Fericirea e un ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi curajul de a vă folosi propriul simţ al raţiunii!

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofului Immanuel Kant, autorul lucrării "Critica raţiunii pure" (inspirată după epigrama "Lui Kant", de N. Ghiţescu)

Metodic, clar şi fără ură,
Tu critici raţiunea pură,
Iar eu – cuprins de-amărăciune,
Pe omul fără raţiune...

epigramă de George Budoi din Critică şi critici (3 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce cunoaştem începe cu simţurile, trece apoi la înţelegere şi se termină cu raţiune. Nu există nimic deasupra raţiunii.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu, sustras cunoaşterii teoretice, rămâne un postulat al raţiunii practice.

definiţie celebră de Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot interesul raţiunii mele (atât cel speculativ cât şi cel practic) e cuprins în următoarele trei întrebări:
1. Ce pot şti?
2. Ce trebuie să fac?
3. Ce-mi este îngăduit să sper?

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul propriu al geniului este cel al imaginaţiei; întrucât aceasta este creatoare, şi fiind mai puţin supusă constrângerii regulii decât alte facultăţi, ea este mai capabilă decât acestea de originalitate.

Immanuel Kant în Antropologia din perspectivă pragmatică (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua întrebare este pur practică. Ca atare, ea poate aparţine, în adevăr, raţiunii pure, dar atunci nu este transcendentală, ci morală, prin urmare ea nu poate în sine ocupa Critica noastră.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cunoştinţe nu vei deveni niciodată filosof, dar nici cunoştinţele singure nu te vor face vreodată filosof, dacă nu se adaugă o reunire corespunzătoare a tuturor cunoştinţelor şi abilităţilor şi o înţelegere a concordanţei acestora cu cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane.

Immanuel Kant în Logica generală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este un ideal, este opera imaginaţiei.

definiţie clasică de Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar viciile şi defectele morale întrunesc uneori amintite trăsături ale sublimului sau frumosului cel puţin în felul în care sunt ele receptate de sentimentul nostru sensibil, fără un examen al raţiunii. Mânia unui om stârnind spaimă este sublimă, aşa cum e mânia lui Ahile în Iliada.

Immanuel Kant în Despre frumos şi bine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele obiecte ale unei raţiuni practice sunt deci cele de Bine şi Rău. Căci prin cel dintâi se înţelege un obiect necesar al facultăţii de a râvni, prin cel de-al doilea unul al facultăţii de a detesta, ambele însă după un principiu al raţiunii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kant, Immanuel

Kant este considerat un filozof abstract, dar este un mare învăţător al religiei.

definiţie celebră de Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă ce are nevoi, întrucât aparţine lumii sensibile şi în această privinţă raţiunea lui are desigur din partea sensibilităţii o sarcină pe care nu o poate respinge: sarcina de a se îngriji de interesele ei şi de a-şi face maxime practice cu privire la fericirea din această viaţă şi, pe cât posibil, cu privire şi la fericirea unei vieţi viitoare.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim într-o epocă a disciplinării, culturii şi civilizării, dar suntem încă departe de epoca moralizării. În starea actuală a oamenilor putem spune că fericirea statelor creşte o dată cu mizeria oamenilor.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită acestei precăderi, pe care filosofia morală o are asupra oricărei alte achiziţii a raţiunii, s-a înţeles şi la cei vechi totdeauna sub numele de filosof în acelaşi timp şi în primul rând moralistul; şi încă şi azi, aparenţa externă a stăpânirii de sine prin raţiune face ca, printr-o anumită analogie, cineva să fie numit filosof, în ciuda ştiinţei lui mărginite.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.

definiţie celebră de Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Dialectica raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legislaţia raţiunii omeneşti (filosofia) are două obiecte, natura şi libertatea, şi cuprinde deci atât legea naturii, cât şi legea morală, la început în două sisteme diferite iar la sfârşit într-un singur sistem filosofic. Filosofia naturii se raportează la tot ceea ce este, pe când filosofia moravurilor numai la ceea ce trebuie să fie.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este totdeauna ceva care este în adevăr plăcut celui ce-o posedă, dar nu este bună numai prin sine în mod absolut şi în toate privinţele, ci presupune totdeauna ca condiţie purtarea morală conformă legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre dialectica raţiunii pure în determinarea conceptului de Bine suveran (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regula judecăţii supusă legilor raţiunii pure practice este următoarea: Întreabă-te pe tine însuţi, dacă acţiunea pe care o plănuieşti, presupunând că ar trebui să se întâmple după o lege a naturii din care tu însuţi ai face parte, ai putea s-o consideri posibilă prin voinţa ta? În realitate, conform acestei reguli judecă fiecare dacă acţiunile sunt moral bune sau rele.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre tipica judecăţii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pot cunoaşte? Ce trebuie să fac? La ce pot să sper?

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!