Înţelepţii antici, care se sinucideau pentru a-şi dovedi maturitatea, creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiţi unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme şi nici arbitrii despărţirilor noastre întru veşnicie; sfârşitul nu mai e sfârşitul nostru.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argument împotriva sinuciderii: nu e necuviincios să părăseşti această lume care s-a pus, docilă, în slujba tristeţilor noastre?

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici să trăiască, nici să moară, şi care nu uită niciun moment această dublă imposibilitate.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi, am ars podurile noastre. Nu putem da înapoi, dar nici nu vrem să dăm înapoi. Suntem împinşi la extreme şi astfel trebuie să acţionăm cu procedee extreme.

citat clasic din Joseph Goebbels (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit deschis

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Inima îşi pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitu-mi care s-a deschis.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scrii o scrisoare de condoleanţe care să nu fie nici stupidă, nici falsă, e nevoie de geniu.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winter

iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în linişte
când oraşul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcaţi în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*
suntem coşurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.

*
ne ascundem în maşini şi străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârşitul drumului şi al visului.

*
crezi că dumnezeu te iubeşte până la capăt,
dar nu.

*

noi, oamenii de fum nu avem niciodată linişte
nici măcar iarna
când totul se destramă şi totul îngheaţă
la loc.

*
nişte stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăţi.

*
nişte fulgi
care

cad

şi cad

atingând pământul moale şi cald.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem singura specie de pe această planetă, din câte ştim noi, care a inventat o memorie comună care nu este depozitată nici în genele noastre, nici în creierele noastre. Depozitul acestei memorii se numeşte bibliotecă.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru budism (la drept vorbind, pentru Orient în general), neantul nu comportă semnificaţia întru câtva sinistră pe care i-o atribuim noi. El se confundă cu o experienţă-limită a luminii sau, dacă vreţi, cu o stare de veşnică absenţă luminoasă, de vis radios: e fiinţa care şi-a depăşit toate atributele, sau mai curând o nonfiinţă în chipul cel mai înalt pozitivă şi care răspândeşte o fericire fără materie, fără substrat, fără nici un reazem în vreuna din lumi.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primejdios să afişezi indiferenţa, când nu-i eşti predestinat: pierzi astfel multe defecte preţioase, necesare împlinirii unei opere. A ne scutura de bătrânul om din noi înseamnă a ne lipsi de propria noastră substanţă, a ne înfunda de bună voie în impasul purităţii. Fără aportul trecutului nostru, al mocirlei noastre, al corupţiei noastre atât recente cât şi originare, spiritul şomează. Vai de cel ce nu-şi sacrifică mântuirea!

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

Noi, în erele de demult – azi nişte notiţe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat – cătinel-cătinel
Am înălţat cu supinele noastre oraşul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;

Apoi tot noi le-am surpat, astfel generaţiile viitoare
Vor şti cât valorează lucrarea lor şi-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul care-mi este scris

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitul care-mi este scris.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Minutele în şir sau orele în conversaţii cu tine
Nu sunt un trecut,
Ele au construit un pod între noi care nu e o ruină
Este atât de bine consolidat cu pietre si iubire
Podul de peste Dunăre încă exista
Suntem sortiţi şi legaţi de veşnicie
Numele nostru şi iubirea ce cânta
Şi încântă sufletele noastre avide
Nici supărarea nu-mi poate spune altceva decât Adio
Iubirea mea e scrisă, cântată, plăcută
Ea nu creează dependenţă ci multă fericire
Ai libertatea deplină
Asupra ta. Asupra drepturilor tale.
Eu nu-ţi îngrădesc dreptul la viaţa şi la iubire
Eu am iubit... Iubesc şi voi iubi frumosul.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te cunoşti bine, dacă nu te dispreţuieşti întru totul e pentru că eşti prea dezgustat ca să te laşi pradă sentimentelor extreme.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii la care ne gândim dintr-o dată, fără motiv aparent, sunt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenţei noastre. Sunt singurii de care ne amintim după ani, chiar şi atunci când au dispărut de tot din orizontul nostru.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să rămânem puţin copii până la sfârşitul vieţii noastre şi să păstrăm inocenţa copilăriei întru maturitate creatoare.

citat celebru din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popoarele sunt singure; noi suntem însă singuri din veci. Rătăcitori cu glia-n spate, n-avem unde pleca şi nici n-am putea. Popasul nostru e între dor şi zeflemea. Şi munca noastră: să tragem brazde sub un cer fără cer. E poezia negativă a infinitului mic..., e poezia unei ţări de chin şi madrigal.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul roade "posibilul". Şi ceea ce numim cultură e o lepădare de izvoarele noastre. Nefiinţele lumii devin fiinţe prin cuvânt, cu preţul "nostru". Expresia dă viaţă pe cadavrul plăsmuitorului. Nimic din ce ai "spus" nu mai e al tău. Şi nici tu nu-ţi mai aparţii.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala istorică a României se va înălţa până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfârşit în începuturile noastre, suntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!