Colindul revoluţionarilor

Firav, se înfiripă-un cântec pe afară,
Cu magi, cu îngeri şi cu Pruncul Sfânt...
Din cerurile larg deschise se pogoară,
Iubirea Domnului peste Pământ!

În jurul mesei se adună roată,
Toţi cei ce-un an întreg au fost plecaţi,
Se strâng cum se strângeau odată....
Dar azi sunt mama, tata, şi numai unul dintre fraţi!

Sunt multe casele în care
În Noaptea Sfântă de Ajun
În golul cel rămas se-aprinde-o lumânare
Să ţină locul celui ce-a murit prea jun.

Cu ochii în icoana lui Nicolae, bunul,
Din suflete îndurerate se ridic-un gând:
"Pe cei ce fac cu Tine, Doamne,-n cer Crăciunul,
Îi lasă, astăzi, să coboare pe Pământ!"

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria din Ajun

Îngerii din cer colindă
Şi cu ei şi Moş Crăciun,
Nu e om să nu-l cuprindă
Bucuria din Ajun!

Nimenea să nu se-ascundă
Şi în lutul efemer
Duhul ei să vă pătrundă
Până-n ultimul ungher!

Vrajba dintre voi să piară,
Şi în sufletele voastre
Azi Colindul se pogoară
Din tăriile albastre!

Lăsaţi grijile deoparte
Şi cu gând curat şi bun
Fiecare om să poarte
Chipul blândului Crăciun;

Nu-i colindă mai frumoasă,
O, ce Veste pe pământ!
La noapte în orice casă
Se va naşte Pruncul Sfânt!

Fraţi români şi alte naţii
Câte-or fi pe lumea toată,
Cu credinţă aşteptaţi-i
Naşterea cea minunată!

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (24 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

în poza de iertare şi zbor
e un fel de acasă pe jumătate.
dealuri de nea în poză au rămas,
Crăciunul în prag se arăta.

clopoţeii sunau şi ursul dansa,
apusul se umplea de colinde.
pe dâra aceea de timp şi mama şi tata
şi bradul ieşit din poveste erau,
azi toţi sunt plecaţi într-o rugă cuminte.

colindele mai sunt
şi ursul dansează
şi tobele bat,
un fel de acasă mai este şi azi,
Crăciunul întreg e cu aducere aminte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cer de sărbătoare...

Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.

Şi cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.

Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.

Magii în genunchi căzură,
Lângă micuţul crai
Şi daruri preţioase
Îi lasară în Sfânt alai.

Maria Maica Sfântă
Pruncul la sân ţinea
Şi lumea fericită
În ode îi slăvea.

Din cer coboară în râuri
Colinde îngereşti,
Pe cetini de brad verde,
Crăciunul îl vestesc.

Iar clopotele lumii
Aprind lumini de argint,
În noaptea de Crăciun
Se nasc minuni pe rând.

Fecioara Maica Sfântă
Şi Dumnezeu cel blând
Sfânţiră ziua în care
Pruncul Sfânt s-a născut.

Cereasca bucurie
Se scurse pe pământ,
Isus, Craiul cel sfânt
Lumea a mântuit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul la români

Doamne, câtă fercire simt în suflet de Crăciun
Când, în jurul mesei mele, pe toţi cei dragi îi adun
Când, cu toţii împreună – copii, părinţi şi bunici,
Cu ai noştri dragi prieteni, cu vecini şi cu amici
Colindăm şi pân-la ceruri se-aude al nostru cânt
Şi parcă simt cum coboară Raiul pe acest pământ.

Bradul, cu a lui mireasmă, ne îmbată şi ne-ncântă.
Este seara de Ajun –seară magică si sfântă
Masa e îmbelşugată, sufletul ne e curat,
Parcă tot răul din lume, astăzi, l-am înlăturat.

Să uităm de supărări şi griji, să ne bucurăm
Şi pe cei în suferintă, cu drag, să îi ajutăm
Din puţinul ce-l avem şi lor să le dăruim
Şi, uniţi în fapte bune, acum, de Crăciun, să fim!

Magică e sărbătoarea sfântă a Crăciunului
Şi, Doamne, cum răscoleşte sufletul românului
Ne e dor de cei plecaţi peste mări şi peste ţări
Şi-am vrea să-i avem alături, acasă, de sărbători.
Ne e dor şi de cei dragi ce-au plecat din astă lume
Şi i-am vrea din nou aici şi glasul lor să răsune
Alături de glasul nostru, în seara Crăciunului
Când Domnul cel Sfânt coboară şi-n casa românului.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Coboară lin din cerul sfânt
Alai de îngeri pe pământ,
Pe cetini verzi de nea albite
Să aducă o veste pe pământ.

Că în staulul sărăcăcios,
S-a născut pruncul Sfânt Cristos
Şi toţi creştinii îngenunchează,
Iar Dumnezeu e bucuros.

Crăciunul Sfânt şi aşteptat
Pe toţi creştinii i-a îmbunat
Şi în colinde preamărite,
Păcatele şi-au alungat.

Când Sărbătoarea a început,
Mesele mari iar s-au umplut,
Cristos le-a binecuvântatat
Şi pace-n lume a revărsat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
În Leagănul Crăciunului
E bucuria neamului.

cântec, versuri de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, când stelele răsar...

În noaptea de Crăciun,
Când stelele răsar,
Se naşte o stea nouă,
Uimind toţi magii mari.

Şi trei magi plini cu daruri
De stea au fost conduşi,
Spre un staul plin cu vite,
Când s-a născut Isus.

Că între dobitoace,
Pe fân verde uscat,
Născu Maria Sfântă
Copil fără păcat.

Timpul în loc se oprise,
Când vestea s- auzi
Şi lumea în Ode sfinte
Pruncul Sfânt preamări.

Îngeri din cer coboară,
Pe- aripi de cetini verzi,
Colindătorii lumii
Crăciunul îl sfinţesc.

Că a venit pe lume
Mântuitorul sfânt
Pentru o credinţă vie
Şi pace pe pământ.

Veniţi creştini cu toţii
Ca să ne bucurăm,
La mese îmbelşugate
Pe Isus să-l chemăm.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se naşte Pruncul Sfânt

Se pregăteşte-n ceruri al îngerilor cor
Slăvind o clipă-n care se naşte
Pruncuşorul.
Fecioara Preacurată în trup a zămislit
Comoară mult iubită, pe Fiul Preaslăvit.
Se pregăteşte turma întruchipând poporul
Să-ntâmpine, că vine curând aici Păstorul.
E multă-nfiorare, e multă bucurie
O, Doamne Sfinte, pace în lume fă să fie!
Că vin acuma iară şi cei plecaţi de-acasă
Cu drag ca să petreacă în ţara lor frumoasă,
Se întâlnesc cu dragii, părinţii lor iubiţi
Rămaşi la vatră singuri şi trişti, şi părăsiţi.
Dar ce se-aude oare la poarta mea şi-a ta?
E ceata aşteptată venind a colinda,
Frumoasele tradiţii
la noi au rădăcini,
În veci să dăinuiască, sunt pline de lumini!
Se pregăteşte corul în cer şi pe pământ
S-aducă osanale Prea Sfântului Cuvânt.
Să fii plin de iubire cu cei de lângă tine,
Am aşteptat Crăciunul şi, iată, Moşul vine!
Priveşte copilaşii sub brad împodobit,
Descoperind ce daruri frumoase au primit!
Se-aud glasuri de îngeri în cer şi pe pământ
E clipa aşteptată, se naşte Pruncul Sfânt.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (13 decembrie 2023)
Adăugat de Gabriela Gentiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce greu îmi e fără voi...

Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata şi mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a ştiut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Şi am rămas numai cu mama.

De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniştea.

Era-ntr-o vineri, dimineaţa,
Când soţul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranţa,
Iar el va fi de neuitat!

Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le şoptesc numele-n gând...

Mi-e dor de cei răpiţi de moarte,
Şi-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deşi ştiu că-s plecaţi departe,
Oricând eu am să-i port în gând.

Aş vrea să ştiu de le e bine...
Ce n-aş da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!

Spun rugăciuni la întâmplare,
Şi-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"

Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aş dori să-şi vadă fata,
Că-n viaţă, ea s-a descurcat,
Să ştie că nu l-a uitat!

Vă plâng de când m-aţi părăsit,
Şi v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Şi nicicând nu am să vă uit!

Ştiu că ne-om întâlni o dată
Şi-atuncea fericiţi vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliul

Eu port un doliu-n suflet, cât o mare
Cât un ocean, sau şapte... nu mai ştiu
Simt doar un dor imens să vă tot scriu
Şi v-aş aduce scrierile-n zare...

De doliul meu îi pasă numai Celui
Ce m-a zidit, cândva, boţ din pământ
Pe El îl port în inimă şi-n gând
Şi într-o zi, voi duce toate Lui...

În doliul meu sunt amintiri nescrise
Cu doi părinţi, patru bunici plecaţi...
Opt străbunici sub glie şed uitaţi
Cândva, or învia din manuscrise...

De doliu... dor... şi dragoste... durere...
Din apă şi pământ, sânge şi aer
Înveşmântaţi cu firul tors din caier
Stau toţi strămoşii noştri, în tăcere...

Vine Crăciunul... şi Hristosul vine
Încă o dată să ne amintească
Cum noi, cu-a noastră fire pământească,
Îl răstignim, repetitiv, cu Sine...

Şi Îl abandonăm, Singur, pe cruce
Nu-i dăm tovarăşi măcar doi tâlhari
Sau măcar doi înalţi funcţionari
E lumea la o tragică răscruce...

Crăciunul... naşterea din nou... sluţite
Sunt noţiuni, cumva, fără substanţă
Prea "sfântă" şi prea goală ignoranţă
În lumea de morminte văruite...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 Decembrie 2021 (20 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit şi dulcele cuvânt,
Care doar mama ţi-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar şi în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăţi am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuget neîntinat

Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăieşte
E ferice acum de el căci viaţa o primeşte
Cine dar azi se hrăneşte din al Domnului Cuvânt
El trăieşte în lumină şi merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu şi Scriptura o trăieşte
În viaţa lui de aici tot mai mult se curăţeşte
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi şi noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Şi aleargă-n sfinţenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieţii cine-l caută acum
E pe-a vieţii vii cărare şi Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieţii prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viaţă fără pată

Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruinţă căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăţie Tu Isuse să domneşti
Să ne fii stăpân în viaţă — odată să ne primeşti
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ţi slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îţi fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - creaţie sfântă

Azi, în lacrima zorilor, faţa mi-am scăldat.
În parfumul florilor, sufletul mi-am adăpat.
De la soare am primit, lumina în privire.
Cerul sfânt mi-a dăruit, tainică iubire.
Sunt un om fiinţă cultă, între multe câte sunt,
Un om creaţie sfântă, a Domnului pe pământ.
Adânc mă plec şi mulţumesc, creatorului meu sfânt,
Că mi-a dat ca să trăiesc, un timp, pe acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul minunat

Vremea e în fapt de seară
Totul este liniştit,
Doar păstorii cu mioare
Stau şi totu-i neclintit.

Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Aşteaptă să nască odată.

Singuri sunt, vin de departe
Şi abia s-au aşezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.

L-au găsit cu greutate
Fiindcă toţi i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.

Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilaşul său.

Liniştea şi pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.

S-a născut Cel aşteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.

Îngerii, roată au făcut
Şi-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.

Păstorii când au aflat
Grăbiţi au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă

Că atâta de aproape
S-a născut un Prinţ Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.

Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mieluşei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.

Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Şi de îngerii ce-I cântă.

Magii de la răsărit
Conduşi de o stea veneau
Şi cu toţi când L-au văzut
În faşa Lui se-nchinau.

Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.

Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.

Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăţie
Pruncul cel Sfânt a venit.

Cântă Cerul şi Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Şi de ea, toţi au aflat.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre Morminte!

Oameni care au fost şi nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morţi, şi nu-şi mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc şi nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uşi deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câţiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toţi ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple şi să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghiţit mormântul!

poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!