Götterdämmerung

Or,
În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,
Părea
Un tavan de catedrală ce se năruie;
Iar fumul
Din clopotniţele-aprinse
Deschidea-n albastru drumul
Altui fum mai greu, mai negru...
Şi albastrul se-nnegrea...
Ard bisericile toate...
Ard Credinţele bătrâne...
Ard Cristoşii
Şi Trecutul -
Arde parcă lumea-ntreagă...
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu să ne-nţeleagă?
Ce-ndrăzneţ aprinse focul ereziilor păgâne?
Şi ce nou Profet veni-va să clădească-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfârşit,
Nici început?...
Cine-o să ne-nveţe iară ce-am uitat -
Tot ce-am crezut?...
Cine-o să ne ierte nouă ce-om greşi de-aci-nainte?...
Cine-o să ne-ndrepte paşii spre mai bine?
În război,
Cine-o să ne poarte-armata spre victorii?
Şi pe Mare
Cine-o să le-arate calea iahturilor călătoare?...
Cine-o să ne-adoarmă-n inimi teama zilelor de-apoi?...
................

Şi mulţimea-nspăimântată
Spre clopotniţele aprinse
Se-ndrumează grupuri-grupuri...
Cei Cuminţi privesc plângând -
Plâng ca resturile unei colosale-armate-nvinse -
Iar Nebunul stă deoparte şi zâmbeşte fredonând:
- Götterdämmerung!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 14-17 (1 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în ştiinţă ca şi în altele: mai mândru e cine-o poartă decât cine-o face.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Şi cine-ţi va spune poveştile seara
Şi cine şopti-ţi-va cuvinte de dor
În patul cel moale şi iarna şi vara?

Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Şi cine-o să-ţi mângâie părul şi sânii
Şi cine-o să-ţi pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?

Am febră, iubito, mă tem că dispar
Şi cine-o să-ţi bucure serile ochii
Şi cine-o să geamă, rupându-ţi, barbar,
Cu sete, şi ultimii nasturi la rochii?

Am febră, iubito, dispar în neant
Şi ştiu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ţi va fi greu să-ţi găseşti un amant
Să-ţi stea la picioare mai mult decât mine.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorba oltenească

Bună-i ciorba oltenească,
Cine-o facă să trăiască,
Dar şi cine-o savurează,
Şi acela ce semnează!

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un navigator îndrăzneţ

Uneori îmi vine,-aşa, să plec hoinar în lume,
Un navigator îndrăzneţ cutreierând pe mare,
O problemă,-atâta am, cine-o să mă-îndrume,
Dacă mama rămâne-acasă? Grea-întrebare.

Apoi, cine-o să-mi cânte de nani-nani oare,
Cine-o să mă legene-n bărcuţa mea de marinar,
Cine-o să-mi cheme îngeraşul seara la culcare
Şi să mă sărute că-mi spun seara rugăciunea clar?

Mă-întreb dacă-acel marinar nu-i cumva ghinionist
Şi nu se simte foarte, foarte singur când
Bate straşnic vântul şi dacă, abătut şi trist,
N-ar vrea să fie acasă, să pună iar piciorul pe pământ.

La urma urmei, nu mai plec hoinar în lume,
Până nu împlinesc opt ani renunţ la mare,
Mai bine mai stau acasă, departe de valurile-n spume,
Unde mama-mi alungă spaima doar c-o-îmbrăţişare.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată

Şatesprezece iunie, ziua beateagă
Cine-o înţelege, n-o mai dezleagă
Gol în sertare scrib la pupitru
Semnu-ntrebării liber arbitru
Ceaţa pe gemne înrourată
Flacăra arde ca o erată
Pâncă când moare de vlagă pana
Vuietul străzii veşnic capcana
Cine mai vede, cine-o mai ştie
Vânătorul de fluturi e-n colivie;
Geme azilul bătrân de pramatii
Zilele lumii se scurg după gratii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mândruţa... necosită
Şade fusta-mbobocită!
Şi n-are cine-o cosî
Nici o dată la trei zî!

catren de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paiaţele

Ca pe un animal rănit, urlând la soare
Cu lanţ de gât şi blana de murdării pătată,
Să-şi plimbe cine-o vrea inima-însângerată
Prin faţa ta, o, public lipsit de îndurare!

Pentru a cerşi râsul sau mila ta netoată,
Pentru-o sclipire-n ochiu-ţi, năucă şi puţină,
Să-şi sfâşie cine-o vrea cămaşa de lumină
Ce-ascunde şi pudoarea şi voluptatea toată.

De-ar fi să mă înghită pe-o neagră veşnicie
O groapă fără glorie şi muta-mi superbie,
Tribut nu ţi-aş plăti nici vis, nici jale-amară,

Vïaţa nu ţi-aş da-o distracţie să-ţi fie
Şi n-aş dansa nicicând pe scena ta vulgară.

poezie clasică de Leconte de Lisle, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea amanţilor

La marginea apei, cu sălcii şi plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Şi-alta pentru cine nu se ştie încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliţi în umbră şi-n cearceafuri reci.

Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine ştie
Cu ce mort dormi-vom în tovărăşie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!

Cine-o fi vecinul nostru de-azi-nainte?
Mort cu mintea-ntreagă sau scrântit la minte?
Vorbăreţ ca ploaia?
Arţăgos ca vântul?
Sau tăcut ca mutul -
Mânca-l-ar pământul!...

Cine-o să ne ţină de urât?
Cu cine
Vom vorbi-mpreună de rău sau de bine
Rudele şi-amicii
Care-au să ne-ngroape
Cu "rouge-feu" pe buze
Şi "noir-mat" pe pleoape?...

Cine-o să ne-ntrebe, ce-am făcut în viaţă?
Când sfârşirăm piesa?
Dis-de-dimineaţă,
Sau în miezul zilei,
Sau mai pe-nserate,
Sau când bate toaca, noaptea jumătate?...
Cine-o să ne-ntrebe cine-am fost?
Şi cine
Va-nţelege-n fine, că Tu cu Mine
N-am fost decât nişte anonimi
Şi-n lume
N-am plâns niciodată şi-am făcut doar glume -
Cine-o să ne-asculte - curios să ştie -
Cum îşi schimbă-amanţii proza-n poezie?
Şi cine-şi va-nchide ochii de ruşine
Că-i vecinul nostru?
Cine? Cine? Cine?

Doamne!...
Fă ca-n groapa vecină cu noi,
Nu cumva copita plină de noroi
Să ne strice somnul
Şi să ne deştepte
Ca s-o luăm "da capo" tot pe-aceleaşi trepte...
Fă să intre-n groapă, ce ne-a fost mai drag -
Poartă fără gratii,
Casă fără prag,
Gură fără lacăt
Şi inimă, fără
Ornic, să ne-o schimbe oră după oră!...
Şi mai fă să intre şi dragostea noastră
Dragostea de mâine cu "semn de-ntrebare"
Fiindcă a treia groapă, mai are-o fereastră
Deschisă spre soare -
O unică şi postumă consolare
Pentru toţi amanţii morţi de surmenare!

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura cine-o iubeşte, la sfârşit se prea căieşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blagoveştenie

Veni un înger să vestească
Alegerea Dumnezeiască
Să fie mamă celui care,
Prin jertfă să ne dea iertare.

La sărbătoarea de vestire
Începe cucul o zidire:
Să-şi facă cuib pentru clocit,
"Cine-o mai fi acest vestit?!"

Rămase-n veacuri moştenire
Păcatul lui spre ispăşire:
Ursit să n-aibă cuibul lui
Nici dragostea urmaşului,
Fără să-i dea o sărutare
Nici să-l înveţe cum să zboare.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute

... dacă ar fi să renunţ
iar la singurătate
ar însemna să pronunţ
numele celor
uitate

ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care ţîn
numai de cele durute

ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanşa rătăciri
de avalanşe tăcute

şi iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost şi ce nu-i
singurătatea lichidă

curge al vremilor rău
sus înspre zare la vale
iar stau pe mal şi nu ştiu
cine-o să-i iasă în cale

cine-o să-ncerce timid
dig între maluri să pună
trainic ca stropii ce frig
fulgere-n toi de furtună.?!

dacă nu pot să renunţ
iar la singurătate
am să încerc să pronunţ
numele
voastre
uitate...

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac în trei culori

Zău România-i o ţară mortală
cine-o iubeşte rar se mai scoală
mă uit în jurul meu şi vai
parcă trăim cu toţii-n rai

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan (31 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţenească

Vine iarna şi-o să cadă
Alba cerului zăpadă.
Cine-o strânge? Că, din nouă,
Opt vecini se fac că plouă.

epigramă de Mihalache Dumitru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi bădiţă murăşăne

Auzit-am o minciună: Că Murăşul că Murăşu-i apă bună
Auzit-am o minciună: Că Murăşu-i apă bună!
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da

Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm, să ne luăm amândoi
Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm amândoi!
Murăşan cu ţundră sură, treci Murăşul de-mi dă gură, şai da ri di da, ridi ridi da,
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da.

Vai de mine, iară-i sară şi mă bate şi mă bate maica iară;
Vai de mine, iară-i sară şi mă bate maica iară!
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da.
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica, vin la maica de mă cere
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica de mă cere:
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da.
Coda:
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da,
Murăşan cu ţundră sură, treci Murăşul de mă fură, şai da ri di da, ridi ridi da.

folclor românesc
Adăugat de Di.MoDi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca mâine

Cu steaua care s-a desprins
Ce piere-acum în haos -
O inimă poate s-a stins
Spre veşnicul repaos.

Ca mâine şi-a noastră va cădea
În strictă veşnicie -
Cine-o cată mâhnit la ea?
Vai nimeni... cine ştie!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La chirurgie

Când stau acum întins pe masă
Şi medicii îmi sunt aproape,
Vă spun deschis, că nici nu-mi pasă...
Pe lângă cine-o să mă-ngroape!

epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine umblă după iubire, n-o va găsi; cine-o dă, o primeşte înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ochii?

Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?

Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.

Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în şoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig uşor, tot nu vrea să m-audă.

Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol şi prin zloată albă vine,
Prin viscol şi prin zloată albă vine.

Aud prin preajma foşnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spital mă externează
Ţara cine-o guvernează?
Prim-ministru căutaţi?
Pe mine... să nu contaţi!

catren de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia-şi are locul peste tot. Mai rămâne doar problema de a şti cine-o va descoperi.

citat din Petrus Augustus Genestet (1861)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!