Deșertăciunea deșertăciunilor...
Și anul acesta m-a prins Crăciunul
cu ieslea goală,
pe cine să mai vând,
cine să mai cumpere?
Doamne,
împrumută-mă cu ceva sfinte moaște!
Sfinții au prins promoroacă în bărbi,
îngeri-n blugi răgușesc sub ferestre,
lerui-ler, lerui-ler...
-Primesc cu colinda,
luați,
rupeți din ceea ce nu-mi aparține!
Târgul e plin de lumini spânzurate de cer,
unde să mai încapă și NOE cu arca?
Cineva și-a băgat piciorul
în roata norocului...
Blestem
înfășurat în scutece albe.
Singur cu ieslea goală,
lumea și-a rupt apa
mai devreme de luna a șaptea.
poezie de Vasile Iftime din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Colind abreviat
Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireși în floare
ninge Doamne și mă doare
Lerui-ler dar în genunchi
strâng ninsorile mănunchi
lerui-ler fetele mele
dau în lume vai cu stele
Lerui-ler flăcăii mei
luptă zău ca niște zmei
lumea tace și-i admiră
tac și eu însă la liră
Tac și scriu lerui-ler
când de of și când de cer
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind spre absolut
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu așa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toți lumină
Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur
Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda lui Nică
Mi-am lăsat umbra în tindă
și-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ
Lerui-ler scântei de stea
așa-i Doamne dragostea
un copil vai și-o copilă
raiului îi plâng de milă
Inima ne dă lumină
adevăru-i sfântă vină
de la el începe lumea
dincolo nu este culmea
Lerui-ler să fim copii
și în anul zece mii
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dezghețat
Lerui-ler floare de gheață
lerui-ler floare din vis
poate iarna mă dezvață
într-o floare m-a închis
Lerui-ler floare din vis
lerui-ler boboc de stea
cine oare te-a trimis
să răsai pe fruntea mea
Lerui-ler boboc de stea
poate iarna mă dezvață
poate iarna nu e (g)rea
lerui-ler floare de gheață
Lerui-ler floare din vis
hai în lumea mea pis-pis
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind între noi
Lerui-ler singurătatea
lerui-ler cu flori de flori
din ninsoare îmi iau partea
să-mi ajungă-n sărbători
Lerui-ler cu flori de flori
lerui-ler mama și tata
lerui-ler cu frați surori
noaptea pe de-a gata
Lerui-ler mama și tata
câți fulgi e singurătatea
amintire-acesta-i pata
lerui-ler ziua și noaptea
Lerui-ler cu flori de flori
și cu cântec mă-nfășori
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de of și dor
Lerui-ler dragostea mea
nicăieri n-ar încăpea
nici în cer nici pe pământ
în tăcere sau cuvânt
Lerui-ler noapte și zi
lângă tine orice-ar fi
plâng și codrii nu te văd
bate frunza ce prăpăd
Lerui-ler frunză din rai
să primești mereu tu dai
lerui-ler dragostea mea
durerea te-ar încăpea
Lerui-ler femeie-rai
răsar stele jos când stai
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Postcolind
Lerui-ler ce veste Doamne
de vreo 25 de toamne
vine iarna pe la noi
goală într-un car cu boi
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lerui-ler
Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscolește înflorind o fată
din pământ și pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
și-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge
viscolește înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Milenii de uitare
- Sfârșit de an și-i iar Crăciunul, Doamne,
Și iar pe fânul ud o să te naști,
Petrecem împreună veri și toamne,
În primăveri te răstignim, de Paști.
Nimic nu-i nou, de mii de ani încoace,
Doar lumea e modernă-n fel și chip,
Mai cumpărăm iluzii-n timp de pace,
A devenit un gest stereotip.
Și totuși azi, la ieslea Ta, Iisuse,
O să venim cu îngerii din cer
Să căutăm cărările apuse
Sub dalbe flori de măr și leru-i ler.
- Sfârșit de an și vine iar Crăciunul
Și iar cu steaua vin călătorind
Bătrânii magi. Ne bate-n uși ajunul
Pe uliță se-aude un colind.
De două mii de ani încep cu Tine,
Aceste sfinte, dalbe sărbători,
Lumini în brad și mese tot mai pline,
Noi tot mai reci, Iisuse! Azi coborî
În peștera cu stele-mpodobită,
Să fii făclia celor ce-au uitat
Venirea ta. E lumea istovită,
Deci, vino, izbăvește-o de păcat!
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie Biblia: "Unde nu sunt boi, ieslea este curată. Dar puterea boilor aduce mult belșug." La noi, ieslea este murdară, iar boii rumegă belșugul.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Colind a/z
Sărbătoarea e o carte
hai s-o scriem împreună
de la viață mai departe
lerui-ler și flori de lună
Hai să scriem împreună
bucuria și necazul
dacă totul merge strună
lerui-ler arde obrazul
Bucuria sau necazul
de la viață mai departe
colindăm dacă e cazul
sărbătoarea e o carte
Hai s-o scriem împreună
lerui-ler de vreme bună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de Crăciun
Afară ninge liniștit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am adunat la ieslea Ta...
Ne-am adunat la ieslea Ta
Să te-admirăm, copile
Căci ne vei binecuvânta
Cu mai frumoase zile.
Ne-am adunat să-Ți dăm onor
Că-l meriți pe vecie
C-ai devenit un călător
În lumea cea de glie.
Răsar din chipul Tău senin
Surâsuri și candoare
Să știm că veșnicul destin
Cuprins e-n întrupare.
În suflete se-așează lin
Un sentiment ce-alină,
Lăuntrul tot de pace-i plin
Și Ție Ți se-nchină.
Pătrunși de-atâtea fericiri
Odihna ne cuprinde
Vedem pe frunte străluciri,
Credința ni se-aprinde.
Privindu-ne putem să știm
Că ai venit din Slavă,
Că iarăși o să ne-ntâlnim
În veșnica Dumbravă.
Copil în scutece-nfășat
Ne-ai încântat privirea
La ieslea Ta ne-am adunat
Să știm ce e iubirea.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (21 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cincinat care și-a fracturat piciorul alunecând pe gheață
- Știi, unchiul tău acela chel,
Care-i poet și magistrat,
Și-a rupt piciorul. - "Ce păcat!...
Păcat că nu scria cu el."
epigramă de Mircea Pavelescu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen transcendental
Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aș dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".
Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur și stingher.
Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineazā-mi calea linā,
Mā așazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...
Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi pașii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezavantajele crizei
Un moș prins la înghesuială
De doi șuți de mare școală,
Le-a răspuns plin de sfială:
- "Punga" mea de mult e goală...
epigramă de Constantin Enescu (10 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

112-Caracal, salvați copiii!!!
Mi-e groază, Doamne, că e plin pământul
De proxeneți, corupți și criminali
Ce sapă unei țări întregi mormântul,
Căci au puterea veșnicii penali.
Mi-e groază, Doamne, să mai merg pe stradă,
Să spun ce simt, să scriu, să mai visez,
C-am devenit de multă vreme pradă
Și n-am la cine să mă adresez.
Părinții stau cu frică și m-așteaptă
S-ajung acasă teafăr de la școală,
Așa e lumea, Doamne, nu e dreaptă,
E mult mai tristă, mult mai rea și goală.
Mi-e groază, Doamne, să mai fiu copil,
Îmbătrânește-mă, acum, pe loc,
Și du-mă într-un prăpădit de-azil,
Că viața mea a devenit un joc
Și cum se-nvârte roata nebuniei
Așa se pare că va fi cu noi,
Ajunși în valul negru-al tragediei
Formăm sfioși la 112.
Și-n pieptul nostru, glasul arzător
Cuprins de groaza clipelor ce vin,
Tot așteptând un semn de ajutor
Apucă să strecoare un: Amin!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Găleata goală
era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
și apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu mințile pierdute
revenea la bloc ținând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câțiva metri de intrare
privea disperată în jur
găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puțul
unde clipocea apa cu bucurie
găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să-i încapă toți banii și-a rupt buzunarele.
aforism de Cornel Stelian Popa (15 februarie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!