Nu de tristeţe am eu acum teamă

Le citesc unor femei din tripou poezii dintr-un poet
care doarme-n alcovurile drumului, prin stufărişul ochilor
care-l
lasă acolo ca pe o lacrimă neagră şi de prisos-zic, unii fac
din plăcere
dragoste, alţii din dragoste poezie, dar
acolo unde nimic nu e, nici dragoste nu e.

poezie de Gellu Dorian din Un acoperiş plin de îngeri (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)

Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!

Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă şi nici stea, nici uriaşă, Umbra ta!

Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise şi nici dragoste!

Şi dacă-atât de multe-ai fost, şi dragoste şi adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat

Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poţi să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă şi în nevoi,

Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dragoste

Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntoarce în vis

pe priciul ticsit cu puricii plini
cu poezii lungi care îşi refuză
vârsta pe paginile memoriei
aproape că intră într-un coşmar
pe o bucată de scândură de nuc
şlefuită din topor cu lama
de argint
descântat noaptea de vrăjitoarea
neagră mesteca mentă şi busuioc
la urmă
strecura
încet cucuta în poezii şi învârtea
se învârtea pe priciul care-l pişca
de unde apuca în şopronul pe unde
vântul recita poezii despre flori
de tei şi dragoste juvenilă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu e dragostea

Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăşi se întrece
Şi nu-şi blamează propriul castelan.

Nu-i dragoste când se-ntocmeşte-n pripă
Şi osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obişnuiţă-nduplecat.

Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Şi va sfârşi prin a te fi învins.

E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu e dragostea

Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăşi se întrece
Şi nu-şi blamează propriul castelan.

Nu-i dragoste când se-ntocmeşte-n pripă
Şi-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obişnuiţă-nduplecat.

Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Şi va sfârşi prin a te fi învins.

E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-ţi mai place?

e doar cântecul de dragoste
al lebedei ce l-am mimat
de pe partiturile nefiinţei
când ştiam foarte bine
că nu se mai moare astăzi
din dragoste, iubite
singura dragoste în care poţi trăi
fără să te minţi că o trăieşti
este în pântecul iubitei.
acolo, nimic nu e îndoielnic,
eşti una cu întregul
nicio umbră sfâşietoare
nu te aleargă,
nicio înserare nu coboară
în copilărie
nici limba clepsidrei de nisip
nu se topeşte-n valuri.
acolo, viaţa ia forma geometrică
a chipului iubirii
se îmbracă în cuvinte,
nu împrumută măşti
viaţa e doar cordonul ombilical
prin care pipăi lumea
iubirea e doar intersecţia
dintre trecut şi viitor
şi aici ne mişcăm noi
copleşiţi de aceste inimi mărite
căutătoare într-un timp rigid,
al nimănui.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi şi parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârşitul şi mă înfricoşa

era o dragoste cu picioare lungi şi fine
plină de nopţi cu atracţii electrice
unde cuvintele sunt mici poezii şoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din ţigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrăţişarea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu este respect, nu este dragoste. Unde nu există nici compasiune, nici bunăvoinţă, nici iertare, nu există dragoste. Şi, cum cei mai mulţi dintre noi sunt starea asta, nu avem dragoste. Nu suntem nici respectuoşi, nici miloşi, nici generoşi. Suntem posesivi, plini de sentimente şi emoţii care se pot transforma oricând în reversul lor, suntem gata să ucidem, să măcelărim, să ne focalizăm pe o oarecare intenţie prostească, ignorantă.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Dragoste cu despărţire:
Dor de liniştea sufletească
Dor de oamenii fără mască
Dor de pâinea caldă
Dor-n lacrimi, zâmbetele-mi scaldă.
Dor cu pasiune.. dragoste:
Dragoste în buricul degetelor
Dragoste în auzul păsărilor
Dragoste în ochii răsăritului
Dragoste-n valsul privirii lui.
Dragoste cu minciună... ură:
Ură de binele ce nu-i bine,
Ură de scârba ce nu-i scârbă,
Ură de mâna neagră ce nu se abţine
Ură-n colţul gurii ce turbă.
Ură cu indiferenţă... singurătate:
Singurătate-n ochii apropiaţilor
Singurătate-n sufletul ce-i-nceaţă
Singurătate pe marginea prăpastilor
Singurătate-n lumea ce îngheaţă.
Singurătate, ură, dragoste, dor
Sentimentele ce nu mor
Ele duc în infern şi în rai
În care domneşti ca un crai.

poezie de Gabriela Spătaru (24 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde există dragoste, nu mai încape nimic.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Dragoste...

O, Dragoste, tu unde eşti?
O, Dragoste, frumoasă şi curată,
O, Dragoste, ca din poveşti,
Atât de dulce şi de fermecată.

Tu eşti Regina Fericirii,
O donaţie pentru toţi,
Tu eşti esenţa nemuririi
Şi voia buna între soţi.

Eşti sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzeşte.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofileşte.

Cu Tine viaţa-i mai frumoasă,
Şi cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.

O Dragoste, tu unde eşti?
O Dragoste, atât de lăudată,
O Dragoste, ca din poveşti,
Te-oi întâlni şi eu vreodată?

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii copii provin din dragoste, iar alţii – din plăcere!

aforism de Mihai Cucereavii (22 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În materie de dragoste, unii bătrâni se poartă cu tinerii precum câinele bostănarului. Care nu poate mânca pepenii, dar nici pe alţii nu-i lasă să o facă.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Ştiu, Dumnezeu e dragoste
şi cine-L are
este cuprins în ea
ca-n pântecul de mamă

acolo nu e teamă
nici judecată, disperare,
nici lacrimi
fiindca dragostea nu doare

şi totuşi, câteodată
unii iubesc cu-o dragoste curată
deşi (încă) nu-L au pe Dumnezeu...

ştii ce cred eu?
nu poţi să scoţi cu sila din fântână apă
când ea e seacă
şi pe nimeni nu adapă

când ţi-e fântâna sufletului plină
poţi să iubeşti
să răspândeşti
lumină

şi se pare
c-ai fost iubit cândva
de cineva
c-o dragoste divină
de eşti în stare
să răspândeşti lumină

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu este dragoste, nu se poate simula, dar nici nu se poate ascunde acolo unde este.

aforism clasic de La Rochefoucauld
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Nu pot să spun că e exactă
Alegerea, dar e corectă:
Decât o dragoste abstractă,
Mai bine-o dragoste discretă.

epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste

Din dragoste eu m-am căsătorit,
Am spus-o şi-o repet de-atâţia ani,
La fel pe fiul meu l-am sfătuit
Şi s-a-nsurat din dragoste... de bani!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2008)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din mine creşte prin cuvinte

În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe şi surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
şi-l privesc în fiecare zi de respiraţie adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.

Omul din mine creşte prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
şi luptă cu sine pentru alţii
pe baricadele clădite în aura înaintaşilor.

În laboratoarele minţii
se analizează şi creează cu credinţă
ideea ce înfloreşte pe ram
şi cu dragoste înflăcărată rodeşte
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!