Brebenel și Brebenela
Brebenel și Brebenela
de la
care se așteaptă
parte dreaptă
fiecare să își facă,
e o placă
ce o spun din totdeauna,
el îi trage cu "nebuna"
ea din dragoste
nu-l scoate...
pacoste, mii de păcate
ea, rebela
Brebenela, le îndură
când adeseori se-njură...
rea de gură
și de fel
rea de tot pe Brebenel...
încât pot ca să socot
că nu e departe clipa
când se vor desparte
luând fiecare-n parte
ce credeau că le-aparține,
Brebenela mai puține
ce-o găsi prin bătătură...
luă una peste gură
iar ca soție
cât să fie de-o hoție...
față de el, Brebenel
simbol clar al bărbăției
ce luă... darul beției...
Și... nu-i unică sechela
Brebenel și... Brebenela!
poezie de Gheorghe Gurău (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Matrimonială
Știți cum s-a-nsurat
Brebenel cu Nușa?
El a strâns-o-n brațe,
Ea l-a strâns cu ușa.
epigramă de Marian Cioacă (1988)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Motănelul, brebenelul
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Un motănel, brebenel,
În cămașă, copăcel,
A găsit un borcănel,
Închis cu un căpăcel.
S-a uitat atent la el
Și l-a mirosit nițel.
Era galben la culoare...
"Ce-o fi înăuntru, oare?
Miere, lapte, sau smântână,
Sau dulceață cu alună?"
Și umblând el furios
I-a scăpat borcanul jos.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul beției
A luat de tânăr darul
Bând ca să-și verse-amarul
Azi cănd l-a lăsat puterea
Bea, și bea și-și varsă... fierea!
epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Flori de primăvară
Cică s-a-ndrăgostit lulea,
Un ghiocel de-o viorea;
"Spune-mi că vrei să fii a mea!
Dă-mi doar un semn, albastră stea!"
"Dulce și gingaș ghiocel,
Silențios, dalb clopoțel,
Nu pot, căci port amor fidel,
Confratelui tău, brebenel!"
"Dar el, credeam că-i c-o brândușă,
Blândă, firavă, jucăușă,
Doar l-am văzut la ea la ușă,
Nu cumva, te ține pe tușă?"
"Mă faci să râd! Hai, fugi d-aici!
Știu sigur că sunt doar amici,
Că am aflat de la arici
Nu umblă el cu-alte gagici!"
Se pare că așa-i iubirea,
Nefericirea-i e menirea;
La fel e-n toată omenirea:
Pe cin' iubești, caută-aiurea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeți neîmplinite...
Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Și-alege din trasee unul
Își ia și soața pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Și schimbă placă după placă
Soția
Fără să mai tacă...
Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soție
O ia pe drumul dinspre vie
Și-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgostește în prostie
Își lasă soața cu talente
Și pleacă
Fără argumente...
Când n-are omul pic de minte
E inutil să vă mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile și le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soția
Veșnicul taifun!
Când n-are omul ce să facă!...
poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
De Florii
Nu mă doare-n șpiț un gram de ce pot unii să spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,
Poți să fii tu dracu' gol, să-l înjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce îmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;
Cum știm noi "Sfânta Scriptură" alții nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluțe,-afumătură, porcul de Crăciun... e sfânt!
Iar de Paști, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul să îmi taie-apoi lumina,
Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, să te ții, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viață,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpați, o țață,
Margareta, Violeta, verișoare, cucuvele,
Care vin doar cu poșeta, fete mari... așa spun ele!
Plus Hortansa, Liliana, două fine din Pielești,
Ce n-ajung cu damigeana plină pân' la București,
Trandafira, alta soră, de-a lu' văru' Ghiocel,
Aducând, parte din floră, și pe fii-su Brebenel,
Frate-miu, ce,-ntregul an, mort nu îmi deschide ușa,
Mi-l aduce pe golan, pițipoanca lui, Brândușa,
Și, făr' să-l invit măcar, cel mai important din bloc,
Veteran pensionar, să nu uit, nașu' Boboc,
La mine-n sufragerie, an de an ne adunăm,
Cu alai și bucurie, de Florii să celebrăm,
Ȋncepând, tradițional, cum la noi se-obișnuiește,
Cu-o palincă din Ardeal, și, fi'nd dezlegați la pește,
Niște icre, o plachie, păhărel cu păhărel,
Ca orice creștin, bădie, ne aghezmuim nițel!
Până ce prindem curaj, căci apoi treaba-i firească,
Din Ardeal, luăm viraj, Panciu, Odobești, Fetească,
Și-uite-așa ne chefuim, noaptea-ntreagă de Florii,
Ajungând să ne trezim, cum e scris, a treia zi,
Iară când ne spovedim, popa, pe un pol sau doi,
Ne-a iertat, fi'ndcă toți știm, așa-i de Florii la noi,
De-aia-n șpiț durere n-am, ce-ar putea lumea să spună,
Că, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celei care dă din gură ...
Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Ba vrei s-o faci și cu umor
Din vreo circumvoluțiune.
Ești ca un accelerator
Ce-ncet dar sigur ne răpune.
Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Știu că-ți dorești auditor
Pe noi și-ntreaga națiune.
Și crezi, ca orice orator,
In neaoșa vocațiune.
Să dai din gură nu-i ușor...
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluție extremă
Soția-ntruna se plângea:
- De-o viață trage la măsea,
Ca să-l desvăț de băutură,
I-am scos măselele din gură!
epigramă de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
încât să nu se observe,
rudele și cei de departe
ne-au umplut părul cu grâu,
în buzunare, în gură și-n cele mai ascunse dorințe
pun sufletul să-și facă treaba cinstit,
din dreapta soarelui cineva ca pentru final
scoate curcubeul prin nori,
mi-am făcut mare crucea
convins că minciunii nu-i pasă cine o spune...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata dreaptă
Așa-i tot omul pe la noi
Când nimeni nu se mai așteaptă
Ar vrea ca judecata de apoi
Să fie-care judecată dreaptă!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Darul beției
Când bei arar câte-un pahar,
E dar, deci nu-i păcat prea grav,
Dar, când colinzi din bar în bar,
Devine darul chiar nărav.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți!
Priviți hormonii, dându-ne văpaia,
cum saltă-n jur, ca mâțele pe casă,
când fierbințeala necuviincioasă
ne scurmă pielea-n lung, ca ghionoaia
și-n lat, cu toată pofta lipicioasă,
ca musca cea de plajă, la Mamaia -
intrăm, ca-n val, padelu' și pagaia
și cine știe, Doamne, ce-o să iasă...
Ce-o fi o fi, dăm ușile de-o parte,
pereții-s azi de caii verzi goliți,
ferestrele-s deschise peste foarte,
în ciuda orișicăror ipocriți
și chiar de nu-i nimica, de departe
nimica nu vă costă să... Priviți!
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mizulul și noi
Prin Mizil treceau agale
Fiecare-n timpul său;
Unul zis... Caragiale
Și celebrul... Gh. GURĂU!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De ce scoate câinele limba din gură atunci când fuge?
Ca să facă echilibru cu coada.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Și oglinda e gură rănită
și-n fiecare dinte te-arăți,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăți...
Oglinda în mărul ce ești se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge și frige
și după ce trece,
sunt iarbă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipuri
pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare
ele nu se așteaptă să nască
ea nu se așteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - și aici
se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La proces, unul care și-a lovit nevasta peste gură
- Nu, nu vă ascund
Și n-o spun cu ură:
E bună de fund
Dar e rea de gură!
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impotența redării
Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o găzduiți alături zi de zi,
Să nu mai știți părinți și nici copii,
Să nu mai știți c-ați trecut tinerețea?
E straniu, ca-ntr-un gând de masochist,
Dorindu-ți certă exclusivitate
Dar și-a-mpărți-n același timp cu altul, parte,
Ce ai să iubești?... Ești Mefisto și Christ!
De câte ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți dă șansă să expui sublimul,
Să-l vadă o lume-ntreagă... femininul
Când e superlativ și i-ai vrea public locul?!
Cert sunt că ce-i frumos este simbol mândriei,
Căci e-un mister, plăcutul nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemănează caracterului, moralei, datoriei!
Natura însăși se desparte greu
De frumusețe, veșnica sa parte
Și de un timp naște tot mai frumos, decât dă moarte...
Și-s parte a naturii-n fond... Iubesc frumos mereu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interviu
Scoate mă' prunele din gură
Nu vezi că ți se ia un interviu?
Toată țara suferă și-ndură
Că nu-nțelege ce spui tu pe viu!
Ce dihonii, bazaconii
Îți încurcă iar limbajul?
Dacă se rup pantalonii,
Compromitem reportajul
Ce-oi fi căutând tu-n for?
Nu mai da din mâini cu nu prinzi pește
În locul tău un cartofor
Vorbea mai bine românește
Ce știi tu despre mălură
Pe care semenii nu-l știu?
Scoate mă' prunele din gură
Nu vezi că ți se ia un interviu?!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!