De multe ori, uităm că ce poate fi în mare, poate fi şi în ce-i mic, iar ce-i în mic, poate fi de multe ori şi ce-i în mare!

Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fără care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?

Voltaire în Naivul, Capitolul XXI (Ghicitorile)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare duşman al vieţii noastre poate fi şi frumoasa gură. Băgăm în ea de multe ori ce nu trebuie şi tot din ea scoatem de multe ori ce nu trebuie.

Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:

"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig şi-n cuvânt?"

"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"

"De ce-s oamenii mai trişti,
fug de lume rătăciţi
cu viteza gândului,
ca arşiţa soarelui..."

Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească
gerul să-l mai domolească.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăria pământului pe care călcăm, cu înălţimile ce-l înconjoară, cu ceea ce-i în adâncul mic şi-n infinitul mare, poartă multe! Să încercăm să le observăm, aşa cum sunt, astfel vom afla, cu adevărat, rostul nostru în această lume!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu îţi iese-n cale
ca şi râul jos în vale
când mai cald... când îngheţat
in cuvinte încrustat

versul meu ştie s-aline
multe lacrimi si suspine
el tot varsă în peniţă
şi simţire şi dorinţă!

poate fi şi un regret
rană ce-i ascunsă-n piept
versul meu ce-i pus în carte
vremea-l duce mai departe.

poate timpul infidel
va uita cândva de el
dar acum este prezent
el vă cheamă.... eu v-aştept!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate

dreptatea este o cale lungă
câteodată la tine cum să ajungă
ce-i nedrept cu greu se crede
şi asta o face cel ce-i pus pe rele

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate!
Depărtarea, tutelara,
Are lanţuri ca de moarte.

Slove scrise, decriptate,
Ne sunt singure comoara...
Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate.

Când topită va fi ceara
Şi sigiliu pus pe toate,
Racilele expiate,
Ştearsă îmi va fi ocara!

Ce-i ia dragostei povara?

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am scris ce este bun, poate astăzi, astăzi scriem ce-i bun, poate mâine, mâine pentru poimâine, iar în final, cândva, tot ce-am scris va fi banal, vechi şi depăşit! Şi totuşi fără vechiturile astea, nu putem exista.

Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bandajaţi amintirile

dor multe gânduri uitate
pe memoria ta
când sunt adunate
multe amintiri
în ea
incomode în colţuri de minte
deranjante poate fade
poate inutile
nu vreau sa spun
ca a fost
şi acum nu mai este
de ce...
curat trebuie să faci
şi taci
adunătura te împiedică
multe din ele nu mai există
nu vreau să fii tristă
vreau să le pui undeva
sau le iau înapoi
nu vreau să fie gunoi.

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă poate fi cât un "ocean" şi poate aduce o clipă de mare uşurare.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mare-am învăţat ce-i vremea

Pe mare-am învăţat ce-i vremea,
Ce-i obişnuit şi ce-i nefiresc,
Că valurile mari n-aleargă veşnic,
Că vânturile bat ce bat şi se opresc.

Am învăţat c-atunci când tună
Nu-s multe de făcut pe mare,-n larg,
Trebuie s-aştepţi cuminte în hamac,
Cu velele, sul, strânse pe catarg,

Ştiind că că va veni şi vreme bună
Cu soare zâmbitor şi cu lumină lină,
Care va recompensa nesomnul nopţii,
Încercănat de griji, de neodihnă.

Pe mările flămânde şi-nvolburate,
Nu mai navighez în lung şi-n lat,
Legat de-o singură femeie stau acum,
Comod şi-n siguranţă, pe uscat

Cu pipa şi tutunul la-îndemână,
Alături de frumoasa Sal care
Încă mă iubeşte – şi-s foarte mulţumit
Pentru tot ce-am învăţat pe mare!

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul mănâncă nu doar ce-i bun, dar şi ceva din ce-i rău.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţilor să li se dea tot ce-i al lor. Ei sunt cei care au pus la adăpost multe comori.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat! Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care se ştie înzestrat şi care îşi dă cât de cât seama de ce-i poate mintea, e dator să năzuiască a cunoaşte cât mai multe cu putinţă.

citat clasic din Casanova
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu poeme

poate că pomul edenic era plin
doar cu poeme...

pe mulţi nu-i bucură pacea
fiindcă nu ştiu ce-i războiul
pe mulţi nu-i bucură sănătatea
fiindcă nu ştiu ce-i boala
pe unii îi bucură un simplu salut
fiindcă aceştia ştiu
ce-i singurătatea
şi mai sunt cei care
niciodată nu obosesc dăruind fiindcă ei ştiu
ce-i iubirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia poate înnobila omul, bogăţia, de multe ori, îl spurcă!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aşa cred că mai creşte

Când primeşti un mesager,
Care nu prea izbuteşte,
Cheamă ploi de dor din cer,
Poate... poate... reuşeşte.

Dacă totuşi, vremea trece
Şi nimic... nimic rămâne,
Nu-l lăsa-n zadar să frece
Toate clipele... păgâne.

Tu învaţă-l... dulce floare
Tot ce-i bun, tot ce-i prieşte,
Pune-i apă-n stropitoare,
Doar aşa... cred că mai creşte

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime simple

Mai scriu şi simplu... din păcate?
Poate că nu, poate că da.
Cuvântu-ncearcă să-mi arate
Şi un alt fel de-a exista.

Eu ştiu că-n cercuri elevate
O să mă fac puţin de râs,
Dar cine râde, uită poate,
Că după zâmbet vine plâns.

Mă uit atent prin dicţionare.
Atât de groase, de frumoase,
Dar mă întreb mereu, de oare,
N-au devenit cumva spumoase?

Atât de multe sinonime
Pe care nu le înţeleg.
La fel de multe antonime...
Prefer sămânţa s-o aleg.

Ştii, totul creşte din sămânţă,
Într-o sămânţă se întoarce.
Tot ce-i stufos parcă anunţă
Ceva, ce nu ştiu dacă-mi place.

Prea multe crengi, prea multe vreascuri,
Ce s-au uscat la timpul lor
Şi au căzut, de-atâtea veacuri,
Sub lovitura de topor.

Eu am să-ncerc să scriu mai bine,
Poate-i voi mulţumi pe toţi,
Deşi... m-aş mulţumi pe mine
Dar cum să faci şi cum să poţi?

poezie de Adi Conţu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mic ne este ochiul şi cât de multe poate el cuprinde, chiar şi ce nu este mărginit. Dar ce păcat că de multe ori nu ne putem cuprinde pe deplin pe noi.

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!