Filosofie

Sunt întrebări care seduc,
Chiar dacă nu o recunoşti;
Ce-ar fi pădurea fără cuc
Şi omenirea fără proşti?

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără speranţă

Pe drumul vieţii dacă dai de proşti,
Cu uşurinţă poţi să-i recunoşti,
Dar, cât te-ai strădui să îi îndrepţi,
N-ai nici o şansă: ei se cred deştepţi.

epigramă de Condruţ O. Păun din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi?

Ce-ar fi cerul fără stele
Doi copaci fără hamac
Ciripit făr' păsărele
Fluturii fără stomac?

Cum ar fi o floricică
Hrană numai pentru-albine
Nepăstrând o părticică
Să ne facă nouă bine?

Ce-ar fi visurile mele
Fără zodia din "Rac"
Şi-o "Fecioară" între ele...??
Ştiu prea bine, mă prefac!

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întrebări

Eu sunt atâtea întrebări
Ce izvorăsc, ce mă întreabă,
Cu tot atâtea permutări,
Cu tot atâtea, nu se leagă.

Sunt semnul "cât" pus la sfârşit,
Pus peste genele tăcute,
Sunt aşteptarea de pe chip
O întrebare, şi-alte multe.

Sunt întrebarea unei nopţi
Şi întrebarea unor frunze,
Sunt zămislirea ce o porţi
La tine-n suflet, lângă suflet.

Sunt întrebarea cea mai grea
Şi întrebarea unei zile,
Când bat din pleoape spun ceva,
Sunt întrebări fără de sunet.

Eu sunt atâtea întrebări
Fără răspunsuri memorate
Şi nu am timp până în zori
Să pun un "cât", un cât la toate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel ce n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea, şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe margini de tăcere

Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gânduri adunate ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minţii încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-şi caută răspuns
pe nesfârşite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
ţesut în umbre negre de cabală.
Priveşti-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilt,
strivit acum pe umbra care piere.

Căci truda ta, ce daruri îţi aduce? –
te-ntrebi adesea, când priviveşti-napoi,
te lupţi din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ţi cruce.
E crucea grea a existenţei tale,
o duci crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâţia proşti ce-ţi stau în cale?
Încerci mai mult, luptându-te din greu,
sperând că poţi să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toţi ce-n viaţă umblă fără rost.

De-a meritat atâta osteneală,
fără izbândă cu atâţia proşti,
nu e deloc o simplă socoteală,
căci proşti au fost şi încă fi-vor proşti!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Predestinat să fie cui
Şi fără cap, el pare şui...
În fond dacă e cui sadea
Şi fără pălărie-i va şedea!
Ba de îndrăznesc e cui ales
Şi mult mai bine îi stă cu fes
Iar dacă n-are cap, orice profan,
Cunoaşte că există şi ciocan.
De bună seamă orice cui
E pus de cineva la locul lui!...

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salata fără tomate

Salata fără de tomate ‒
Coroană fără nestemate,
E ca mâncarea fără sos,
Ca frutul fad, deloc gustos,

Ca munţii fără de brădet,
Pădurea fără păsăret,
Ca nunta fără lăutari,
Ca SUA fără de dolari,

Un curcubeu fără culori,
Ca primăvara fără flori,
Ca florile fără miros,
Ca lucrul ce-i făcut pe dos.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

De când scrie Păunescu
N-am văzut talent mai bun!
Eu sunt unul fără... "escu"
Deci semnez modest, Păun!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da cerşetorului doar bani, iar apoi să pleci, fără să-i recunoşti esenţa. Dacă vrei să-i dai bani, fă-o. Dar nu trece mai departe fără să-i recunoşti esenţa deoarece el nu are nevoie de bani, ci de dragoste ta, de binecuvântarea ta, de recunoaştere din partea ta.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi fost dacă nu te-aş fi-ntâlnit? Dacă n-aş fi numărat şoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranţele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea să zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aş fi alergat cu valizele schimbării într-o dorinţă nebună de a urca împreună în trenul vieţii? Şi oare, dac-aş fi ales un alt drum, tu ai fi încercat să mă opreşti?

Andreea Palasescu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era normal

Când recunoşti, fără de şagă,
Că tu, fiind lipsit de vlagă,
Te-ai căţărat, în patru labe,
Ce-ai fi dorit dacă nu babe?

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aglomeraţii

O jumătate dintr-un întreg,
Chiar dacă,
Cealaltă jumătate este zero...

Vezi bine, eşti sus în balanţă,
Dar ce păcat...
Toate zerourile după virgulă,
Sunt fără valoare,
S-a dus vestea,
Că e mare înghesuială...
Toate zerourile,
Alergând înaintea virgulei,
Până se lovesc de punct.

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu Anul nou

ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la faţă fără întrebări pregătite
şi anul nou nou vine, începe chiar şi fără interviul de rigoare
el face ceea ce ştie mai bine, îşi oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ

şi câte nu aş fi avut să-l întreb (chiar dacă ştiu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, şi nu întotdeauna costă
de pildă l-aş fi întrebat unde se duc toţi cei ce fac mârşăvii
şi când îşi vor plimi plata şi răsplata

apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toţi cei care se cred buricul pământului
dintre degete

cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât şi pe cel nou
acum ştiu că poveştile lor sunt de fapt poveştile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
şi mă retrag mut şi surd. printre alte cuvinte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi filozofi fără demonul filozofiei. Îi recunoşti după ceva precis: filozofează pentru alţii, nu pentru ei. Scriu ca să predea, nu ca să se lămurească. (Părintele celor fără demon: Aristotel.)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tăgadă

De când este omenirea
Şi-au justificat menirea,
Turburelul şi femeia
Au demonstrat că sunt cheia.

epigramă de Constantin Preda din Divertisment de weekend
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!