om (vezi şi fiinţă umană)

Omul

Omul este întrebarea
Ce o pun necontenit
Munţii, şesurile, marea,
Cerului nemărginit...

definiţie epigramatică de Sorin Pavel din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativităţi

Asta este! Cât trăieşte,
Omul se transformă-ntruna:
Pielea feţii se-ncreţeşte;
Creierul - nu totdeauna!

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape concluzie

Ăsta-i omul şi la fel
Va rămâne-n veşnicie:
Tot ce nu pricepe el,
I se pare o prostie.

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea dacă omul care iubeşte gândeşte este ca şi întrebarea dacă submarinul zboară.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate

Nefiind o vită doar
Şi având diverse ţeluri,
Omul poate fi murdar
Şi în multe alte feluri...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa...

"Omul din greşeli învaţă",
Cugetă tardiv mofluzii,
Etalând străvechi concluzii,
Care i-au costat o viaţă...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui adversar al poeziei moderne

Pentru că el nu-i gustă stanţa
Cu patos defăimează tomul...
Ce poţi să faci? Aşa e omul,
Îşi ignorează... ignoranţa!

epigramă de Sorin Pavel din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obrăznicie

Când văd un prost făcând şi nazuri,
I-aş completa lui Darwin tomul,
Zicând, că-n anumite cazuri,
Strămoşul porcului e omul...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Sorin Pavel

Despre tânărul Sorin
Se aude-o voce: - Vin!
Dar o alta, în ison:
- Vin, puţin. Mai mult sifon.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

învăţat

Învăţat este omul care se învaţă necontenit pe dânsul şi învaţă necontenit pe alţii.

definiţie aforistică de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros

©Daniela Marchetti

Să-ţi fie darul melodia trupului meu,
îngerul şi-a amânat plecarea,
în cetăţile cerului, Dumnezeu
desenează munţii şi marea

Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbeşte de înserare,
albatrosul îşi caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

La întrebarea: "ce este omul?", putem răspunde aşa: omul e singurul animal care îşi poate pune o astfel de întrebare.

definiţie aforistică de Mihail Mataringa (7 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii noştri

Munţii noştri aur poartă,
Noi avem o tristă soartă,
Că îi poartă spre păstrare
Tot la alţii-n buzunare!

epigramă de Sorin Olariu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şesurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe şesurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe şesurile Flandrei.

NB- "Remembrance day" ("Ziua Comemorării" ) este sărbătorită de Marea Britanie şi de întregul Commonwealth în cea mai apropiată duminică a lunii noiembrie de data de 11 noiembrie. Pe 11 noiembrie 1918, orele 11:00, s-a semnat tratatul de pace care punea capăt primului război mondial
Poemul "Pe câmpurile Flandrei" a fost scris de medicul militar canadian John Mc Crae după cea de a doua bătălie de la Yepres, 2 mai 1915, unde a murit prietenul său, locotenentul Alexis Helmer. Alături de imaginile câmpurilor de maci înfloriţi, poemul este un alt simbol major le amintitei sărbători.

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc şi acum cu emoţie clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a ţării. Ştiu că la început nu înţelegeam cum tot pământul ţării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puţin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că şesurile sunt verzi şi dealurile galbene, că munţii sunt bruni şi apele albastre, că oraşul nostru este un punct roşu şi hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Şi pentru ca jocul să fie şi mai frumos, şi mai captivant, învăţătoarea ne-a spus să privim harta cu atenţie şi să observăm că ţara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori aşezat într-o vază: Marea Neagră.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea poate fi văzută de asemeni ca şi un experiment - o întrebare pe care omul o pune Naturii, încercând să o forţeze să-i răspundă. Întrebarea este aceasta: "Ce schimbare va produce moartea în existenţa unui om şi în felul cum înţelege el natura lucrurilor?". Este vorba despre un experiment prostesc; căci el implică distrugerea a însăşi conştiinţei care pune întrebarea şi aşteaptă răspunsul.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă şi vise
Prin fruct de gutui.

Din munţii semeţi
Idei şi statui,
Prin apă şi foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălţi de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit creator

Şoaptele
Tainice
Exprimă
Frumuseţea
Adevăr
Necontestat.

Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Roua nopţilor senine
Inima de infinit
Necontenit, dăruit.
Eleganţa
Spiritului
Creator
Universal.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea uscată

cine poate seca marea
mi-am pus odată întrebarea
poate dorul,
hoinar şi pribeag
ce ardea al meu prag
mâinile au început să crească
aveam aripi, zburam către cer
pluteam în visul efemer al marelui mister
cautam un nor să umplu un gol
acolo unde marea e uscată
şi clipa pierdută, uitată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

În liniştea nopţii,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."

Marea rămâne liniştită, spunându-şi:
"Eu sunt puterea."

Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecăţii de Apoi."

Marea rămâne tăcută spunându-şi:
"Eu sunt monumentul."

Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."

Marea rămâne liniştită, spunându-şi:
"Vântul e al meu."

Fluviul spune:
"Eu sunt apa cea curată
Care stinge setea pământului."

Marea rămâne tăcută spunându-şi:
"Râul e al meu."

Piscul spune:
"Stau sus cum stă o stea
În mijlocul cerului."

Marea rămâne liniştită, spunându-şi:
"Piscul e al meu."

Creierul spune:
"Eu sunt conducătorul,
Lumea e în interiorul celor care conduc."

Marea rămâne-adormită, spunând în somnul ei:
"Toate-s ale mele."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!