* * *

Să nu stingi lumina,
sincer îţi spun,
mi-e teamă
de întunericul
din gândurile tale...
Lasă-mi
un minut de linişte,
să pot adormi
această durere,
să pot smulge din inimă,
timpul nostru...
Fără să vrem,
mergem înainte.

Înaintea noastră...
e moartea...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad stelele

Le-am privit cu teamă
şi mă rugam să nu cadă
steaua noastră...
Într-un colţ de cer,
atârnată de-o iluzie,
strălucea fără teamă,
dragostea...
"Cad stelele", mi-ai zis,
mângâindu-mi părul...
"E timpul despărţirilor",
ţi-am zis,
fără să privesc înapoi...
Mâinile tale lovesc norii
şi prind, în noapte,
câteva clipe de linişte.
Sufletul meu se stinge
de-atâta singurătate...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,
Să pot zbura, să pot iubi,
Ciudat probabil o să-ţi pară
Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,
S-o văd cum trece fumegând
Şi cum copacii îi îndoaie,
Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,
Mai lasă-mi, dacă vrei şi-o apă
Cu stea de-argint bătută-n frunte,
În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte
Să pot cânta nemărginirea,
Când m-o întreba "mă mai ţii minte?",
Mai lasă-mi inimă iubirea.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu stingi lumina când e supărare în casă; trebuie să stingi mai înainte supărarea şi numai apoi lumina.

citat clasic din Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie. Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul din sufletul meu

se risipeşte târziu precum ceaţa la orele amiezii
e cald
miroase a linişte
imposibilul doarme în mintea mea
timpul nu mai are strălucirea galopului
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
nici o palpare nu mă face să tresar
e rotunjirea fiinţei
de care vorbeau înţelepţii lumii

adevărul e că mă săturasem să car în spate
unelte nefolositoare
să mă opresc la jumătatea drumului
şi să sap până în adâncul fiinţei
după un EL ce mă tot lovea

întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică de întuneric

după melodia „Fear of the dark” a formaţiei Iron Maiden

Când soarele apune, uşor se lasă seara,
Mi-e teamă, mult prea teamă de întuneric
Simt cum Diavolul îşi întinde gheara,
Şi pe mîne mă cuprinde un plâns isteric.

De plec noaptea-n oraş, străzi luminate,
Sunt in siguranţă, totul îmi pare bine
Asta până intru-n pasaj la Universitate
Şi repede din sens opus, Diavolul vine!

E ceva invizibil ce mă strânge de gât
La colţuri de strada, Diavolul asteaptă
Mi-e frică de beznă şi de tot ce-i urat,
Mi-e teamă de ţipăt, mi-e teamă de şoaptă.

Asta până într-o zi, când te-am cunoscut,
Si-amandoi mergem seara, mână în mână
Tu esti Lumina ce pe Diavol l-a omorât,
De-acum înainte aşa să rămână!

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj cu moartea

e o linişte cu miros de sânge
în pădure
doar
în ochii mei şi ai cerului
nicio primejdie
moartea scufundată în legea ei
face prima victimă
întunericul apropie durerea
din lacrima strivită
între pleoape
iese
primul strigăt
apoi tăcere şi iarăşi durere

o durere ce tot creşte şi
tot creşte până la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din volumul de versuri Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece chiar prin mintea noastră. Puterea ta depinde dacă poţi să opreşti timpul pe gândurile tale. Şi să faci din gândurile tale o forţă, cu ajutorul puterii trecerii timpului, imaginată in mintea ta.

aforism de Iustinian Cruceanu (mai 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de toamnă

lasă-mi toamnă strugurii dulci
şi arome de castane coapte
lasă-mi florile în văi şi lunci
nori ruginii se strecoară în şoapte.

lasă-mi toamnă frunzele verzi
în codri ce adăpostesc atâtea basme
te-ai legat de mine ca să nu te pierzi
prin lumea înţesată cu marasme.

lasă-mi toamnă iubirea mireană
visul cu care pot zbura la stele
lasă-mi cântecul viu de soprană
să se cuibărească în gândurile mele.

lasă-mi lumina să mă mai iubească
soarele iubirii în mine să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clocotul unor zile depăşite de lumina farului

şi sunetul viului
scos dintr-o peşteră adâncă
unde obişnuiesc să îmi arunc înfrângerile
ca pe nişte obiecte inventate
între pasăre şi zbor
se aşază naşterea
o bruscare a noului eu
ce trimite înaintea clopotelor
picătura de sânge şi piatra
apoi lemnul făgăduinţelor
pot oare
ca o umbră
să adorm pe iarbă fără să-mi pese
iar lumina farului
să nu-mi descopere niciodată
fuga
vai
în această incertitudine
îmi scald privirea
şi nu am cui să spun
că am învins
teama de a gusta singurătatea orelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrem

În mintea noastră este un întreg sistem,
De vrem, putem atinge luna în pustie,
Fără să avem la îndemână drum, unelte şi maşini,
Noi ne croim un drum spre lună.

De vrem am merge şi în spaţiu,
Prin găuri negre spre infinit pierdute,
Dar mintea noastră, este ancorată,
În planuri grele pământeşti.

De vrem în viitor să mergem,
Şi planuri, noi vom făuri,
Dar mintea noastră este îngreunată,
De un sistem despotic fantezist.

De vrem putem atinge orice-n lume,
De mintea noastră înzestrată ar lăsa,
O viaţă simplă şi cinstită,
Ca să trăim o lume în esenţa sa.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul ştie Lumina din întunericul în care trăieşte, iar noi nu vedem decât întunericul din toată lumina pe care o primim.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcăm din timp...

Muşcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viaţa ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.

Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.

Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.

Nu tragem linii, definiţii,
Nu stăm pe loc ci ne mişcăm,
Nu ne permitem premoniţii,
Fără să vrem spre viitor zburăm.

Nu e timp pentru bilanţuri
Păşim cu timpul înainte,
Nu ne înfăşurăm în lanţuri,
Căci sufletul ne e cuminte.

poezie de Mihai Leonte (9 septembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

hai să învăţăm mai întâi lecţia iubirii

trebuie să nu încurcăm duhurile,
fiind egoişti, nu ne lepădăm de sinele nostru
de egoul nostru trufaş
pentru ca iubirea să poate intra în noi,
egoul trebuie să plece,
dacă intră egoul, iubirea pleacă,
dacă pleacă egoul, intră iubirea,
egoul şi iubirea se exclud reciproc,
tot aşa cum finitul
nu poate să se compare cu infinitul,
tot aşa cum întunericul nu poate fi acolo
unde este lumina iubirii
să ne deschidem spre har,
ca să ne închidem spre fărădelegi
ca să sporim,
hai să învăţăm mai întâi lecţia iubirii
trebuie să reînvăţăm apoi lecţia iertării
ca să nu apună soarele peste mânia noastră
şi răutatea să nu se învechiască
cine ne poate aduce bunăvoire între oameni
dacă nu credinţa şi nădejdea şi iubirea?
să ne iubim cu sufletul unul pe celălalt,
să ne dăruim apoi aripi de vulturi
şi să ne aruncăm în vâltoarea vieţii
să ne primenim gândurile bune
cu gânduri de fericire
încât să plouă cu stropi de fericire asupra noastră
peste lumea noastră de suflete
îmbrăţişate de-a pururi...
dacă vom adormi cu dragostea în suflet,
somnul nostru va fi odihnitor
ca somnul unui copil,
dacă vom gândi atunci când suntem plini de iubire,
gândurile noastre vor fi profunde şi în strălucire.
gândurile care se clădesc prin iubire
vor fi mai luminoase decât razele soarelui
şi mai pătrunzătoare decât săgeţile lui Arjuna.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea vitezei

Să stingi lumina şi să ajungi înaintea ei în pat.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgoleşti de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniştea serii mă vei adormi pe braţul pufos
Şi-mi vei zâmbi în fiecare dimineaţă.
Vei cunoaşte lumina
Şi poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi şi cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Şi vom alina sufletele singure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greşelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neştiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viaţă ghidează;

De vântul ce-n braţe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o şoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătaţi de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găseşte sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunţând să-şi afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând paşi spre viaţa de-apoi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem înainte

Această toamnă timpurie
Cu lanuri în mezalianţe,
E prea bogată-n sărăcie
Şi prea săracă în... speranţe.

epigramă de Ion Romanescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!