Datorită prieteniei, cei absenţi sunt de faţă, cei care trăiesc în lipsuri cunosc belşugul şi, ceea ce-i mai greu de spus, morţii trăiesc.

Cicero în De amicitia
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc şi-acum

Trăiesc şi-acum o mare dramă!
Cu adevărul faţă-n faţă,
Eu stau ades în câte-o cramă,
Da-i greu să-l scot la suprafaţă.

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl cunosc pe Dumnezeu pentru că-mi cunosc iubirea faţă de oameni şi faţă de tot ce e viu. Ştiu că trăiesc numai pentru că mă iubesc pe mine şi iubesc tot ce e viu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă evreii din Ţara Românească mai trăiesc, trăiesc datorită mareşalului Antonescu.

Ion Antonescu în proces (14 mai 1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la oamenii de succes care sunt gândirea, atitudinea, strategia şi acţiunile pe care le-au întreprins ca să-şi atingă visurile, însă studiază-i şi pe cei săraci care se luptă să supravieţuiască. Cei din urmă îţi pot arăta care este calea sigură spre eşec, care sunt gândurile şi atitudinile care i-au condus spre o viaţă cu lipsuri, neîmplinire, tristeţe şi sărăcie. Atât oamenii de succes cât şi cei care eşuează frecvent în viaţă au un set clar de principii şi idei după care îşi ghidează existenţa. Nu soarta sau destinul au decis cum trăiesc ei, ci modalitatea în care gândesc şi trăiesc. Intuitiv, tu care crezi că sunt caracteristicile oamenilor de succes, respectiv ale celor care se declară învinşi de soartă?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.

trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica vieţii

Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte murind,
Ea murind, trăieşte.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc murind,
Ele murind, trăiesc.
alt fel spus,
Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte ca mine,
Ea moare ca tine.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc ca noi,
Ele mor ca voi.
Toţi trăim murind.
Lumea murind, trăieşte.
În tot ce zările cuprind
Roata vieţii se-nvârteşte.

poezie de Dumitru Delcă (19 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a mă elibera de ceea ce trăiesc, trăiesc.

citat din Antonio Porchia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrtutea este tot ceea ce-i cu adevărat şi în mod constant util fiinţelor din specia umană care trăiesc în societate, viciul este tot ceea ce le e dăunător.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimiştii trăiesc de parc-ar mai avea în faţă câteva secole; pesimiştii trăiesc de parcă fiecare zi ar fi ultima, iar restul lumii trăieşte.... cum poate.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

MUNCA; O PACOSTE

Cunosc multe situaţii
Cu români ce lenevesc
Şi trăiesc din alocaţii
Căci la muncă greu pornesc...

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăiesc, sper.

citat clasic din Cicero
Adăugat de Cristina Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc viaţa în culori

Sunt momente de neuitat,
lucruri inexplicabile
şi oameni incomparabili...
Trăiesc viaţa în culori
cufundată în momentele emoţionale
cu preocupările cotidiene,
ceea ce ne poate face
să ne gândim la trecut
ca la un manual
şi la viitor ca răsplată
a ceea ce a fost bun.
Suntem cu toţii prea reci,
cu o anumită duritate.
Dacă totuşi vrem să vorbim,
să spunem ceea ce simţim
atunci lucrurile ar fi mai bune.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgăduinţă

Când s-a-nferbântat Cerul de mânie,
Mi-a spus c-am să trăiesc nişte ani mai puţini,
Nu o mie.
Dac-am s-ascult de părinţi
Şi-am să fiu bun,
Am să trăiesc ceva mai mult,
Dar... Nu o mie...
Bine,-am s-ascult, mam', am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?

Când s-a aprins Cerul de dragoste,
Mi-a spus c-am să trăiesc mai mult,
Nu o mie,
Dac-am să cred, am s-ascult
Şi-am să fiu bun.
Cred şi-am s-ascult, Doamne, - am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?...
... Sunt de acord, am să fiu bun!

poezie de Mihai Ghidora (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii trăiesc greu şi nu-i poţi acuza că sunt nostalgici. Pentru foarte mulţi, "Să trăim bine!" era mai degrabă un slogan potrivit înainte de '89. Aveau o siguranţă, un minim necesar traiului, chiar dacă erau şi multe lipsuri. Pentru ei, cu toată libertatea dobândita în timp, "Să trăim bine!" e doar o ironie amară.

citat din Andreea Marin (31 mai 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapte care...

Dacă gândesc, trăiesc.
Dacă muncesc, trăiesc.
Dacă iubesc, trăiesc.
Dacă
gândesc,
muncesc,
iubesc,
trăiesc.
Sunt fapte
ce mă definesc.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentele prostiei sunt mobile şi trăiesc cât şi originalul. Adevăratele monumente sunt fixe şi trăiesc o eternitate.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Monumente (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima dragostei împrumută frumuseţi şi graţii obiectului îndrăgit şi face ca cei ce o trăiesc, datorită unei judecăţi tulburate şi strâmbate, să socotească ceea ce iubesc altfel şi mai perfect decât este cu adevărat.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine persoane cunosc forţa acestor neobişnuite porniri ale inimii. Îndeobşte, oamenii sunt supuşi numai la patru sau la cinci tensiuni, în cercul cărora îşi trăiesc viaţa şi la care se reduc toate frământările lor. Luaţi-le iubirea şi ura, plăcerea şi durerea, speranţa şi teama şi ei nu vor mai simţi nimic. Dar firile mai sensibile pot fi mişcate în mii de feluri. S-ar părea că aceşti oameni au mai mult de cinci simţuri, că pot primi idei şi senzaţii care depăşesc marginile obişnuite ale naturii; şi fiindcă au conştiinţa grandorii care-i înalţă deasupra a tot ce-i vulgar, de nimic altceva nu sunt mai mândri. Iată pricina pentru care ei îndură atât de greu dispreţul şi batjocura, iată de ce ruşinea este pentru ei un simţământ din cele mai violente.

citat clasic din romanul Manon Lescaut de Abatele Prevost (1731)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc, deşi mă tem

Cunosc dimensiunile Universului
Cel auster, dar şi blândul pripas
Cunosc culoarea plânsului
Dar şi ea bucuria cea fără de glas.
Cunosc infernul cel de pe redută
Şi agonia aripii ce-i frântă
Cunosc ea dragostea pierdută
Şi farmecul din lumea mută.
Cunosc candoarea fără de culoare
Ce-i amalgam de flori uscate
Cunosc ea vocea fără de paloare
Dar şi asprimea firii neînfricate.
Cunosc absorbţia de lumi ardente
Ce-şi retrăiesc amorul crud
Cunosc ea viaţa cea fără regrete
Dar şi amorul cel pierdut.
Cunosc, deşi mă tem că-i bine
Angoasele de la-nceput de timp
Cunosc el răul ce străbate-n tine
Dar am moneda mea de schimb.
Cunosc ce-i simbol de destine
Ce timpul îl ademeneşte apoi
Cunosc ce este-n tot şi chiar ce vine
El universul are-un vis cu noi.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!