Salcâmii înfloriţi din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai adus aminte

Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întind mâinile goale spre voi şi vă spun tuturor: Iertaţi-o pe Oana. Căci abia de-acum înainte mâinile ei se vor îndrepta cu umilinţă şi credinţă spre rădăcinile vieţii.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi a trecut domol, liniştită şi s-a dus pentru totdeauna cu clipele ei, cu clipele noastre.

citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Vio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai putea să-i fie indiferentă, fiindcă ieşise din sicriu, el, şi îi aducea aminte mirosul coroanelor de mort care de ani şedeau pe pieptul lui.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Şi mi-e aduce aminte
Că am fost şi eu copil odată.

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Şi viaţa este mai frumoasă,
Şi lumea îmi pare un colţ de rai
Când amurgul încet să lasă.

poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt întâia dimineaţă pe care au privit-o ochii tăi deschişi în leagăn. Îţi mai aduci aminte de mine? Eram cu zorii şi cu rândunelele deasupra leagănului tău. Aşa am rămas.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un soare? Îţi place să ţii merele în mână şi soarele să-l vezi pe cer. Altfel te temi de el. Mi-aş vinde soarele pentru un măr, numai ca să-l primeşti în mâinile tale.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teodoreanu

Teodoreanu (zis Al. O.)
Semnează-n cronici Păstorel!
Defect: preferă vin Bordeaux,
Virtuţi: e frate cu Ionel!

epigramă de Mihu Dragomir din Păstorel, politice şi apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară, în ograda casei, latră Roro. E ultimul câne al casei noastre. Vine cu noi din Moldova. Când l-a adus tata la Iaşi, copiii mei erau mai mari decat el. Ei au dădăcit puiul orfan. Acum însă e cânele moşneag de paisprezece ani, iar copii sunt tineri de douazeci de ani.
Intr-o zi, cânele acesta va muri şi altul ii va lua locul, cum şi aceasta a venit după altul, cum si acela...

Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ionel Gologan, avocat şi epigramist, apropos de Ionel Teodoreanu, avocat şi scriitor

Jurist şi tu, jurist şi el,
De faima lui răsună veacul,
Deşi-l chema tot Ionel,
Dar ce talent avea săracul!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii

La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beţie în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Şi dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfinţit,
când sub salcâmii înfloriţi şi scoşi din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.

Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefireşti volute
când soarele venea râzând de la nadir.

De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii

La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beţie în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Şi dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfinţit,
când sub salcâmii înfloriţi şi scoşi din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.

Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefireşti volute
când soarele venea râzând de la nadir.

De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, Bucureşti 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile şi poveştilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare şi mângâiere.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă braţul ei străluci printre altele ca gâtul lebedei lui Lohengrin. Catul Bogdan se ridică, înclinându-se... îi întâlni ochii adânci şi murmură... "Dumnezeule", împreunându-şi mâinile, căci începutul dragostei e ca o rugăciune de pe vremea cerului lui Dumnezeu.

Ionel Teodoreanu în Lorelai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri şi doar atât,
Dar îţi pun o întrebare,
Ştii tu cum a apărut?
A salcâmului sămânţă
Este învelită-n ceară
Şi în stare de latenţă
Duce-o viaţă-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Şi nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Seminţe-i se face o "rană"
Şi substanţe hrănitoare
Depăşesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va creşte neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăştie în jur parfumul!
Şi-a pornit de la o rană!

Omule, de nu iubeşti
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândeşti
Că vei muri neîmplinit!

poezie de Ionel Popa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele sunt făcute pentru minciună. Adevărul tace.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmi fără mască

E-al doilea an când înfloresc salcâmii
Şi voi ne puneţi măştile pe gură,
Călăi mascaţi, cortină a cruzimii
Care ascunde bani murdari şi ură!

Voi, bâlbâiţii naţiei române,
Lepădături corupte şi abjecte,
Aţi luat tot ce-ar mai fi putut rămâne,
Dar nu salcâmul nostru "Moromete"!

Voi n-aveţi minte spre a înţelege,
Ca fiecare om e un salcâm
C-a înflori nu e fărădelege,
Voi, blestemaţii celuilalt tărâm!

Voi, coasă-a morţii, draci cu coarne ciunte,
Nu va ajungă ziua ăstei veri,
Păduchi ai lumii aşezaţi în frunte,
Povara noastră v-a adus averi?

Terfelitori ai dreptului la viaţă,
Ce munţi să se deschidă spre-a-nghiţi
A voastră gloată palidă la faţă?
Şi-n moarte oare vă veţi sumeţi?

Habar n aveţi cum odrăslesc salcâmii,
Fantoşelor care stârniţi fiori,
Pe voi vă-nghite putregaiul vremii,
Pe noi ne umplu sevele de flori!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Teodoreanu - Liviu Rebreanu

Zarzări, piersici, primăveri şi toamne,
Dincoace, răscoale, ştreang, pogon.
Câtă diferenţă, câtă, Doamne.
De la Ionel pân-la Ion!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul nimănui

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foşnea din frunze cu-nţeles
Când mă rupeam de-un drum de şes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Îşi aminteşte mersul meu
Ori chipul? Ştie că sunt eu?"

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Şi-au fost, în tinereţea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb şi-acum, pe-acelaşi drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii şi o adiere
Şopteşte-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubeşti aceiaşi ochi căprui?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!