Zero

Este pulsul ce persistă,
După ce-ai murit de tot,
Dar şi mintea ce există
Într-un cap de idiot.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui idiot

- Mă faci în faţă, pe mine idiot?
Strigă Ion, scrâşnindu–şi dinţii.
- Eu nu te fac, că nu mai pot,
Pe tine te–au făcut deja părinţii.

epigramă de Paul Constantin
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Constantin Păun

Gândurile îmi adun
Si o spun întemeiat:
După cum e înfoiat,
Sigur este un... păun!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa

Când e gerul idiot,
Ouăle, scumpe de tot,
Stau pe masă, lângă praz,
Până crapă de... necaz!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prostia, lucru de mirare,
O vezi la orice idiot;
Da-n România mi se pare,
Că străluceşte sus de tot.

epigramă de Constantin Păun (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

Din Craiova la Piteşti
Poţi să cauţi cât doreşti
Că epigramist mai bun
Nu există ca Păun!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul n-a fost
Şi nu este nefericit
Cât timp există.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să fii nemuritor, trebuie să te naşti abia după ce-ai murit.

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat părintesc

Îşi cheamă fiul John şi-i dă povaţă:
În lumea asta banul este tot -
Un idiot bogat e domn pe viaţă,
Un idiot sărac... e idiot.

epigramă de Pierre Lafont Cheri, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti mintea. Când vezi că tu nu eşti mintea, orice ţi-ar spune mintea, tu nu eşti preocupat de problemele ei. Indiferent dacă are credinţa că eşti Dumnezeu sau că nu eşti Dumnezeu, că are o nevoie sau că nu are o nevoie, este anulat din start. Ce rămâne? Este ceea ce Este. Această Prezenţă este desăvârşită. Simţământul de A FI sau "Eu-Sunt" nu poate să lipsească, el este cel care are grijă de tine, care îţi face inima să bată. EL este aspectul lui Dumnezeu manifestat. Când încerci să-l ajuţi pe "Eu-Sunt" cu mintea, atunci începe să apară întreaga confuzie. Exact asta am spus, că doar "Eu-Sunt" există, restul nu există. În el există totul, în acest "Eu-Sunt" există întreaga iluzie. Pentru că "Eu-Sunt" găzduieşte mintea şi atunci mintea creează întreaga Mahamaya. TU NU EŞTI MINTEA. În faţa Absolutului, chiar şi aceste cuvinte sunt lovite de nulitate.

Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în EL toate veşniciile, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postnupţială

El s-a însurat, în fine,
Şi botezul este gata,
Că au pus un naş, prea bine,
După ce l-a vrut şi... fata!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui europarlamentar pentru România

Românii crezură tot,
Că-i reprezentant de ţară...
După faptele de-afară
Seamănă a... idiot!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor preocupaţi de Păun şi Corbu

Dacă totuşi vă frământă
Poanta este următoarea:
Păsările astea cântă
În rând cu privighetoarea.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice situaţie permanentă, în care nu există aşteptarea schimbării, mintea oricărui om, într-un timp mai lung sau mai scurt, se întoarce la starea sa naturală şi obişnuită de linişte. În prosperitate, după un anume timp, recade în aceeaşi stare;în nenorocire, după o vreme, se ridică iar la acelaşi nivel.

citat din Adam Smith
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulnerabilul,
Zguduit într-un călcâi
Al lui... Achile!

haiku de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunecă sănii
Pe dâra norocului
Ce nu există.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancă în parc –
într-un colţ
o lopăţică uitată

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa şi a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroşit,
Şi vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Şi scos din minţi apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Şi pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc şi-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Mai bine un cocor aş fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce numim "supravieţuire" e doar mintea care continuă sub orice preţ să îşi păstreze corpul. Oamenii aceştia vorbesc despre: "Lumea de apoi sau viaţa de după moarte", de viaţa astrală, de rai, de hyrania loka, de reîncarnare, etc. etc. Atunci de ce ne e frică să murim? Dacă mintea omului e atât de sigură că există reîncarnare şi o viaţă după moarte de ce îi e frică să moară? Dacă mintea e atât de sigură că ea există şi în afara corpului de ce trăieşte frica paralizantă la moartea lui? Ceva nu se leagă, realizaţi asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful castităţii

Drumeţule, sub piatra mată,
Aicea doarme-o biată fată.
Cât a trăit "n-ai fost în stare..."
Şi a murit ca fată mare.

epitaf epigramatic de Constantin Păun din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!