Aş da tot universul şi pe Shakespeare în întregime pentru o fărâmă de ataraxic. Marele noroc al lui Nietzsche că a sfârşit cum a sfârşit, în euforie.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele noroc al lui Iisus este că a murit tânăr. Dacă trăia vreo 60 de ani, în loc de cruce alegea să scrie memorii, iar astăzi suflam praful de pe un Fiu al lui Dumnezeu fără noroc... Îl invidiez pentru că a reuşit să dea lovitura în istorie.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

euforie

Euforia este ruda săracă a extazului.

definiţie celebră de Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul grec plăteşte cu sânge non-sensul destinului; el ispăşeşte absolut răul vieţuirii, pe când creştinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman şi a răpit vieţii farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o laşitate mai ruşinoasă ca învăţătura eliberării prin raiuri şi patroni cereşti. Creştinismul e renunţare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenţei omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, aşa cum face acea credinţă. Marele elen ştia că noi n-avem decât ieşirea unui sfârşit patetic, şi că viaţa-i un exil ucigător, din care scăpăm numai ca proşti actori, ca existenţe de mâna a doua.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu în sfârşit ce sunt nopţile mele: în timpul lor, străbat în gând tot intervalul ce mă separă de Haos.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat în îndoială un leac împotriva neliniştii. Leacul a sfârşit prin a face cauză comună cu boala.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acumulând într-una mistere găunoase şi monopolizând nonsensul, viaţa inspiră mai multă spaimă; de fapt, ea este marele "Necunoscut". Universul nu este decât un subprodus al tristeţii noastre.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de putere şi dominaţie i s-a încuibat prea adânc în suflet: când va stăpâni totul, nu va mai fi stăpân pe propriul lui sfârşit.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare, William

Shakespeare: loc al întâlnirii unui trandafir cu o secure...

definiţie celebră de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Paius Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!

În voluptate, ca şi în panică, ne întoarcem la origini: cimpanzeul, ostracizat pe nedrept, îşi trăieşte atunci, în sfârşit, clipa de glorie – doar cât ţine un strigăt.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, înţelepciunea. Nu-mi mai fac niciun plan, nu mai scriu un rând. Cincisprezece cărţi, cincisprezece cadavre - cred că ajunge.

citat celebru din Emil Cioran (august 1987)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are ceva din isteria unui sfârşit de primăvară. Un sicriu spânzurat de stele, o virginitate putredă, un viciu floral. Amestecul acesta de cimitir şi paradis.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani de zile, o viaţă de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constaţi, când te apropii în sfârşit de ele, că au fost degeaba, că gândul morţii ajută la tot, doar să mori nu.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de snd ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele meu, anii mei, casa mea

În sfârşit am aflat numele meu –
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârşit am aflat numele meu.

În sfârşit am aflat anii mei.
Anii mei – pagina Infinitului.
În sfârşit am aflat anii mei.

În sfârşit am aflat casa mea –
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârşit am aflat casa mea.

poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii creştine, cu Judecata de Apoi şi cu împărţirea în drepţi şi nedrepţi, este patetic. Un sfârşit al lumii provocat de o bombă enormă e spectaculos, ce-i drept, dar e grotesc. Un asemenea sfârşit al lumii, atât pentru creştini, cât şi pentru marxişti, este inacceptabil. Ar fi un sfârşit al lumii ridicol.

Jan Kott în Shakespeare, notre contemporain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de frumuseţe este inseparabilă de sentimentul morţii. Căci tot ce ne răpeşte simţurile în fioruri de admiraţie ne ridică într-o plenitudine de sfârşit, care nu e decât dorul arzător de a nu supravieţui emoţiei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă încearcă ispitirea Binelui, duceţi-vă la piaţă, alegeţi, din mulţimea de acolo, o bătrână, pe cea mai năpăstuită, şi călcaţi-o tare pe picior. Priviţi-i apoi dezlănţuirea pătimaşă, fără să-i răspundeţi în vreun fel, pentru ca, datorită fiorului pe care-l dă excesul de adjective, să poată şi ea trăi, în sfârşit, o clipă de apoteoză.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vacanţă

Gata! S-a sfârşit vacanţa!
Ne întoarcem din Constanţa
Odihniţi dar arşi de soare
Şi pârliţi la... buzunare.

epigramă de Zeno Dulca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea nu s-a sfârşit încă. Nu sunt astăzi în întregime fericit sau în întregime satisfăcut. Cu pensia mea, ar trebui să fiu milionar ca să fiu satisfăcut. Aşa că trebuie să călătoresc şi să vorbesc la diferite conferinţe, ceea ce e o muncă, desigur. Dar aş putea, probabil, să obţin un post undeva şi să predau. Şi când susţin o conferinţă predau într-un fel, dar nu e un curs universitar în faţa unor studenţi.

John Nash în interviu (29 mai 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară e sfârşit de toamnă

Afară e sfârşit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.

Afară e sfârşit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.

Afară e sfârşit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârşit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzeşte
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.

poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pascal — dar mai cu seamă Nietzsche — par nişte reporteri ai eternităţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!