul "Adevărul" (iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste - Acces de nebunie temporară vindecabilă prin căsătorie sau prin îndepărtarea pacientului de influenţele nefaste care au condus la contactarea afecţiunii. Această maladie se manifestă precum caria dentară sau alte disfuncţii ale organismului, şi face victime doar printre rasele civilizate care trăiesc în condiţii artificiale. Popoarele barbare, graţie aerului pur pe care îl inspiră, precum şi alimentelor simple cu care se hrănesc se află în afara oricărui pericol. Uneori această afecţiune poate fi fatală mai degrabă medicilor decât pacienţilor.

Ambrose Bierce în Dicţionar super umoristic - pentru începători şi avansaţi (aprilie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ascultă şi tace

Împart cu tine durerile şi bucuriile,
inima ascultă şi tace,
drumuri lungi adumbrite
mă poartă-n oraşul pruncilor dispăruţi
cu sufletul stins.

Nicio umbră, nicio tăcere nu mă atinge,
numai tu ai semne de verbe ciudate
care vor să spună ceva negrăit,
nu vor lumânare aprinsă
ci ochi înlăcrimaţi de aşteptare.

rup din mine muşcând din trecut
ca dintr-un măr copt şi căzut,
stau neclintit ca o piatră
ce nu se teme de moarte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndeobşte, pot spune fără părtinire, că de la Petersburg la Niirenberg, balanţa înclină puternic de partea patriei noastre: aici toate sunt în general mai rele decât la noi... Această convingere s-a înrădăcinat în sufletul meu, orice ar spune alţii.

Denis Ivanovici Fonvizin în scrisoare din Germania
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai mult păstrez o anumită convingere, devine tot mai clar, că anume de această convingere trebuie să mă eliberez.

citat din Louise L. Hay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria mi se pare un pas dincolo de fericire - fericirea e un fel de atmosferă în care poţi trăi uneori, dacă eşti norocos. Bucuria este o lumină care te umple de speranţă şi încredere şi iubire.

citat din Saint Adela Rogers Johns
Adăugat de Andreea Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joseph Dixon

Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe şi la câte piane
Am înnoit şi întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneţi ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de uşa care stă închisă în faţa încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune şi coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii şi ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spaţiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Şi să mă folosească iarăşi, dacă merit să fiu refolosit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

geniu (vezi şi genialitate)

Şi el a fost un geniu, în sensul că un geniu este un om care are două idei mari.

definiţie de Jacob Bronowski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joseph Dixon

Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe şi la câte piane
Am înnoit şi întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte iarăşi dulce?
Oh, well! Spuneţi ca o harfă depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de uşa care stă închisă în faţa încremenitei voastre mirări?
Nu există Urechea, pe lângă urechea omului, care să simtă
Prin strune şi coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele furcii acordului care captează
Undele subtile ale muzicii şi ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spaţiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Şi să mă folosească din nou, dacă merit sa fiu refolosit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinităţi cu raiul; şi pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viaţă începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialităţii se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreaţă a unei lumi noi, rezidită din sfinţenia copilăriei.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne poate îngriji sufletul aşa cum o fac simţămintele, nimic nu ne poate îngriji simţămintele aşa cum o face sufletul.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desluşire

Voi numi dragostea o şcoală
Care îşi propune
Să-i înveţe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această şcoală
Şi voi numi sufletul
Un copil care învaţă să o citească
Să desluşească legăturile dintre
Veşnicie şi vremelnicie
Cer şi pământ
Viaţă şi moarte
Realitate şi iluzie
Creator şi creaţie

Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să aşteptăm veşnicia
În această barcă

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot merge mai departe

Să pot merge mai departe,
inimii îi cer să-mi lase
timp, ca să exprim în cuvinte,
gânduri măreţe, frumoase.
Pentru tine, pentru mine,
pentru cel care-i departe,
astăzi scriu câteva file
într-o prea frumoasă carte.
Tu, citind această carte
uimit vei descoperi
reguli, care transformate-n fapte,
sufletul îţi va întări.
Sunt reguli fără de care
nu poţi viaţa s-o trăieşti.
Dacă le pui în aplicare,
o lume-întreagă cucereşti.

poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă neapărata condiţie de a plăcea, poezia este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţămintele frumoase şi nobile, care înalţă sufletul prin idei morale.

citat clasic din Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul şi frigiderul

toată viaţa cu un semn de întrebare pe faţă
deşi nu la toţi ceilalţi nu am văzut aşa ceva.
uneori mă simt obosit de lestul pe care îl port în spate
şi care sunt tot eu de fapt.
ştiu că are o putere egală cu a mea
dar poartă un semn contrar.
nu sunt sigur însă la cine se află plusul şi la cine minusul.
uneori convieţuim, alteori ne războim,
fiecare dând vina pe celălalt.
şi nici care dintre noi va învinge, nu ştim.
de fapt, acela care va fi hrănit mai bine.
siguranţa îndoielii se obţine numai printr-o interogare continuă.
şi asta durează uneori toată viaţa.
configuraţia destinului se află în palma fiecăruia dintre noi.
adică în mâinile noastre.
atunci de ce eşuează atât de multe,
majoritatea în apele cele mai puţin adânci?
nimeni nu face corvoadă de plăcere
şi în faţă nu se ajunge niciodată pe uşa din dos.
neînţelegând că este aşezat între libertate şi necesitate,
omul îşi provoacă mai multă suferinţă decât toţi duşmanii săi la un loc.
interpretează libertatea ca anarhie iar în faţa necesităţii
încearcă tot felul de expediente:
eu sunt mai egal în drepturi decât ceilalţi,
"descurcăreţul" are întotdeauna reţetele lui:
ciupituri din stânga, ciupituri din dreapta, el ascunzându-se
sub un potop de vorbe din care nu crede o iotă.
principalul să tragă un ce folos de partea lui, cât ar fi de mic.
şi cu cât are frigiderul mai plin, are sufletul mai gol.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!