Crepuscul

Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pătrundere
în întuneric.
Cine are curajul
s-o înfrunte?
Cine altcineva
decât acela
care s-a negat
pe sine,
trăind toată viaţa
în sine însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i de când lumea, cine se introspectează prea mult, acela nu mai e de acord nici cu sine însuşi, în cele din urmă, iar cine nu-i de acord cu sine însuşi, acela nu-i capabil să ia o hotărâre.

citat din Henryk Sienkiewicz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine cunoaşte lumea este inteligent, cine se cunoaşte pe sine însuşi este luminat, cine învinge lumea are putere, cine se învinge pe sine însuşi are tărie.

Lao Tse în Tao Te King
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai agreabile persoane din jur sunt cele împăcate cu sine. Doar cine se află în armonie cu sine, doar cine se place pe sine (sau măcar încearcă), este capabil să-i placă şi pe cei din jur şi să se facă plăcut şi de ei. Cine se înfăţişează exact aşa cum este, fără să se prefacă, şi nu vrea să fie un exemplu pentru nimeni este per se o persoană agreabilă. În schimb, cine se străduieşte cu îndârjire nu reuşeşte decât să îi calce pe nervi pe toţi cei din jur.

Alexander von Schonburg în Arta conversaţiei sau eleganţa ignoranţei (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate iubi plenar, profund şi fără măsură pe altcineva, până când nu va ajunge să se iubească pe sine însuşi şi să se respecte aşa cum trebuie pe sine însuşi.

Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu el însuşi, ci acela care n-a ieşit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna sunetul clopotul turmei. De consecvenţa cu sine însuşi a grupului cine se întreabă? Nu este vorba cum sună clopotul, ci dacă sună; a sunat, ai fost prezent, şi eşti român, atunci eşti om de caracter.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine priveşte pe femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăr de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine însuşi, acela este înţelept.

în Pancatranta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine priveşte pe femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine însuşi: acela este înţelept.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că cineva crede în sine însuşi, nu încearcă să-i convingă pe ceilalţi. Pentru că cineva este mulţumit cu sine însuşi, nu are nevoie de aprobarea celorlalţi. Pentru că cineva se acceptă pe sine, toată lumea îl va accepta.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i cunoaşte pe ceilalţi este ştiutor, cine se cunoaşte pe sine este iluminat, cine-i învinge pe ceilalţi are putere, cine se învinge pe sine are tărie, cine cunoaşte îndestularea este bogat, cine merge cu tărie înainte are voinţă, cine locul nu-şi pierde dăinuieşte, cine moare dar nu se stinge îndelung vieţuieşte.

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de indru_36
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am petrecut o seară întreagă discutând cu el îndemnul care constă în a-i iubi pe ceilalţi ca pe sine însuşi; acest îndemn este prea contrar naturii umane pentru a fi urmat cu sinceritate de omul de rând, care nu va iubi niciodată pe nimeni decât pe sine însuşi şi în niciun caz nu se potriveşte celui înţelept, care nu se iubeşte în mod deosebit pe el însuşi.

Marguerite Yourcenar în Memoriile lui Adrian
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine sau ce poate stima acela care nu se stimează pe sine?

citat din I.S. Turgheniev
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine pe sine se laudă, acela mai tare se-njoseşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cine are încredere în sine însuşi îi înţelege pe cei de lângă el.

citat din Erich Fromm
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie cine e corect. Soarele nu ştie cine e greşit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuşi e asemenea unui soare.

proverbe japoneze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este bătut de soartă, va realiza mai multe. Cine a mâncat un pud de sare, preţuieşte mierea. Cine a vărsat lacrimi, acela zâmbeşte sincer. Cine a murit, acela ştie să trăiască.

citat din Omar Khayyam
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. Primul fundament al virtuţii este de a ne păstra fiinţa şi anume, conducându-ne după raţiune. Cine deci nu se cunoaşte pe sine nu cunoaşte fundamentul nici unei virtuţi. Apoi, a acţiona din virtute nu este decât a acţiona după porunca raţiunii. Cine, deci nu se cunoaşte nicidecum pe sine şi, prin urmare, nu cunoaşte nici o virtute, acesta acţionează cel mai puţin din virtute, adică este cel mai neputincios sufleteşte. Deci cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. De aici rezultă foarte limpede că cei mândri şi cei care se desconsideră sunt cei mai stăpâniţi de pasiuni.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicându-se, Ahile

Ea nu te mai aşteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

Tu mai faci câţiva paşi, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaş: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se ştie fără de mâini şi picioare.

Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Şi toamna, nimic altceva decât o nouă şi dulce femeie,
îngrijorată puţin de-a sa frumuseţe,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fel de sfârşit

Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!