Zeul împarte oamenilor pe lângă un bine şi două rele.

citat din Pindar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndepărtează aprecierea oamenilor; ea e veşnic şovăitoare şi se împarte în două părţi contrare.

citat celebru din Seneca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndepărtează aprecierea oamenilor; ea este veşnic sovăitoare şi se împarte în două părţi contrare.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.

Şi Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea eşti în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut."

Şi-a spus Zeul cel Bun,
"Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău."

Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe li se întâmplă oamenilor fără măcar să se gândească.

citat din Pindar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bine e ca bogăţia să fie însoţită de înţelepciune.

citat clasic din Pindar
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru anotimpuri

la o margine de cer,
pleoapele lui de nori
rămâneau întredeschise

la o margine de dimineaţă,
condeiele ei de rouă
rămâneau întrepătrunse

lângă un copac,
femeia-toamnă aştepta ca
zeul de atunci să devină muritor

lângă un copac,
femeia-vară speră ca
zeul de atunci să rămână nemuritor

la o margine de poezie,
el aştepta
ca să îi pice frunzele în palme

la o margine de poezie,
ea îi scria toate cele patru anotimpuri
ca să îi readucă aminte de veşnicie

poezie de Madalina Mantu
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti zeul meu...

Te-ai înălţat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-eşti zeul meu şi inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu eşti trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii şi poţi deschide porţi închise.

Eşti zeul mării nins de noapte şi eşti potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar eşti şi zeul meu iubit şi focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi aşa cum tu o ştii de bine.

Şi când se lasă seara-n vis şi tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăţi cu scoici in păr şi îmi zâmbeşti admirativ,
Eu te privesc şi te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in braţe şi mă săruţi conspirativ.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum împarte Dumnezeu oamenilor soarta nimeni nu o mai poate face ca "EL"...

aforism de Corneliu Vornicu (17 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această comunicare a sinelui unui om cu prietenii săi dă naştere la două efecte contrarii; întrucât dubleză bucuria şi împarte în două nefericirea.

citat clasic din Francis Bacon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine sau nu e bine?
da' eu zic că e bine
să te trezeşti singur
n-ai ajuns la pat din n motive
e mai bine să nu-i zici
femeii de lângă tine
că o iubeşti pentru că nu
o mai iubeşti e bine
sau nu e bine? da' ea
ea nu e lângă tine tine, tu eşti
singur, al naibii de singur
lângă patul în care trebuia
trebuia să fie şi ea şi să-i spui:
te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutezanţă şi zădărnicie (unui pilot pe supersonic)

Când hazardul cineva-l împarte
Soarta pune - cinic - faţă-n faţă
Temerari ce trec pe lângă moarte
Şi neghiobi ce trec pe lângă viaţă.

epigramă de George Petrone din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci dacă mă veţi ucide pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat – chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă – să fie pus de Zeu pe lângă Cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare şi de soi, dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lângă Cetate pe mine.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele rele sunt de două ori mai rele dacă sunt însoţite şi de vorbe de ocară.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului rău

De rele tu tot făptuieşti
Şi niciodat' nu te căieşti,
De-n rele eşti neîntrecut,
Mai bine nu te-i mai născut!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, argumentul că adevărata poezie este inefabilă, e acela că viaţa mea de poet se împarte în două feluri de momente: unele în care scriu mult, dar prost, şi altele în care nu scriu deloc, dar bine...

Marius Robu în Degeaba (20 iunie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cele două rele

Mai trag din sticlă şi din pipă
Că viaţa asta m-a-nvăţat
Că e mai bine mort de beat,
Decât pe masă mort de gripă.

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine împarte, parte-şi face. Chiar dacă împarte amenzi?

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 12-a din 1.06.1981-28.07.1981: 5. Din două rele, îl aleg pe cel mai mic.

Confrate, dacă vrei,
Poţi viaţa să mi-o iei,
Că-i mult mai bine mort,
Decât să te suport!

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împarte iubire, împarte bunătate, arată că îţi pasă de ceilalţi: averea ta va fi infinită.

citat din Dabasish Mridha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 154

Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torţa care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el şi una-n mână o prinde
Şi-o ia cu ea - mândreţe de fiinţă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Şi Generalul, ce sădea dorinţă,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Şi torţa într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine ştie,

C-am fost şi eu, crezând că lecuieşte,
Dar focul din iubire nu-l răceşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!