
Și ce fericiți sunt copiii să se joace, să zburde, să alerge, să urce, să coboare, să se cațere, să bată mingea, clincea, popicul, etc.!
Ori, la scris, la citit, la memorat, trebuie să stea lipiți de scaun. Un supliciu... Ați uitat, vârstnicilor, nu-i așa?!
Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Dilemă: Copiii
În casa mea, la catul ultim
Și din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere și pe balcon.
Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.
Dar când îmi e viața mai dragă,
Behăituri și nechezări,
Cu mari stridențe se propagă
Peste al tihnei așezări.
Nu e o turmă jos la târlă
Și nici cumva o herghelie,
În țarcul căror câinii urlă
A pagubă și sărăcie.
Sunt copii, băieți și fete,
Parcă ar fi prin răstoace,
Se-nțeapă și se trag de plete,
Că așa știu ei să se joace.
Iar când nu-i mai încape locul
Anume făcut pentru joacă,
Găsesc neîntârziat mijlocul
Să se arate tari de moacă.
Se hârjonesc în hol, pe scară,
Mai dau atacul la scrisori
Și fac ce fac ca să dispară
Câte un bec sau vas cu flori.
Se urcă ziua pe terase
Să facă plajă, să alerge,
Formează ciurde zgomotoase,
Pentru că văd că le merge.
Mijloacele de joc le strică
Și devastează Spațiul Verde,
N-au nici rușine și nici frică,
Deoarece nimeni nu-i vede.
Se pune serios problema
Să știe și ei o măsură,
Însă apare și dilema,
Prin EDUCARE sau DRESURĂ.
Copiii sunt urmașii noștri,
Copiii ne conservă spița,
Să nu-i lăsăm să pară monștri,
Să-și facă de rușine vița.
Copiii să devină fala
Civilizației moderne,
Familia, civismul, școala,
Să aibă temelii eterne.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii nu știu că trebuie să fie fericiți; și sunt.
Maturii știu că trebuie să fie fericiți; și nu sunt.
Cum se explică asta?
Copiii nu idealizează viața, ci o trăiesc emotiv în fiecare clipă, așa cum este ea. Maturii își creează idealuri, pe care nu le pot atinge, și suferă, oricât ar avea.
Noi, cei mari, avem ce învăța de la cei mici...
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună

Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinții celor doi copii puseseră fiecare în streașină câte o cutie mare de lemn umplută cu pământ și sădiseră legume și verdețuri de care aveau nevoie la gătit și mai sădiseră și câte un trandafir; era câte unul în fiecare cutie și înflorea frumos. Pe urmă, ce s-au gândit ei, să puie cutiile de-a curmezișul peste streașină, așa că acuma aproape că ajungeau de la o fereastră la cealaltă și erau ca două straturi. Păstăile de mazăre atârnau peste marginile cutiilor și trandafirii își întindeau crengile pe deasupra și se împreunau făcând o boltă de flori și frunze. Cum cutiile erau foarte înalte și copiii știau că nu trebuie să se urce pe ele, aveau voie câteodată să se coboare pe fereastră și să stea pe scăunele între cutii, la umbra trandafirilor, și să se joace.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericiți cei îl au pe Bunul Dumnezeu și Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiți cei iubesc natura.
Fericiți cei ce iubesc lumina.
Fericiți cei ce te îndruma spre înțelepciune.
Fericiți cei ce te fac sa conștientizezi adevărul.
Fericiți cei ce iubesc florile.
Fericiți cei ce iubesc animalele.
Fericiți cei ce iubesc cerul.
Fericiți cei ce iubesc iarba.
Fericiți cei ce iubesc soarele.
Fericiți cei ce își iubesc familia.
Fericiți cei ce își iubesc copiii.
Fericiți cei ce iubesc muzica.
Fericiți cei ce iubesc arta.
Fericiți cei ce iubesc literatura.
Fericiți cei ce iubesc înțelepciunea.
Fericiți cei ce iubesc viața.
Fericiți ce ce iubesc universul.
Fericiți cei ce iubesc planetele și stelele.
Fericiți cei ce își iubesc aproapele.
Fericiți cei ce iubesc detaliile.
Fericiți cei ce caută infinitul.
Fericiți cei ce caută absolutul.
Fericiți cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiți cei ce caută sensul vieții.
Cînepă Ștefan în Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
De când îl știu, îl știu titan
Și îl ador pe Eminescu,
Dar nu sunt eminescian,
În tot ce-am scris sunt pur Ionescu.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care va învăța să zboare într-o bună zi, mai întâi trebuie să învețe cum să se ridice și să meargă și să alerge și să se cațere și să danseze; nu poate învăța din zbor cum să zboare.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.

* * *
Toți comuniștii de rasă
Au avut ca oropsiți
Originea sănătoasă
Adică... săraci lipiți.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am trimis gândul
Ieri am chemat vântul
și i-am dat ordin să zburde.
Să cutreiere pământul
și aiurea, și oriunde.
Mi-am trimis apoi și gândul
către cele patru zări,
Să se joace, precum vântul,
cu frunzele pe cărări.
Să alerge ziua-întreagă,
să-mi aducă iute vești,
De la tine, fată dragă,
să știu de mă mai iubești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doleanță
Să te ferească Domnul pân' la moarte
De cel ce n-a citit măcar o carte,
Dar și mai mult, în cercurile culte,
De cel ce n-a citit și-a scris mai multe...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arșița
Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite,
Apa morții-n valuri saltă
Peste zările-nroșite.
Miriștea înfierbântată
Arde-n pâlpâiri mocnite,
Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite.
Ceru-i gol, opal, fierbinte,
Niciun nor nu se arată,
Țipă-n câmpuri pârjolite
Prigoria însetată,
Vântul a uitat să bată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și Diavolul să cadă în hău.
Oamenii pe Golgota să nu se mai urce
Și să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și să fie iarăși printre noi.
Și să nu mai văd pe la răscruce.
Oameni săraci și înpovărați de nevoi.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce.
Și să nu-l mai plângem în zadar,
Căci el s-a răstignit pentru noi odată
Și de-ar trebui, s-ar răstigni iar.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Ca de păcate să ne izbăvească.
Să fim curați ca îngerii,
Ca Dumnezeu cu adevărat să ne iubească!
poezie de Vladimir Potlog (18 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea (vârstnicilor)
Așa precum de mult se știe
Transmite multă energie,
Dar cum se-ntâmplă asta oare
Când niciunul din doi n-o are?!
epigramă de Mircea Micle (27 februarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Soldul ultimei balanțe
În loc să urce, scade;
Ca fost ministru de finanțe,
El vede numai miliarde.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Din toate câte eu am zis
Și mai ales din ce am scris
Așa nonagenar cum sunt
Nu retractez nici un cuvânt.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că trebuie să promovăm ideea că cine iubește mult trebuie să te bată.
citat din Mădălin Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihia tinereții
Școala trebuie să urce
școala nu-i cenușăreasă
odihnească-se pe cruce
doar cine nu stă acasă
Școala nu-i cenușăreasă
să dea doar cu mătura
ea este cea mai aleasă
să ne poată antrena
Să dăm noi cu mătura
odihnească-se pe cruce
cei ce nu știu măsura
școala trebuie să(-i) urce
Școala nu-i cenușăreasă
să vă-mpingă de acasă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
- horă
- Dans rotit cu zel
În ii și cojoace;
Cine intră-n el,
Trebuie să joace.
Hora
definiție epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ai uitat...
cum ai uitat plopii
visători pe dealuri,
cum ai uitat marea
cu apele-n valuri,
cum ai uitat buza
ce te săruta,
cum ai uitat totul
tu, iubita mea?...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist
Din catrenul înnegrit
Scris demult pe piatra arsă,
Totul poate fi citit,
Numai poanta e cam ștearsă...
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!