Nistor: Și că tot veni vorba despre body-guarzi, ia ziceți, cum sunt ai voștri, doar ați "primit" fiecare câte doi?!
Alex: Păi, spune tu primul, dacă tot ești curios; ai tăi cum sunt? Doar ai "primit" și tu...
Nistor: Pe lângă mine, evident, mult prea micuți. Scunzi, adică...
Alex: Pe lângă tine, evident; și Everestul e mult prea micuț!
Nistor: Ia mai taci, mă! Oricum, m-am împrietenit cu ei. Le-am oferit bomboane, gume de mestecat, biscuiți, ciocolate...
Alex: Era normal... Ce altceva puteai tu oferi?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nistor: Și că tot veni vorba despre body-guarzi, ia ziceți, cum sunt ai voștri, doar ați "primit" fiecare câte doi?!
Alex: Păi, spune tu primul, dacă tot ești curios; ai tăi cum sunt? Doar ai primit și tu, tot doi...
Nistor: Pe lângă mine, evident, mult prea micuți. Scunzi, adică...
Alex: Pe lângă tine, evident; și Everestul e mult prea micuț.
Nistor: Ia mai taci, mă! Oricum, m-am împrietenit cu ei. Le-am oferit bomboane, gume de mestecat, biscuiți, ciocolate...
Alex: Era normal. Ce altceva puteai tu oferi?
Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiți să-mi dai și mie câteva bomboane, biscuiți, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu și gume de mestecat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiți să-mi dai și mie câteva bomboane, biscuiți, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu și gume de mestecat.
Nistor: De ce, șefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ți fac concurență.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademenești pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îți cer... Și nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, șefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Și-ți cer ție dulciuri, pentru că știu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr și nu-i vorba că n-aș avea cu ce, dar n-aș prea vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, șefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar așa de mult. Și o să-mi dai sau nu ce ți-am cerut?
Nistor: Îți dau, șefu', ce naiba?! Deși după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aș, șefu'; de unde inepuizabil?! Aș vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine în misiune, vreo 13 sau 15 ani de acum încolo?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: 13... Număr cu ghinion! Vă spun eu, ceva rău tot o să se întâmple, doar e vorba despre 13 ani.
Nistor: Aș... Alex, fii serios! Și mai lasă superstițiile! N-o să se întâmple absolut nimic rău. Poți fi sigur de asta! Îți garantez.
Alex: Pariezi cu mine? Ai curaj?
Nistor: Sigur că am! Pariez, pe una dintre cele mai bune prăjituri, la întoarcere.
Alex: Fie... Ai să pierzi. Îmi vei da prăjitura.
Nistor: Vom trăi și vom vedea...
Alex: Fii atent, n-o să mă poți trage pe sfoară; va trebui să-mi dai prăjitura, doar am martori care au auzit totul, deci știu în ce constă pariul nostru.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: De ce, șefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ți fac concurență.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademenești pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îți cer... Și nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, șefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Și-ți cer ție dulciuri, pentru că știu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr și nu-i vorba că n-aș avea cu ce, dar n-aș vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, șefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar așa de mult. Și o să-mi dai sau nu ce ți-am cerut?
Nistor: Îți dau, șefu', ce naiba?! Deși după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aș, șefu'; de unde inepuizabil?! Aș vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine vreo 15 ani de acum încolo?
Alex: La cât bagă-n el, dacă ar fi "Pacifis" toată făcută doar din dulciuri, ar consuma-o într-o lună.
Nistor: Nu zău, mă?! Cum le știi tu pe toate...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează așa...
Nistor: Vai, șefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnișoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne amețisei. Ți-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ți bagi nasul în fișele mele? Vezi-ți de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit și tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd și eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i așa?
Alex: Brunetă, ochi albaștri... Extra! Dar eu n-aș vrea s-o știu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aș; la treabă! N-avem prea mult timp.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Mersi, mă, nărodule! Și tu?
Nistor: Eh, lasă, n-o să mor; mă descurc... Cum bine zice șefu', o să supraviețuiesc. Altfel cum?!
Alex: O să-ți fie cam greu, între noi toți.
Nistor: Păi, sigur, normal; deja începe să-mi fie cam greu, foarte greu... Hai, mă, nu-mi purta mie de grijă! Vezi-ți de doctorița ta! E marfă!
Alex: Chiar crezi?
Nistor: Sigur, mă, ce naiba?! E super! Ți-am zis încă dinainte de a fi plecat de pe Terra: N-are nici un cusur; decât pe acela că e doctoriță și e cam exigentă, dar, probabil, doar ca medic, nu și altfel, în viața particulară, de zi cu zi.
Alex: Da, mă, exact asta am descoperit și eu de curând la ea.
Nistor: Zău?! Ce să mai, sincer, mă bucur! Oricum, nu era și nici nu e de nasul meu. Știi doar; ți-am dat drum liber spre ea încă de atunci, dinainte de plecarea în misiune. Da' n-ai profitat până acu' de faptul că m-am dat la o parte din calea ta.
Alex: Deh, mă... Asta e!
Nistor: Sigur, asta e... Încă o dată, felicitări! Sincer, Alex, mă bucur pentru tine; pentru voi doi.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Ce naiba faci, măi, trădătorule?
Alex: Trădător?! Eu?! Ce-ai, mă, ești căzut în cap?
Nistor: Deloc. Da' tu mă trădezi.
Alex: Eu?! Pe tine? Cum?
Nistor: Păi, gata, părăsești "Clubul Burlacilor"? Ce naiba, mă lași singur? Mă abandonezi și te aliezi cu "inamicul"? Trădător notoriu ce ești!
Alex: Ah, asta era... Deh, mă, ce-ai vrea? Trebuie să mă înțelegi, ce naiba? Am și eu o vârstă, cred, respectabilă, era cazul să fac și pasul ăsta, în cele din urmă. Nu se putea altfel.
Nistor: Vârstă respectabilă, pe naiba! Baliverne! Ce mă iei pe mine cu texte d-astea răsuflate? Motivații, mă... Pretexte! Trădătorule!
Alex: Da' ce tot spui că rămâi singur? Ești orb?! Mai sunt Luci și Mihai, tot ca tine. Tot burlaci și ei.
Nistor: Ah, șefu'... Și campionu'... Deocamdată, da, mai sunt. Cine știe până când? Probabil nu pentru prea mult timp. O să treacă și ei de partea ta. Și atunci tot doar eu o să rămân singurul altfel decât voi, ceilalți. De parcă nu-mi era de ajuns că mă deosebeam deja, datorită înălțimii, acum se mai adaugă și chestia asta; rămân singurul ciudat, etichetat... "Necăsătorit". Altfel decât voi...
Alex: Păi, ce naiba mai aștepți?
Nistor: Ce-ai, mă?! Ești nărod? Cu cine?
Alex: Eh, asta-i problema ta... Ce vrei să-ți fac?
Nistor: Nimic; ce să-mi faci? Auzi la el... Asta-i situația! Lasă, mă descurc eu. Îmi rămân... dulciurile. Și geogra'... E ceva. Mișto, nu? Interesant!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Ești prea indulgent, șefule! Dac-aș fi în locul tău, nu i-aș permite nici ei, nici altcuiva să-mi vorbească astfel. N-aș îngădui una ca asta!
Lucian: Numai că eu nu sunt Nistor, iar tu nu ești Lucian, așa că las-o baltă; n-ai cum să te compari cu mine, nici eu cu tine. Iar în privința indulgenței mele, Nis, că tot veni vorba despre asta, nu crezi că și cu tine sunt cam prea indulgent, de foarte multe ori, nu doar cu Lia?
Nistor: Ba da, șefule, așa este, ai dreptate; și cu mine.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Deci, nu va fi nevoie să-ți spunem "domnule comandant" sau altceva de genul ăsta?
Lucian: Poftim?! Nu, absolut deloc, evident. Nici gând! Vreau să-mi spuneți în continuare pe nume, simplu, Lucian, sau dacă vreți, mai pe scurt, Luci; ar fi preferabil... Doar dacă nu vi s-ar părea mai convenabil să ne adresăm unul altuia cu formule de genul: "domnișoară doctor Stejăran", "domnișoară consilier Stancu", "domnule..." nu știu cum i-am putea spune șefului securității, Mihai...
Stela: Ah, nu, ar fi ridicol să ne vorbim astfel unul altuia timp de 13 ani.
Alex: Sigur; ce-ar fi cu atâtea formalități inutile? Și apoi, cum i-am putea spune lui Nis? "Domnule Kilometru"? Sau "Domnule Lungan"?
Nistor: Ce tot ai cu înălțimea mea?
Alex: Eu nimic, mă; ea-i prea mare.
Nistor: Și dacă tot veni vorba de înălțime, cum i-am spune acestei domnișoare, care-i mult prea scunduță; "domnișoara Piticanie" sau "Piticot", ori "Pigmela"? I s-ar potrivi! În cazul ei, nici nu poate fi vorba de înălțime...
Maria: Ce-ai zis, măi?! Ia mai taci! Și ia vezi, ai grijă pe cine numești tu "Piticanie", "Piticot" sau "Pigmela"!
Nistor: Oho, păzea... Se supără "Piticot"... Ce-i, pigmelo, vrei să te pui cu mine?!
Lucian: De ajuns! V-am spus clar că nu vreau certuri și voi deja ați și început.
Maria: Nu ne certam deloc.
Lucian: Sper.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Adică, șefu' sigur merită, dar de ce un dalmațian?
Lia: De ce nu un dalmațian? Nu știu, mi se pare un cățel adorabil, tare simpatic, jucăuș și destul de loial. În plus, am stat de vorbă cu Luci și am aflat că îi plac câinii. A avut unul pe Terra.
Nistor: Acela nu era un dalmațian.
Lia: Știu. Pe Nero l-am văzut, era un câine negru, maidanez, pe care Luci l-a luat de pe stradă și l-a adus acasă. Era foarte atașat de el.
Stela: Ca să vezi, nu-ți pierzi timpul degeaba.
Nistor: Așa-i! Văd că șeful ți-a spus multe lucruri.
Alex: Un moment... L-ai văzut?! Pe Nero? Adică... Ai fost la Luci acasă?
Lia: Da. O dată sau de două ori. Erau și bunicii lui atunci. Și l-am văzut pe Nero. Cât și pe Rikky, blondo! Adorabil papagal!
Maria: Ah, Rikky, poznașul meu...
Nistor: Deci, vorbești des cu șefu', despre multe chestii...
Lia: Da, Nis, îmi spune, destule, chiar și despre tine...
Nistor: Despre mine...?! Ce ți-ar putea spune ție șefu' despre mine?
Lia: Că-i ești unul dintre cei mai buni prieten pe care l-a avut vreodată, desigur; încă din copilărie. Tu și Alex, bineînțeles.
Alex: Hmm... Adică... Stai puțin! Și despre mine ți-a vorbit Luci?
Lia: Da, normal, Alex; și despre tine! Cum altfel?! Dar nu vă îngrijorați degeaba, nu mi-a spus nimic rău despre voi doi!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă așteptați să vă însoțesc. Mergeți voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Și tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, șefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar ești cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Șefa, am mai spus și repet: Am intrat doar pentru că tu și șeful erați blocați acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aș căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby și Felix. Și ei au nevoie de ajutorul nostru; poate și de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboți; țin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine și singuri. Mai ales, fără mine!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Și cum se numesc roboțeii tăi, băiețaș?
Mihai: Pe unul îl cheamă Robby, iar celuilalt i-am spus Felix M-51, preciză Mihai.
Alex: Bine, flăcăule. Poate că Robby și Felix M... Oricum i-ai mai zis, vor fi roboții noștri în misiune.
Nistor: Dacă el va fi informaticianul nostru.
Alex: Dacă-l vor lăsa părinții...
Lucian: Nu fiți răutăcioși! Vom lua oricum acei doi roboți în misiune, indiferent dacă părinții lui Mihai îl vor lăsa sau nu pe el...
Nistor: Dar, șefu'...
Lucian: Taci, Nis! E clar: Roboții noștri vor fi Robby și Felix M...
Mihai: Felix M-51.
Lucian: Întocmai așa.
Nistor: De ce "M-51"?
Mihai: Din anumite considerente, pe care nu le pot explica acum.
Nistor: "M-51"... Oare ce înseamnă asta?!
Lucian: Lasă-l, Nis! Nu cred că te interesează atât de mult ce semnifică "M-51", deci, nu-l mai cicăli.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ia te uită, au sosit Pieile Roșii... Ce-ai pățit, Luci?
Lucian: Te rog, Alex... Încearcă să fii serios!
Nistor: Sorcova vesela... Sorcova vesela...
Lucian: Taci, măi, Nis!
Nistor: Păi, zău, șefu', așa arăți: întocmai ca o sorcovă.
Lucian: Nis, nici un cuvânt în plus! Nu mai comenta!
Nistor: Gata, șefu'! Am tăcut...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Dom' profesor, iar ați întârziat...
Eugen: Știu.
Alex: Ați avut cumva probleme cu reporterii? Vă trebuie cumva câțiva body-guarzi? Vă împrumutăm noi cu plăcere.
Eugen: Nu, n-am avut nici un fel de probleme, cu nimeni; doar cu domnul director... Adică, de fapt, cu Traian; să nu cumva să mă spuneți că i-am zis altfel! Iar cu el am avut doar de pus la punct unele amănunte, legate, în principal, de misiunea voastră, deci, n-am nevoie de body-guarzi; tot vouă vă sunt mai de folos.
Alex: Noi ne-am lipsi cu drag de ei.
Eugen: O să vă lipsiți; după 27 iunie.
Nistor: Mai e mult până atunci. Da' nu contează... Astăzi ce trebuie să facem; care e programul?
Eugen: Păi, să vedem... Încă n-am stabilit nimic concret pentru voi. De fapt, ia spuneți ce-ați făcut ieri, după plecarea mea?
Nistor: Bairam, dom' profesor; ce altceva?!
Eugen: Măi, fii serios!
Nistor: Bine... De fapt, am vizitat o mică parte din navă, dom' profesor. Și le-am mai explicat câte ceva noilor noștri colegi.
Eugen: Așa mai merge. Foarte bine. Presupun că n-ați terminat cu întreaga navă.
Lucian: Nu, dom' profesor, n-am fi avut când.
Eugen: Atunci, cred că vă puteți continua această activitate. Și pentru asta, chiar n-aveți nevoie de mine, deci, vă pot lăsa din nou singuri; vă descurcați voi. Dacă reușesc, am să trec pe aici mai pe seară, dacă nu, ne vedem tocmai luni de dimineață, la 8.00.
Nistor: Dom' profesor, prea ne lăsați de capul nostru...
Eugen: Asta-i și ideea; trebuie să vă obișnuiți împreună, pentru că după 27 iunie chiar veți rămâne singuri.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunganului i se părea inutil și total nepotrivit ca el să beneficieze de gardă personală de corp; nu că în caz de necesitate s-ar putea apăra singur habar n-avea dar cine ar fi fost oare atât de tâmpit încât, după ce l-ar fi văzut, l-ar mai fi și atacat? Măsurându-l cu privirile, la fel li se păru și celor doi body-guarzi trimiși să-l protejeze, adică inutil; erau mult prea mititei pe lângă geograf, acesta îi privea de sus, de la "înălțime". Ridicând însă din umeri a nedumerire, Nistor acceptă protecția celor doi, fără a protesta și dorind să pară amabil, se prezentă. Astfel se alese și lunganul cu doi body-guarzi, cărora le oferi prietenos bomboane de ciocolată și gume de mestecat de diverse arome.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai și Nistor intrară în camera informaticianului, pentru a vedea cum e cu geografia. Geografia o știință plăcută, mult mai ușoară decât matematica, sau poate că nu... Totuși, Mihai avu ocazia să constate că nu era chiar atât de ușoară cum părea, chiar dacă nu trebuia să rezolve probleme și exerciții complicate; erau însă atât de multe amănunte de reținut... Bineînțeles, Nistor, ca un bun geograf, nu le încurca deloc. Pe lângă o lecție de geografie, Mihai avu parte și de bomboane, biscuiți, ciocolate, alte dulciuri pe care Nistor i le oferi... Oricărui elev i-ar plăcea un asemenea profesor, de la care să primească nu doar explicații, ci și dulciuri; interesant! Mihai îl găsi pe geograf un tip destul de amuzant; lunganului îi plăcea să glumească, până una alta, chiar și de înălțimea lui. Nistor îi cunoscu pe Pedro și pe cei doi roboți pe care-i vor lua la bordul navei albastre, dacă vor mai pleca în misiune. "Simpatici roboți; și eficienți, sper..." se gândi geograful.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Deh, mă... Nu știu ce să-ți zic.
Nistor: Zi-mi doar că rămânem în continuare prieteni; atât. Chestia asta n-o să se schimbe, nu? Rămâne valabilă, în picioare?
Alex: Ce-ai, mă? Ce și de ce să se schimbe între noi? Bineînțeles că rămânem prieteni, pentru totdeauna! Doar nu-ți închipui cumva că Stela mi-ar putea interzice să vorbesc cu tine?!
Nistor: Știu și eu... Și dacă ți-ar interzice totuși, i-ai da ascultare?
Alex: Bă, tu ești căzut în cap rău de tot, ce dracu'?! Sau ce-ai?! Evident, nici n-ar putea să-mi interzică așa ceva! Știe că tu și Luci sunteți pentru mine... Mă rog, ceva mai special; ne leagă o prietenie trainică, veche, ce nu poate fi destrămată niciodată, de nimeni, nici chiar de ea. Așa că nu-mi mai veni cu prostii de genul ăsta. Clar, nu?!
Nistor: Eh, așa mai merge. Da' tu... Zău, mă... Nu pricep deloc; cu doctorița noastră... Ce ți-a venit așa, deodată? Ai înnebunit brusc? Stai, să-mi amintesc... Cum ziceai înainte de a fi plecat de pe Terra? Parcă spuneai ceva de genul că nu te-ai încurca deloc cu doctorițe sau psihiatrii, mai ales că Stela avea mereu ceva împotriva ta. Ce s-a întâmplat acum cu Alex de atunci, negativistul? Unde a dispărut?
Alex: Ce vrei, mă, se mai schimbă omu'...
Nistor: S-o schimba, mă, nu zic nu, da' nici chiar așa, brusc, ca tine și în asemenea hal, la 180 de grade...
Alex: Păi, părerea mea de atunci a rămas undeva, departe, în urmă, în trecut; alta i-a luat locul acum. Ce-ai vrea? Să mă mai împotrivesc? Nu mai pot, mă! M-a prins deja în mrejele ei, iremediabil și ireversibil; m-am îndrăgostit de ea, tocmai de ea, doctorița noastră! Am căzut în capcană; nu mai pot ieși, ori da înapoi.
Nistor: Ai căzut, ca fraieru'...: Oricum, felicitări, mă! Sincer. Sper să fii fericit alături de doctorița ta, doar pe ea ai ales-o; probabil o meriți... Nu, zău, serios acum, chiar mă bucur pentru voi, ce naiba?! Ce prieten ți-aș mai fi dacă aș gândi altfel? Casă de piatră, mă!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Trădătoare blondă! Doar ce l-ai asigurat pe șefu' de sprijinul tău necondiționat și ai și dat fuga în tabăra opusă, să te aliezi cu reclamanta!
Maria: Vrei să taci, cap sec?!
Nistor: Vrei cumva să spui că n-ar fi așa?
Maria: Evident, zevzecule! Dacă sunt de partea lui Luci, nu înseamnă că Lia mi-ar fi dușman. Întâmplător, îmi place de ea, ca persoană și o consider prietena mea; ceea ce nu poate fi valabil și-n cazul tău.
Nistor: Asta s-o crezi tu; nu se poate să te pui bine cu ambele părți!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stela, am ajuns în dreptul rezervei mele. Aș putea intra acum, aici, la mine și...
Stela: Nu, nici să nu te gândești!
Lucian: Ascultă-mă, chiar am nevoie să dorm, sunt mult prea obosit.
Stela: Nu! Haide! Acum! Mișcă-te!
Lucian: Nu!
Stela: Ce-ai spus?
Lucian: Nu pot, doctore. Nu pot să merg mai departe. Nu pot; mi-e rău...
Stela: Cum adică, nu poți?!
Lucian: Stela, mi-e rău... Acum nu e oboseală; mi-e rău, foarte rău...
Stela: Ce tot spui, frumosule?! Luci! Cum? A leșinat... Ce înseamnă și asta?! Nis, Alex, Mihai! Veniți repede!
Mihai: Ce este?
Alex: Ce s-a întâmplat?
Stela: Nu știu. Pur și simplu a leșinat, dintr-o dată! Ajutați-mă să-l ducem în cabinetul medical. E destul de greu, ca să-l țin singură.
Nistor: Dar, ce-a pățit șefu'? Ce are?
Stela: Nis, ai cumva impresia că aș fi medium?
Nistor: Normal, nu... Dar ești medic.
Stela: Întocmai, medic... De aceea îl ducem în cabinetul medical, să aflu, după analize și consultație, ce are, pentru că nu pot ști dinainte. Eu nu umblu cu ghicitul!
Nistor: Ah, da... Ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefu', hai să petrecem! Acum e ocazia.
Lucian: Bine. Dacă și ceilalți sunt de acord, de ce nu? Putem petrece împreună, pentru prima oară.
Mihai: Unde?
Alex: Aici, cel mai bine.
Nistor: Desigur; comandăm fiecare câte ceva și rămânem la bordul navei.
Maria: De altfel, în oraș n-ar fi deloc interesant, cu o ceată de body-guarzi după noi, ca o umbră.
Lia: Da, aici ar fi cel mai convenabil.
Lucian: Atunci, rămânem aici, în navă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!