Orientare profesională
Sunt meserii înfloritoare
Și-n timpul iernii pe răcoare:
Auto-tinichigeria,
Iar în spital ortopedia.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Contrarii
Să spunem faptelor pe nume-
Mai este paradox în lume:
Nu se fumează în local,
Dar se fumează în spital!
epigramă de Ștefan Marinescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un animal în timpul iernii
Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine doctor în meserii mici, decât felcer în meserii alese.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurgia
Chirurgia, eu susțin,
În prezent și-n perspectivă
Este un amestec fin
De grandoare și colivă.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- chirurgie
- Chirurgia, eu susțin,
În prezent și-n perspectivă
Este un amestec fin
De grandoare și colivă.
Chirurgia
definiție epigramatică de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescenta
- Ar fi timpul, fata mea,
Să vorbim ce-i dragostea.
- Vremea e, de bună seamă.
Cam ce-ai vrea să afli, mamă?
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E timpul iernii să revină...
e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut
să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiți
se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns
e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând
e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheață,
ciulinii înfloresc fulgite flori
pădurea iarăși se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea
e timpul iernii să revină
și toamna tremura de frig,
sub streșini păsări se adună,
pe jos e alb ca țipirig
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Act umanitar
L-am dus pe copil la spital,
Șofer sunt demult pe-ambulanță,
Și-n plus, sunt un sentimental...
Vă jur, onorată instanță.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, N-aș sta în spital o oră, dacă n-aș avea o soră (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea-i la spital
Doctorii sunt bravi,
Internări sunt dese:
Unii sunt bolnavi,
Restul? Au... procese.
epigramă de Ion Bratu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sondajul opiniei publice
- Vorbește, omule! Ce taci?!
Ai libertate-n tot ce faci?
Răspunse insul fâstâcit:
- Nu, doamnă... Sunt căsătorit!
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Câteodată soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii. Cine știe cu siguranță că acel copac va înverzi și va înflori după trecerea iernii, dar sperăm din toată inima... simțim.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici doar tăcerea vorbește
eu zac pe un pat bolnav de spital
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea a plâns și s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavul
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbește
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masa
Tablă pe patru picioare
La plural numite mese;
Ajută la avansare
Dacă sunt bune și dese.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatică
Sunt mulți acei ce zi de zi
Conjugă viața cu "a fi";
Iar alții, strângători sadea
Cunosc doar verbul "a avea".
epigramă de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui invitat la Conferința femeilor
Își susține teoria,
Îmboldit de toți hormonii:
Sunt femei... jos pălăria
Și femei... jos pantalonii!
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosma Răcoare
Noapte fluidă a tinereților
Cosma Răcoare saltă în șa
Sperie-n goană somnul ereților
Cosma Răcoare. inima mea.
Negre răchitile-ncearcă să zboare
Ca noaptea asta ce va zbura
După fierbintea, aprinsa vâltoare
Cosma Răcoare, inima mea.
Doamna-l așteaptă-n iatac cu hangerul
Pieptu-i e greu și privirea i-e grea
Trece prin pâcle, sfâșie cerul
Cosma Răcoare, inima mea.
Spune năframo, spune oglindo,
Tropotu-i aspru când va-nceta
Caută dragostea, nebănuind-o
Cosma Răcoare, inima mea.
Iată-l ajunge, zăvoarele-s sparte,
Cade hangerul sunând pe podea,
Căci peste viață și peste moarte
Cosma Răcoare, inima mea.
Doamna-și îndoaie brațele pline,
Cosma Răcoare saltă în șa,
Trece spre zările zilei senine,
Cosma Răcoare, inima mea.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satisfacție muribundă
Doamneee, bine c-am trăit
Ca să mă văd izgonit
Din spital, unde-am bolit,
Și s-aud c-am fost bocit
Din spital în alt spital
Mai rău ca un animal!
hexagramă de Victor Becheanu (7 aprilie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUNT UN SPITAL ÎN GRIJA TA
Azi mi-s nebună, inconștientă
Și nu-ți mai înțeleg uimirea,
Îți sunt iubita, pacientă,
Sunt un spital în grija ta.
Pe uși sunt scrise doruri grele,
Iar la ferestre-am pus un ghem
Făcut din visurile mele,
Dintr-o dorință și-un blestem.
Când noaptea nopților apune
Te chem, te strig, îngenunchiez,
Și rup din mine-o rugăciune
Prin care vreau să evadez.
Mă-nchin prea des și niciodată,
Ieri am fost floare, azi sunt pământ
Iar grija ta necontrolată
Îmi este ultimul veșmânt.
Mă-mbraci în întunericul și mă doare,
Îmi legi cu grijă visele de piept,
Iar eu, îți cad iar la picioare
Într-un spital zidit defect.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filmul cere o infinit mai mare arie de cuprindere și înțelegere a vieții decât alte "meserii" asemănătoare. De altfel, filmul este un sonet: are o unitate a ritmului, o gradație a leit-motivelor, o inspirație concentrată.
Ștefan Ciubotărașu în Gheorghe Tomozei, În vizită la Ștefan Ciobotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!