Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când? Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i: "Românii nu sunt nimic; ei devin ceva".

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când?
Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i: "Românii nu sânt nimic; ei devin ceva.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu avem un termen românesc pentru "devenire". Avem cîteva pentru fiinţă, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut avea termenul de: petrecere (se petrece ceva, care e mai mult decît se întîmplă, are loc: desfăşurare). Dar l-au expropriat chefliii. Singura noastră devenire este în chef, în distracţie, în înstrăinare.

Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Buni se preface că nu gândesc aşa cum gândesc. Şi asta mă scoate din pepeni. Mă face să vorbesc impulsiv şi nu raţional şi devin nepoliticoasă şi defensivă şi... şi îi dau şi mai multe motive să îmi respingă opiniile. Parcă suntem prinse în cercul ăsta vicios.
Dawson: Nu ştiu. Trebuie să faci ceva. Nu poţi pur şi simplu să o ignori trei ani până pleci la facultate.
Jen: Nu? Şi uite aşa s-a dus planul A.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la Maramureş, la folclorul nostru şi la felul întâmplător şi prea adesea parţial în care am păstrat ceva din ce a fost, îmi spun că aceea ce ştim şi admirăm noi (laolaltă cu atâţia străini) reprezintă poate numai resturile şi firimiturile unui banchet al zeilor.

Constantin Noica în Calendarul Maramureşului (1980)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea întrezăreşte ceva, în haosul de azi. Numai istoricul nu înţelege. Se refugiază în trecut, fiindcă i-e frică de prezent. Atâtea istorii care ar putea fi, în locul uneia singure cu care e deprins el!

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce are de dat un spirit feminin? O singură fericire, un singur extaz. Şi toată tehnica feminităţii e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri, într-o succesiune şi devenire de fericiri minore. Căci ea pleacă de la fiinţă şi atunci caută devenirea şi diversul; în timp ce bărbatul pleacă de la devenire şi e însetat de fiinţă, de unitate. Setea Unului de a se pierde şi setea Multiplului de a se readuna.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Eu, o eternitate

Tu, Eu, o eternitate,
o eternitate de iubire,
Tu, Eu, aceeaşi entitate,
o entitate-n contopire.
Tu, Eu, o fericire,
o fericire-n unire,
Tu, Eu, o speranţă,
o speranţă- devenire.
Tu, Eu, o visare,
o visare-n adorare.
Tu, Eu, un dor nesfârşit,
un dor neîmplinit...
Tu, Eu, oare când am trăit?

poezie de Ecaterina Chifu din Toi-Moi, une eternite / Tu-Eu, o eternitate (1998)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre sensuri e lesne de sesizat. Pentru filozoful Nietzsche, fragmentul lui Heraclit înseamnă că devenirea n-are nici o dimensiune teologică, e inocentă. Concepţia ludică despre fiinţa care nu este decât devenire îşi află un corolar la Nietzsche în semnificaţia ontologică a imoralităţii: omul şi lumea n-au nevoie de o justificare morală.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la proba contrarie, orice om are o sămânţă de geniu. Toată problema e să fie amabil cu societatea şi să se supună la încercare, să aibă o formă de pietate, să vadă dacă nu cumva are să ne spună o noutate.

Constantin Noica în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit dar ai şi alte probleme. Poate trebuie să te întreţii singur dar cel puţin ai banii tăi. Probleme însă sunt mai mari. Apoi îţi faci o firmă. Câştigi mult mai mulţi bani însă stresul şi cheltuielile au crescut şi ele mult, precum şi responsabilităţile. Problemele nu dispar niciodată ci devin direct proporţionale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poţi să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am, şi când o să fiu, am să fac" este păcatul pe care mulţi oameni îl fac. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reuşeşti să fii fericit chiar în clipa asta pentru că privind la viaţa ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, după ce ai supravieţuit şi încă eşti în picioare, nu poţi să fii recunoscător şi fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni şi mai mari pe măsură ce viaţa trece. Ştiind acest lucru ce ai de gând să faci diferit începând din acest moment?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Naţională a României

Toată fiinţa, tot poporul
Astăzi vrea să dea onorul
Ţării noastre, României,
Demnităţii, omeniei.
La mulţi ani, mulţi ani să fie
Pace şi prietenie!

madrigal de Victor Becheanu din creaţie proprie (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică e fructul devenirii. Sunt proşti istoricizanţi care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi... Adică murim ca şi caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultură, şi există şi făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a afirmat în repetate rânduri: fiinţa este. Gândul nostru românesc spune nu numai este, dar şi este să fie.

Constantin Noica în Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate cunoaşte fiinţa sufletească şi spirituală a omului fără de imposibilităţile de care s-a lovit el.

Constantin Noica în Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există fericire curată decât după şaizeci de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de olga tunaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) nu ştim ce e om bun şi rău, inteligent şi prost, cum nu ştim ce e o femeie frumoasă. Numai inteligenţa, care e plină de răutate, dacă e liberă şi nu slujeşte nimic, vrea să vadă clar. Numai ea categoriseşte şi, fireşte, critică. Dar viaţa e dozaj.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani Românie!

La mulţi ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi şi pe coline,
Românii pas cu pas,
Îţi cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Şi azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ţi urăm,
Să fii o ţară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te laşi înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Şi vrem să-ţi spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îţi uiţi copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, unde eşti?

Este sărăcie-n ţară.
Este greu să mai trăieşti.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i opreşti?

Românii plecaţi din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.

Nu mai eşti o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubeşti.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândeşti.

O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?

O, voi munţi şi voi izvoare,
Şi voi plaiuri strămoşeşti
Cu câmpii scăldate-n soare!
Românie, unde eşti?

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este duşmanul şi se apucă de treabă. Nu ştie cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eşuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puţini sunt cei care înţeleg că nu poţi scăpa de ceva până când nu îl vezi. Şi mai puţini înţeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare şi identificare, formând un "eu" fracturat şi scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparţin nimănui şi aparţin tuturor. În aceste condiţii, cum poţi scăpa de el? E ca şi cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să ştie ce este al său şi ce nu, ce e împrumutat şi ce e propria sa creaţie. Trebuie să devină egoist, să îşi consolideze şi să îşi lustruiască în mod conştient "eu-l", până când îi observă toate componentele şi faţetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunţa de bunăvoie la el.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte exista sofistica. Învăţau oamenii cum să gândeşti despre orice şi ce să răspunzi oricui. Pe urmă, veacuri întregi, s-a învăţat retorică. Învăţau copiii cum să vorbeşti, care sunt părţile unui discurs, şi cum să spui ceva, chiar când nu ai nimic de spus. Azi nu se mai învaţă sofistica şi retorica. Dar ceva trebuie să le fi luat locul. Oamenirea nu renunţă aşa de ajutor la dreptul ei de a schimba învăţătura vie în învăţătură moartă. Ce le-a înlocuit? Am crezut multă vreme că e dreptul. Nu, e pedagogia.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!