
Salcâmii înfloriți din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-ai adus aminte
Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întind mâinile goale spre voi și vă spun tuturor: Iertați-o pe Oana. Căci abia de-acum înainte mâinile ei se vor îndrepta cu umilință și credință spre rădăcinile vieții.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi a trecut domol, liniștită și s-a dus pentru totdeauna cu clipele ei, cu clipele noastre.
citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Vio

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai putea să-i fie indiferentă, fiindcă ieșise din sicriu, el, și îi aducea aminte mirosul coroanelor de mort care de ani ședeau pe pieptul lui.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii
Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Și mi-e aduce aminte
Că am fost și eu copil odată.
Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Și viața este mai frumoasă,
Și lumea îmi pare un colț de rai
Când amurgul încet să lasă.
poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt întâia dimineață pe care au privit-o ochii tăi deschiși în leagăn. Îți mai aduci aminte de mine? Eram cu zorii și cu rândunelele deasupra leagănului tău. Așa am rămas.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ntreb: ce-ai vrea să ții în mâini? Un măr sau un soare? Îți place să ții merele în mână și soarele să-l vezi pe cer. Altfel te temi de el. Mi-aș vinde soarele pentru un măr, numai ca să-l primești în mâinile tale.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Teodoreanu
Teodoreanu (zis Al. O.)
Semnează-n cronici Păstorel!
Defect: preferă vin Bordeaux,
Virtuți: e frate cu Ionel!
epigramă de Mihu Dragomir din Păstorel, politice și apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară, în ograda casei, latră Roro. E ultimul câne al casei noastre. Vine cu noi din Moldova. Când l-a adus tata la Iași, copiii mei erau mai mari decat el. Ei au dădăcit puiul orfan. Acum însă e cânele moșneag de paisprezece ani, iar copii sunt tineri de douazeci de ani.
Intr-o zi, cânele acesta va muri și altul ii va lua locul, cum și aceasta a venit după altul, cum si acela...
Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Ionel Gologan, avocat și epigramist, apropos de Ionel Teodoreanu, avocat și scriitor
Jurist și tu, jurist și el,
De faima lui răsună veacul,
Deși-l chema tot Ionel,
Dar ce talent avea săracul!
epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii
La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu știa cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ți aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a ști unde l-ai auzit.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.
Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă brațul ei străluci printre altele ca gâtul lebedei lui Lohengrin. Catul Bogdan se ridică, înclinându-se... îi întâlni ochii adânci și murmură... "Dumnezeule", împreunându-și mâinile, căci începutul dragostei e ca o rugăciune de pe vremea cerului lui Dumnezeu.
Ionel Teodoreanu în Lorelai
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmul
De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri și doar atât,
Dar îți pun o întrebare,
Știi tu cum a apărut?
A salcâmului sămânță
Este învelită-n ceară
Și în stare de latență
Duce-o viață-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Și nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Semințe-i se face o "rană"
Și substanțe hrănitoare
Depășesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va crește neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăștie în jur parfumul!
Și-a pornit de la o rană!
Omule, de nu iubești
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândești
Că vei muri neîmplinit!
poezie de Ionel Popa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele sunt făcute pentru minciună. Adevărul tace.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmi fără mască
E-al doilea an când înfloresc salcâmii
Și voi ne puneți măștile pe gură,
Călăi mascați, cortină a cruzimii
Care ascunde bani murdari și ură!
Voi, bâlbâiții nației române,
Lepădături corupte și abjecte,
Ați luat tot ce-ar mai fi putut rămâne,
Dar nu salcâmul nostru "Moromete"!
Voi n-aveți minte spre a înțelege,
Ca fiecare om e un salcâm
C-a înflori nu e fărădelege,
Voi, blestemații celuilalt tărâm!
Voi, coasă-a morții, draci cu coarne ciunte,
Nu va ajungă ziua ăstei veri,
Păduchi ai lumii așezați în frunte,
Povara noastră v-a adus averi?
Terfelitori ai dreptului la viață,
Ce munți să se deschidă spre-a-nghiți
A voastră gloată palidă la față?
Și-n moarte oare vă veți sumeți?
Habar n aveți cum odrăslesc salcâmii,
Fantoșelor care stârniți fiori,
Pe voi vă-nghite putregaiul vremii,
Pe noi ne umplu sevele de flori!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionel Teodoreanu - Liviu Rebreanu
Zarzări, piersici, primăveri și toamne,
Dincoace, răscoale, ștreang, pogon.
Câtă diferență, câtă, Doamne.
De la Ionel pân-la Ion!
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul nimănui
Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foșnea din frunze cu-nțeles
Când mă rupeam de-un drum de șes.
Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Își amintește mersul meu
Ori chipul? Știe că sunt eu?"
Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Și-au fost, în tinerețea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.
Mă-ntreb și-acum, pe-același drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?
M-apropii și o adiere
Șoptește-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubești aceiași ochi căprui?"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!